Gândul de azi (2)

Totul începe să semene cu Ziua Cârtiței. Filmul.
Ziua de azi e copia zilei de ieri. Ziua de ieri seamănă cu alaltăieri.
Uite cum procedez: înainte de-a intra în salon, bag un anxiolitic sub limbă și mai zăbovesc zece minute, rezemată de zid, să-și facă ăla efectul. Intru, mă uit pe monitor, citesc parametrii ca și cum aș vrea să-mi dau doctoratul, nu înțeleg nimic, dar realizez că sunt aceeași, ca ieri.
Ziua Cârtiței funcționează. Ciudata buclă temporală mă include cu toată generozitatea în poveste.
Schimb câteva cuvinte cu aparținători vecini. Niciunul nu vorbește despre bolnavul lui, vorbește despre el. Despre dramele vieții lui – că nu doarme fără somnifer,  că are arsuri gastrice de când s-a întâmplat chestia asta. Mă întreb cât de tare poți fi să-i zici accidentului vascular cerebral chestie. Discuțiile se repetă, zilnic, doar e ziua de buclă temporală.
– …și iau diazepam, ce să fac? Știți ceva mai bun? Am înțeles că aveți o fiică farmacistă.
– Nu, eu sunt farmacistă. Sunt fiica doamnei în comă de-acolo. O arăt pe mama ca pe un exponat. Mă uit pe monitor, e dispneică, dar așa era și ieri.
– A, deci pot să vă cer un sfat? E adevărat că nitrazepamul e mai toxic decât diazepamul?
N-apuc să răspund, fiindcă asistentele ne roagă să părăsim scena. Au un stop cardiac, să cheme cineva cardiologul, resuscitarea.
Mama habar n-are că la trei paturi distanță cineva s-a hotărât să evadeze din Ziua Cârtiței.
Resuscitarea se finalizează cu succes. Omul a revenit iar la coma lui liniștită. Dacă s-ar sărbători revenirile la comă, ăsta ar trebui să primească un tort cu 40 de lumânărele, câte una pentru fiecare zi de comă victorioasă.
L-ar mânca aparținătorii care se plâng de insomnii de cănd cu chestia asta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în jurnal, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Gândul de azi (2)

  1. clujanu zice:

    Totuși, ziua cărtiței are un final fericit!

  2. Drugwash zice:

    Îţi faci rău singură. Şi nu meriţi asta. Ea şi-a trăit viaţa, îngăduie-ţi şi ţie însăţi s-o faci. Nu ai fost, nu eşti şi nu vei fi o fiică rea. Mergi mai departe. Dacă e nevoie, iau eu asupra mea păcatele tale.

  3. Să fii tare, probabil ți-e greu, sper că ai alături pe cineva în aceste momente.

  4. zazania zice:

    Ranata, las-o sa moara! Nu te crapona de trupul pe care sufletul se cazneste sa-l paraseasca. Cred ca te-a iubit mult in pofida adeversitatilor si nu si-ar fi dorit sa te vada cazuta la pamant,

    • Zuzu, spui asta de parcă ceva ar mai depinde de mine. Știu că se duce. Știu că nu mai e decât un trup. Dar când intru acolo, simt că leșin, pe deoparte, și tensiunea îmi pleacă în sus, rachetă. Sunt pastilată ca un zombi. Abia respir.

  5. papagigli zice:

    Eu, cind a murit taica-meu, n-am simtit niciun regret. Durere, da, dar nu regret. De ce si cum asa? Pai ma gindesc ca daca as fi murit eu primul, asta l-ar fi distrus mai mult decit moartea in sine. De unde o stiu? Am si eu, la rindul meu, copil care intr-un accident de masina a trecut razant pe linga moarte. Numai faptul ca a trecut atit de aprope m-a rapus pentru un timp. Nici nu vreau sa stiu ce-ar fi fost, daca ar fi fost sa fie. Cred eu, asa, ca e o durere inimaginabila si indescriptibila pentru un parinte. Asa ca dintre noi doi, as vrea sa fiu piua-ntii. Ca e miine sau peste 20 de ani, are mai putina importanta. Important e sa fiu primul. Si probabil ca asa gindesc toti parintii, ca doar n-oi fi eu mai parinte ca altii. 😉

  6. zazania zice:

    Credem sau nu in Dumnezeu, atunci cand pierdem pe cineva drag ne dorim ca EL sa existe. Sa-i aiba sufletul in grija,sa-l mangaie, sa-l ierte de pacate si sa-l odihneasca. Cei ramas cu inimile frante de durere aprindem lumanari ca sufletul sa-si gaseasca drumul spre rai.
    Condoleantele mele , Pricipessa , ma rog pentru tine sa-ti gasesti alinare si liniste. Dumnezeu s-o ierte pe Margo si s-o odihneasca.

  7. De plecat, plecam toti.Doar ca nu stabilim noi ordinea iesirii din teren si e tare dureros sa stai pe banca de rezerve si sa astepti. Eu prefer sa gandesc ca cei plecati inintea mea vor forma comitetul de primire Dincolo. E vreo consolare sa stii ca esti asteptat de cineva de partea cealalta a portii? …
    Multa putere, Renata!

  8. DoarF zice:

    Am ras cu lacrimi(la propriu) la ultima fraza. Multa putere in perioada urmatoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s