Doamne, e adevărat că…

… absolut tot ce ni se întâmplă, indiferent cât e de dureros, de ilogic, de înspăimântător reprezintă, de fapt, dovada iubirii tale nețărmurite față de noi?
Să cred că tu ai schimbat macazul și ai expediat un tren de mare viteză să mă izbească drept în față? Ți s-a părut că mă plictiseam? Că huzuream? Că fiecare zi care se rostogolea în banalitatea ei inofensivă era o zi pierdută?
Ți-ai băut ceaiul de ambrozie (că tu nu bei cafea, dimineața, precis!), ți-ai pus ochelarii de mare distanță, te-ai uitat în jos, spre una dintre miliardele de pietre locuite care alergă prin cer, cea despre care noi, în prostia noastră, credem că e singura purtătoare de viață inteligentă, m-ai văzut pe mine,  ți s-a părut că în ultima vreme nu mi-ai dat suficiente dovezi de iubire și ai zis: ”Ia-o p-asta!…”?
Spune-mi! Spune-mi că m-ai ajutat să pricep vorba aia – Dumnezeu nu dă cu parul.
Dă cu AVC-ul. Și e generos. Nu dă numai o dată. La fix șapte zile trage iar la poartă și marchează din nou.

Doamne, eu am crezut întotdeauna că ești prea puternic, prea inteligent, prea ocupat cu bunul mers al Universurilor, ca să joci darts cu mușuroiul nostru îndepărtat.

Dar dacă totuși asta faci (probabil ai și tu nevoie de relaxare, câteodată), când ai un moment liber, spune-i lui Iosif Greblea (îl găsești nițel mai la vest, în aceeași țărână, unde zicem noi că-i zice Franța) să-și țină, dracului, pentru sine lacrimile, sfaturile, cântecele pseudo-religioase, explicațiile stupide (precum că tu, cu fiecare pleasnă, nu faci decât să ne iubești), amenințările lui scârboase cu noi dovezi de dragoste din partea ta, fiindcă oricât ar fi de insistent și mânat de bune intenții, eu din biroul de bagaje pierdute nu-l scot! Așa-i zicea pe vremuri. Acuma îi zice spam. 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în blog, jurnal, mizeria umană, părerea mea, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Doamne, e adevărat că…

  1. Cârcotaşu zice:

    Poate-ar trebui să tac. Dar nu există om să nu treacă prin asta. Ba mai mult, departe de a fi ilogic, e cât se poate de logic, din moment ce singurul lucru sigur din viaţa unui om, după ce se naşte, e că va sosi ceasul acesta. În rest sunt posibilităţi, dorinţe, împliniri, neîmpliniri etc. Probabil ai fi crezut că Te iubeşte mai mult ar fi lăsat-o să se chinuie ani de zile (şi doar ştii ce-nseamnă asta)? Înspăimântător este tot ce te afectează personal. Altfel, în jurul nostru se-ntâmplă zilnic aşa ceva, face parte tot din viaţă. Să nu mă asemeni cumva cu Greblea. Eu nu-ţi fac nici morală şi nici educaţie religioasă. Sigur, e cât se poate de dureros, dar din păcate şi durerea face parte din viaţa asta aşa cum ne ne dată. Îţi trebuie tărie pe care-ţi doresc s-o ai şi consideră-mă alături de tine.
    După cum ţi-am spus, mama mea e atinsă de o scleroză galopantă. Ar trebui să plătesc pe cineva să stea cu ea, dar a devenit atât de arţăgoasă că nu suportă pe nimeni alături. Uită totul, dar un lucru-l ştie sigur, nu iese din casă decât cu picioarele-nainte. Vorbeai de frică, păi mie mi-e frică zilnic, minut de minut, să nu dea foc la casă sau cine ştie ce altă nenorocire ar putea provoca. Nu există deci nicio posibilitate de a-i oferi îngrijire corespunzătoare, doar soţia mea merge din două în două zile la ea, dar mai mult nu poate, că mă are şi pe mine, altul lovit, la atâtea că nu ştiu ce n-aş putea cita. Odată cu vârsta vin şi necazurile, nenorocirile… Şi culmea e că n-ai ce face, trebuie să le faci faţă.

  2. papagigli zice:

    Renata, dupa cum spuneam, am mai intilnit dementi sau demente de genul idiotului care te hartuieste. Pina la urma s-au dus dracu, dar nu inainte de-a ma scoate si de a-i scoate pe altii din minti. E probabil un obsedat care isi face numarul pe blogurile altora in speranta ca … ca ce? Ca nici nu inteleg ce, dracu sa-l ia, urmareste. Poate ca trebuie sa fi la fel de nenorocit ca el pentru a-l intelege. Si cum nu sunt, il dau dracu de dus cu mintea.
    In cazul tau, dobitocul a ales si momentul cel mai nepotrivit, desi nu cred ca exista momente potrivite pentru demente de genul asta. Eu il dilesc fara sa-l citesc. De ce-as citi tot cacatul pe care stiu sigur ca-l maninca c-o insistenta maladiva?

  3. Ioana Maria zice:

    Ai grija de tine, ai atatea de facut si de ingrijit incat nu merita sa citesti toate prostiile care se aduna in spam la tine. Dupa ce o sa va veniti in fire o sa vezi ca starea de iritare indusa de individ te-a facut sa te indarjesti. Putere multa, daca ai timp si te ajuta tine gara deschisa, daca nu, nu. Toti am trecut prin momente de frica si de ingrijorare nu pentru noi ci pentru cei dragi, asa ca toate persoanele normale inteleg prin ceea ce treci. Putere si sanatate

  4. zazania zice:

    Eram sigura ca o sa te iei la tranta cu Insusi Dumnezeu:))

    • Tuturor, vă mulțumesc pentru gânduri și încurajări. Probabil că cel mai lucid e Cârco – nu există om să nu treacă prin asta. Doar că nu eram încă pregătită. Și da, trebuie să am grijă de mine. Cumva, nu știu cum… Fiindcă ieri am făcut un puseu de tensiune la spital, de mi-a zis doctorița că ea nu prea se încrede în autocontrol și voință, așa că aș face bine să iau hapuri serioase ”perioada asta” fiindcă… findcă mai rău decât e acum e să-i ocup și eu un pat.

      Zuzu, cu cel pe care-l consider eu Dumnezeu n-o să mă iau la trântă niciodată. E prea abstract pentru noi, prea îndepărtat, prea strict specializat, nu știe decât energie și informație (genetică).Poate că nici nu-l cheamă Dumnezeu, îl cheamă Întâmplare, ca pe câinele orb din povestea lui Nono.
      M-am luat la trântă cu Dumnezeul din biserici, cu Dumnezeul contabil care scrie la registru pedepse (din iubire) și recompense (tot din iubire). Cu Dumnezeul lui Becali m-am luat la trântă. Cu Dublura lui Dumnezeu m-am îmbrâncit nițel, Sosia creată de popi mai pe-nțelesul oamenilor. Cu Sperietoarea de Ciori a tuturor religiilor m-am contrat în textul ăsta.
      Poate că așa mi-a căzut mie bine. Așa m-am răcorit.
      În fond, bunică-mea, Babiclontz, a fost ateu toată viața și doar în ultima decadă a centenarului ei a început să audieze slujba duminicală la radio, dintr-un sentiment de așa se cuvine, la vârsta asta. Nici nu era atentă. Moțăia pe rupte sub pretextul ascultării cu mare atenție. Tot așa s-a lăsat și de fumat, pe la 96 de ani, că i s-a părut c-a fumat destul și parcă e prea bătrână pentru chestii de-astea frivole. Și totuși a murit în perfectă înțelegere și pace cu Originalul, care-i dăduse mesaj în somn, că are nevoie de brațe noi, de picioare noi, și toată schimbarea asta e grea.
      Toate rândurile de mai sus sunt ceea ce cred eu și nu e un atac la persoana ta, la faptul că tu crezi în Dumnezeul oamenilor. Așa cum sunt eu liberă să cred ce vreau, tot așa și tu.

  5. sorin zice:

    iubirile netarmurite sunt luminate ori intunecate de reciprocitatea sentimentului….

  6. lstefan1 zice:

    Nu, nu nu. Nu e adevarat. Nu cred in iubirea care trebuie sa doara atit de tare ca sa fie revelata. Cred ca este bine cum procedezi. Sanatate multa, putere si trebuie sa mergi inainte.

  7. klaus zice:

    Te cerți cu cineva în care nu crezi?

  8. Cârcotaşu zice:

    Atenţie mare la tensiune! Aşa începe. Noi nu-i prea acordăm mare atenţie până la un moment dat, când ne loveşte. De regulă, pe noi mai devreme decât pe bunici şi părinţi.

  9. Lotus zice:

    Mi-am amintit de momentul ăsta din Pitch Black:

    Eu pe de altă parte am anumite convingeri de ordin interior cu privire la existența lui Dumnezeu. Dar acestea se regăsesc la un nivel foarte profund și intim, despre care mi-e greu să vorbesc chiar și pe un blog, chiar și folosind un pseudonim.

    Ceea ce nu înseamnă că nu ți-am citit articolele și că nu am empatizat cu tine. Ce aș putea să-ți zic? E prea dificil să comentez și la așa ceva. O îmbrățișare virtuală, atât.

  10. Vero zice:

    Cârcotaşu are dreptate – indiferent dacă există sau nu cineva care scrie scenariul şi regizează spectacolul, sfârşitul e întotdeauna acelaşi. Pentru toată lumea. Ne pierdem cu toţii părinţii – dacă au baftă şi nu ne pierd ei pe noi.
    Când am necazuri, eu mă gândesc întotdeauna că putea să fie mai rău.
    Nu te lăsa înfrântă.
    (Iar pe cei care comentează aiurea trece-i pe lista neagră – aia care-i trimite direct la coşul de gunoi.)

  11. Fata Verde zice:

    Aceleași întrebări mi le pun și eu cu privire la vocația asta a chinului, creștină. Nu o să o pot înțelege niciodată, cred. Da, viața e făcută din bune și rele, aleatoriu. Dar să cred că o instanță superioară ne arată astfel că ne iubește sau ne pune la încercare ?! Că necazurile sunt asa, premeditate și trimise fiecăruia la momentul potrivit, unora mai des ca altora? E o poveste de speriat copiii înainte de culcare. Atât.

  12. psi zice:

    chiar dacă toți trecem ori am trecut prin asta, nimeni, niciodată nu e pregătit pentru asta.
    putere multă, renata! și mai multă grijă de tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s