Când nici cu gândul nu gândești…

Te lovește.
Nu mă număr printre cei care zic „mie nu mi s-ar putea întâmpla asta niciodată!”
Dimpotrivă, eu pun răul în față, mie mi se poate întâmpla orice.
Ieri am realizat că nu mă gândeam la marile, adevăratele, cumplitele răuri care mi se pot întâmpla. Mă gândeam la răuri rafinate, mari nedreptăți, mari stupidități (să-ți cadă cheia mașinii din mână prin grilajul canalului de scurgere de la rigolă).

Ieri, însă, a venit și lecția. Am sunat-o pe mama la prânz, ca în oricare dintre celelalte 364 de zile ale unui an, fix la două și jumătate. N-a răspuns. Nici pe mobil, nici pe fix. Știu că mama, moartă-coaptă, la ora aia e la telefon. Avem consemn. Chiar dacă mai vorbim încă de două-trei ori pe zi, în cursul zilei, telefonul de la amiază e sfânt.
Am insistat douăzeci de minute. Apoi m-am dus la ea acasă. Se auzeau ambele telefoane sunând din interior și se auzea și televizorul. Ori mama nu deschide niciodată televizorul decât pe seară.

Am sunat 112, am explicat situația. Au venit în șase minute. N-au spart ușa, au intrat pompierii cu scara prin balcon.

M-am întors acum de la spital, cu sentința neurologului.

Nu mai am o mamă, propriu-zis, am un copil de aproape un an.

V-am scris nu ca să mă dau în stambă, ci ca să exersez vorbitul despre asta fără plîns. A mers până acum zece cuvinte.

O să revin când o să pot.

Iertare, prieteni!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, copilărie, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Când nici cu gândul nu gândești…

  1. Raluca zice:

    Sunt o cititoare noua a blogului…dar m-a prins foarte tare…imi pare rau sa citesc postul asta…chiar acum o sa sa- mi sun mama,desi am vorbit azi…multa putere!

  2. domnuio zice:

    Vești tare triste ne-ai adus 😦 !
    Îmi pare rău că s-a întâmplat asta, Nu știu ce să-ți zic…
    să fi tare,cât mai tare poți fi și să fie cât mai bine se poate să fie !
    Vă țin pumnii la amândouă
    să auzim de bine,Renata !

  3. papagigli zice:

    Naspa! Si eu am o mama si care se pare c-o ia intr-o directie gresita, dar oarecum fireasca virstei. Viata e cum e si e cit e.
    E, nu mai stiu ce sa mai zic, in situatia asta, iar urarile le gasesc de prisos, asa ca mai bine tac.

  4. Fata Verde zice:

    Cuvintele sunt de prisos în astfel de situații. De asta îmi este și mie frică cel mai tare. Am trei bătrâni de îngrijit, dintre care doi cardiaci. Îmi atârnă și mie sabia deasupra capului 😦 . Răbdare și putere!

  5. ALM zice:

    Nu m-am lămurit pentru ce cereți iertare!? AVC-urile nu înseamnă neapărat imposibilitatea refacerii. Mama mea a trecut printr-un astfel de episod, a fost copil de 1 an vreo două săptămâni (la Colentina), după care a început să se recupereze, cu excepția mâini drepte.

  6. Ai grija de tine draga mea. Gândul meu e la tine.

  7. klaus zice:

    renule, nu-mi dau seama cum mă „vezi”. Lumile noastre diferă suficient de mult încât să mă aștept să-ți iei tălpășița dacă realul te-ar forța să dai față cu mine. Nu știu de ce am spus asta, doar mi-a venit!
    Vorbe de încurajare? Habar n-am! O să încerc….
    Pe vremea forumului de la Gândul, cred că era pe la începuturi, o parte din tăcerile mele se datorau timpului petrecut în spitale. Cu bunica mea, draga de ea! Eram la facultate, mă mutasem la țară de ceva vreme cu ea. Eram și proaspăt divorțat….fosta doamnă nu înțelegea de ce vreau eu să mă mut la țară și de ce am eu obligația de a o îngriji. Vreo trei ani, singurul meu venit a fost bursa de merit și ceva mărunțiș din ciubucuri mărunte. Dacă mă întrebi acum, habar n-am cum am trecut peste toate. Deși s-ar putea să știu. Bănuiesc că lumina din ochii bunicii e de vină. Atunci când în nenumăratele momente de delir îmi povestea mie despre mine. Despre câte griji își face, dacă-mi va fi bine…. ochii ei aveau lumina. Aceeași lumină ca cea din ultimă clipă, clipă în care marele neajutorat am fost doar eu. Atunci am înțeles că sunt insuficient de viu față de moartea ei. M-au năpădit remușcări, m-am simțit neputincios… dar m-am gândit mereu la lumina din ochii ei. A rămas neschimbată, nici o boală n- tulburat-o.
    Merită să treci peste toate. S-ar putea să fii cea care trebuie să duci mai departe lumina!

  8. sorin zice:

    pe cand puteam doar asculta,m-a ajutat sa-l aud pe mitropolitul Bartolomeu

    nadejde si putere !

  9. Îmi pare tare rău de această încercare dureroasă prin care treci. Nu pot decât să-ți urez tărie și speranță, orice ar fi!

  10. Marian zice:

    Fi tare Renata , trebuie sa treci si prin asta !!! Sanatate si multa stapanire d e sine iti urez , si trag speranta ca mama dumitale …poate , poate ca-si va reveni ! Dumnezeu sa te-ajute !!!

  11. Of, îmi pare nespus de rău. E greu de dat sfaturi acum, doar un gând cald şi curat îţi trimit. Ai grijă de tine. Multă sănătate!

  12. zazania zice:

    Imi pare tare rau ,renata. Iti dau totusi un sfat care multora li se va parea cinic:nu o lasa sa te distruga. Ar fi mai bine pentru amandoua sa o internezi undeva si s-o vizitezi cat de des poti. Eu am trecut prin asta si aproape ca mi-am distrus casnicia si viata.In teorie pare plin de noblete sa ingrijesti un batran bolnav dar credeti-ma ca nu e decat rahat ,urina si voma .de curatat. Nu oricine are vocatie de Maica Tereza

  13. krantz zice:

    Deși ne pregătim teoretic toată viața pentru acest moment, practica ne demonstrează de fiecare dată că suntem repetenții clasei. Putere și speranță!

  14. Vero zice:

    Pur şi simplu nu ştiu ce să spun. Krantz a găsit, probabil, cele mai potrivite cuvinte: Putere şi speranţă!

  15. Ioana Maria zice:

    Putere, speranta si sanatate, pentru tine si pentru mama ta!

  16. DoarF zice:

    Dar e ok sa plangi cand vorbesti despre asta. Nu stiu ce-a scris neurologul, dar sa speram ca ceea ce a zis ALM e aplicabil si aici. Daca nu, cand o veni timpul, nu ignora ceea ce ti-a recomandat Zazania.

  17. psi zice:

    îți las doar o îmbrățișare. restul contează mai puțin, îs doar cuvinte.
    putere știu că vei avea… dar tare aș fi vrut să n-o afli.

  18. Cârcotaşu zice:

    Îţi vei găsi tăria, toţi vom trece prin asta, azi, mâine… Şi eu vorbesc zilnic cu mama la telefon. Dacă revin peste 5 minute se bucură şi-mi reproşează că n-am mai sunat-o de mult. E greu.

  19. D. Vader zice:

    Va trimit un gand bun in fiecare zi.

  20. lstefan1 zice:

    Gindurile mele bune! Multa putere si speranta!

  21. Lady zice:

    Va imbratisez si multa sanatate va doresc!>:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s