Exact asta am făcut azi. Am întrebat un prieten care „se pricepe” la medicină fiindcă e doctor, nu fiindcă se informează de pe net. Prima lui specializare e medicină de familie. A doua și a treia nu mai conteză în economia discuției.
L-am așteptat să ia prima înghițitură de cafea. Mi-am luat o față prietenos-inexpresivă. și l-am privit cum mai sorbecăie o dată. M-a întrebat fără introducere:
– Ce e? Faza cu Tolontan?
– Nu, am zis și am priceput că nu-mi ieșise expresia prietenos-inexpresivă pe care o doream.
– Că Tolontan e un jeg, asta e la mintea cocoșului, dar…
Am ciulit urechile și m-am prefăcut că n-am chef de conversație. Mi-am aprins țigara din a treia încercare și m-am uitat critic la brichetă. O păștea o aruncare la coș, dacă mai dădea trei rateuri consecutive și data viitoare. Prietenul meu nu e genul care să intre în concurență cu o brichetă.
– …la Gyuri, da, din nefericire, a fost eroare de diagnostic, a continuat el.
Am vârât bricheta în buzunar și-am mângâiat-o discret. Ticăloasa, își făcuse treaba. Merita o recompensă.
– Gyuri avea diabet… N-ai vrea să sufli fumul ăla pe geam?… Criza de angină e, de obicei, nedureroasă la diabetici.
– Știu, neuropatia diabetică, am zis, ca să nu par de-a dreptul proastă, dar nici să n-o fac pe deșteapta.
– Ei, da! Când auzi că pacientul e diabetic, nu te mai iei după ce simte, că nu prea mai simte.
– Bine, am zis, și am suflat fumul în mod expresiv în altă direcție, dar un medic de pe Salvare, cu specializarea medicină de familie, știe să facă o electrocardiogramă? Știe s-o interpreteze?
– Habar n-am, a zis. Eu știu.
După care a coborât din mașină, fiindcă obstruam ieșirea din parcare și cineva tocmai dădea semne că vrea să plece.
Blog de blog
NONO
Ultimele comentarii
-
Articole recente
Arhive
Blogroll
- Adrian Niculae
- Aldus
- Andreotti
- Augustin
- Baghi
- blog de fotograf
- Cațavencii
- Cudi+Ketherius
- Dan Alexe
- DIACRITICA
- Dragoș Vasilescu
- feher
- Gara pentru noi
- Gigli
- Ifim
- Krantz
- Lisandru
- NONO
- O privire sceptică
- Oana
- Radu Alexandru
- Rebela
- Surorile Marx
- Sweet&salty
- unde mai scrie lumea
- VERO
- Vizuina Leliei
- Vlad Stroescu
- Vladen
- Zeama de cuvinte
- [Dragoș]
Categorii
- actualitate mioritică
- actualitatea politică
- Alfa Romeo
- amintiri
- apucături proaste la români
- autoturisme și alte chestii personale
- blog
- bloguri care merită citite
- Ce știe spițerul
- citesc şi-mi place
- concert
- concurs
- copilărie
- cronici
- cu ce ne mândrim
- d'ale Prăvăliei
- dinozauri
- epoca de piatră
- experimente
- filme
- gară nouă
- glume bune
- jurnal
- literatură
- mai prost decât ai fost proiectat
- mizeria umană
- o ţară frumoasă
- parodii
- pictura
- pisici și alte lucrușoare
- prieteni
- publicitate
- păcat că e populată
- părerea mea
- strict autentic
- sărbători
- Uncategorized
- vitrina cu bibelouri
- ştiri de neştiut
Meta
„Mi-am luat o față prietenos-inexpresivă”, „m-am prefăcut că n-am chef de conversație”
Macar acum stiu la ce sa ma astept cind te-oi invita la o cafea. 😆
ApreciazăApreciază
Gigli, nu toate figurile (de stil) sunt conforme cu adevărul.
ApreciazăApreciază
Ma enervezi deja, credeam ca ai inchis subiectul dar daca n-ai facut-o, o sa te intreb : la cate apeluri la 112 cand scapi porumbelul „atac de panica” fara a scapa o vorbulita despre diabet si alte antecedente se misca salvarea cu medic? Daca refuzi internarea, de cate ori crezi ca se mai deplaseaza SMURD, daca esti un om de rand? Cat de proasta trebuie sa fie femeia care-ti sta alaturi ca sa nu distinga un rau mortal decat dupa ce ai mierlit-o?
ApreciazăApreciază
Zuzu, îmi pare rău că am ajuns să te enervez.
Nu știu la câte apeluri. De obicei pacienții cu atac de panică descriu simptome, nu-și pun diagnostic la telefon. Când ajungi să deosebești atacul de panică de alte răuri, nu mai chemi salvarea. Te tratezi cu ce știi, ca de obicei. E posibil ca numele să fi contat pentru dispeceră. „Dacă refuzi internarea…” trebuie dovedit. Doctorița de pe ambulanță doar a spus din gură că i-a sugerat spitalul. Nu trebuie să fie proastă femeia de lîngă tine. Dacă Gyuri făcea atacuri dese de panică, dar nici de asta nu mai sunt sigură, era obișnuită cu un rău spectaculos care nu te doboară niciodată, în fond. Nu-i exclus ca ambii să fi tratat diabetul cu puțină indiferență.
Știi că sunt „fan” atac de panică. M-am specializat în el pe propria piele. De-aia sunt și foarte empatică cu atacații, fiindcă știu prin ce chinurile iadului trec.
Spune-mi despre ce vrei să-ți povestesc mânie, puișor? 🙂 Ce nu te-ar enerva? 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Nu-i nevoie sa fii malitioasa, Principessa!
De cate ori ai sunat la 112?
Iti zic eu, care am apelat de zeci de ori numarul asta din initiativa proprie sau rugata de terti.
Dispecera iti face o anamneza sumara si decide in cateva zeci de secunde pe cine trimite .
Daca femeia i-a spus ca bolnavul are un atac de panica si se trateaza indeobste cu Sedatif PC, cat de serios parea apelul din miez de noapte? Iar doctorita care a venit cu salvarea NU AM NICI CEA MAI VAGA URMA DE INDOIALA ca i-a sugerat sa mearga la spital pentru investigatii suplimentare, nu fiindca ar durut-o in cur sau fiindca a suspectat ceva ci FIINDCA ASA E PROCEDURA.
ApreciazăApreciază
Nu văzusem comentariul ăsta, Zuzu…
Așa cred și eu, că doctorița l-a invitat la spital.
Dar să-ți povestesc ce-am pățit eu odată, în tinerețe. Am chemat salvarea pentru 14 extrasitole pe minut, plus starea de rău, insuportabilă. A venit un tip cu tunică albă, mi-a luat pulsul, m-a ascultat la inimă și mi-a zis că mă duce la spital, musai.
Acolo aveam o aritmie de nepovestit. Doctorița mi-a zis că da, niște extrasistole, cam multe, dar s-au descoperit betablocantele. Dar medicul de pe salvare care m-a adus la spital, am zis… Și ea mi-a tăiat-o scurt: e asistent medical, era obligat să vă aducă, fiindcă n-are dreptul să instituie tratament.
ApreciazăApreciază
Chiar şi-un ceas defect arată ora exactă de două ori pe zi, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Din ce în ce mai filosof, Dragoș! Așa e Până și ceasul stricat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încerc să nu fiu mereu javră ca de obicei. 🙂
Urmăreşte site-ul oferit de Lotus dacă ai timp şi chef, o să găseşti lucruri (şi link-uri) interesante acolo, chiar şi o discuţie lungă în comentarii despre vaccinuri, la un moment dat. 😉
ApreciazăApreciază
Acolo am descoperit un blog mai interesant.
https://opriviresceptica.wordpress.com/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hm, nu mi-a sărit în ochi. O să văd ce-i cu el. Sper să nu-mi crească tensiunea mai mult decît au făcut cretinii de privideri de mail ai anului 2016 toată ziua de azi. 😦
ApreciazăApreciază
mi-e ca vom ajunge sa dotam salvarile cu un procuror care sa certifice activitatea salvatorilor. procuror recunoscut de partidul de la guvernare si autorizat de presedinte….si cu transmisiuni directe si in exclusivitate de la locul faptelor, pentru stimatii telespectatori
ApreciazăApreciază
Da, da’ procurorul să fie de la DNA, că deh…, ăştia le ştiu pe toate!
ApreciazăApreciază
Asta e o idee excepțională. Doctorul să fie și șofer, un procuror și un cameraman fac pe brancardierii, undeva, pe-o strapontină se înghesuie și-un reporter…
Eu aș merge mai departe! Aș deschide un post tv „Salvarea în direct”. Un jurnalist să stea în dispecerat, reporterii de teren atașați ambulanțelor să facă teren, ecranul să se împartă în pătrățele ca tabla de șah, să existe o aplicație care să-ți permită ce caz vrei să urmărești, Totul să fie interactiv, doctorul să consulte ca-n conferință de presă și telespectatorii să intre în direct cu sugestii de manevre și tratament. O doamne, ar fi un OTV medical care ar tăia orice alt canal cu audiență bună.
ApreciazăApreciază
Da, ideea-i genială, doar că presupune înlocuirea întregului parc de ambulanţe. În alea ale SMURD nu e loc nici pentru un însoţitor din partea familiei! 😦
ApreciazăApreciază
În toiul noptii, pe un tip îl apucă o durere cumplită la testiculul stâng. Cauta înnebunit să ajungă la un medic și vede pe o ușă o placuță pe care scria Dr.Ionescu. Bate la ușă, apare un tip în camașă de noapte. Suferindul îi zice:
-Domnule doctor, va rog ajutați-mă. Ma doare îngrozitor testiculul stâng.
-Dragă, nu pot să te ajut. Eu sunt doctor în drept.
-Fir-ar al dracului, unde a ajuns și specializarea asta…
ApreciazăApreciază
Azi mi-a picat netul şi a trebuit să petrec ceva timp cu familia mea. Par oameni de treabă
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convins că familia ta este, nu că par oameni de treabă. Da’ dacă te referi la procurorii DNA…, de aici începe „povestea”! 😦
ApreciazăApreciază
Un banc dat dracului de bun, Cârco!
ApreciazăApreciază
exact ce spuneam unui prieten aprins pe feisbuc despre simptome, aparținători și jurnalism pe genunchi. făr să fiu medic, refuz să cred tot ce scriem și anchetăm prin ziare.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu care mai e treaba cu ambulanţele astea dar, dacă persoana care a apelat ar fi spus că este vorba de un diabetic, poate altul ar fi fost deznodământul. Oricum, nu scăpa fără o deplasare la Centrul de diabet şi boli de nutriţie dr. Paulescu. Dar, se pare că „şogunul” nu dădea prea multă atenţie diagnosticului de diabet, că altfel nu ar fi ajuns să facă accident cerebral şi infarct la 55 de ani. Iar bancul ăla, că diabeticii au fără excepţie neuropatie şi nu mai simt o angină, este bun numai dacă vrei să înfunzi un coleg de breaslă. Când ajungi să nu mai simţi nimic înseamnă că ai fost nesimţit! Vă spun ca unul vechi „în meserie”!
ApreciazăApreciază
Da, ALM, nu se trata de diabet, probabil că nici n-au spus la telefon că e diabetic.
ApreciazăApreciază