Cianură pentru un surâs amar

Fiindcă de prea multe ori am auzit expresia „mafia farmaceutică”, i-am scris și eu cuvintele astea domnului Google, să vedem ce zice.
În rezumat (sute de texte publicate pe net), zice așa: că ori de câte ori apare un produs care se dovedește a fi antidotul, remediul miraculos al unei boli grave (cancerul, ce s-o mai dăm cotită!), vine mafia farmaceutică și-l denigrează, îl interzice, îi pune pumnul în gură (la propriu și la figurat) descoperitorului ca să se umple ei, mafioții producători și vânzători de medicamente  chimicale nocive, de bani.
Ulterior m-am oprit la un produs vindecător de cancer pe net și am citit câteva articole. Doar câteva, pentru că restul erau preluări fără ghilimele ale aceluiași text. Autorul articolului, întotdeauna necunoscut (văd că nimeni nu-și asumă textele respective cu nume și prenume) scrie ca și cum el ar fi primul strigător al cumplitului adevăr, după ce, personal, a cercetat surse științifice nenumărate.  Sursele nenumărate sunt, de obicei:

1. cartea domnului Edward Griffin pe care-l recomandă ca analist în științe medico-farmaceutice cartea sa, publicată și promovată pe banii dumnealui (dacă self-published înseamnă altceva, să mă trageți de urechi) în 1973 și reeditată în 1997.

și

2. reușitele doctorului Max Gerson (n. 1881) care a tratat 50 de bolnavi de cancer cu dietă vegetariană, sucuri de fructe și ulei de castor, obținând, drept recunoaștere a succesului, o suspendare a licenței medicale pentru doi ani.

Probabil că deja ați ghicit, substanța miraculoasă care face orice tumoră malignă să pară mai inofensivă decât un guturai e amigdalina sau laetrina, o glicozidă care se găsește din abundență în sâmburii de migdale amare, caise, prune și piersici și care, prin hidroliză enzimatică sau acidă se descompune în glucoză, aldehidă benzoică și acid cianhidric.
E destul de greu să comercializezi un produs, fie el și natural, care se descompune în prezența acidului clorhidric din sucul gastric în acid cianhidric, sub numele de amigdalină, fiindcă n-o să-l mai cumpere niciun consumator din categoria „Mi-am scos amigdalitele la șapte ani!” și nici sub numele de laetrină, fiindcă sunt destui zevzeci care ar citi „latrină” și nu s-ar încuraja să-și administreze căcaturi de-astea dar, dacă o intitulezi Vitamina B17, ai toate șansele, ca producător revoltat împotriva marii conspirații a mafiei farmaceutice  s-o vinzi până la ultimul flacon.
Conform dex-ului, nu tratatelor de specialitate, vitamină e un compus organic indispensabil vieții.

Nu știu… Pe mine tata nu mă lăsa să sparg sâmburii de caisă și să le mănânc miezul. Poate fiindcă era un troglodit de farmacist mafiot.
Ceea ce sunt și eu, azi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, părerea mea, strict autentic și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la Cianură pentru un surâs amar

  1. Fata Verde zice:

    Aaa, deci ăsta era secretul? Am mâncat la sâmburi de caise în copilăria mea, încât m-ar feri de cancer pentru vreo trei vieți de acum încolo. 😆

  2. Drugwash zice:

    Nu pot să cred! N-ai dat peste tratamentul lui Rudolf Breuss?!? Pfuai, păi ăsta-i temelia vindecării de cancer! Sau aşa se spune…

    Ştii care-i problema, de fapt? Cu atîta (dez)informare în jur nu ştii în ce sau cine să mai ai încredere. Şi atunci ajungi să nu mai ai încredere în nimeni şi nimic. Apoi, ca întotdeauna, există aceia care vor profita de (ne)încrederea noastră într-un fel sau altul fiindcă asta le e firea sau meseria. De fapt asta-i viaţa şi aşa a fost dintotdeauna…

    • Ba da. Am dat. Pare un retardat mintal cu sclipiri de recuperare.
      Ceva mai pe înțelesul mafioatei n-ai?!

      • Drugwash zice:

        Cîndva, demult, am fost rugat fierbinte să caut pe internet un tratament pentru cancer (non-Hodgkins) din partea unui bun prieten care nu avea computer/conexiune. Am găsit doar literatură, nimic concret. Curînd n-a mai fost nevoie şi nici n-am mai avut timp să mă revanşez faţă de persoana respectivă pentru neputinţa mea.

        De atunci, subiectul ăsta îmi e destul de amar, ca şi „surîsul” din titlu, dar încerc să nu-l las să mă doboare complet.

        Ţi-aş putea povesti cum s-a vindecat maică-mea de cancer mamar, doar cu rugăciuni şi apă sfinţită – lucru pentru care ar depune mărturie cu mîna pe biblie, dacă vrei – dar asta presimt că ar înrăutăţi situaţia. La disperare, omul ar face orice, ar crede orice, numai să scape. Şi uneori – miracol sau altceva? – se întîmplă.

  3. Drugwash zice:

    P.S. Mi s-a părut mie cunoscut (şi genial) titlul dar nu ştiam de unde să-l iau, îmi ronţăia în creier ca o amintire vagă din trecut. Am găsit asemănarea (presupun voită) în cartea Rodicăi Ojog-Braşoveanu. 🙂

  4. Toată admirația mea uimită pentru efortul mental al mamei tale. Doar că mă îndoiesc să fi suferit de. Mii de femei au un nodul benign, uneori dureros, bazat pe un exces hormonal care campează undeva, neutilizat. Uneori se vede prin două pulovere tricotate. Deși se vede, nu e. Boala asta perversă și mortală, cancerul, doare și se vede când e prea târziu.

    • Drugwash zice:

      Ei, aici e schepsisul, că poate fi vorba de un diagnostic greşit (deşi îmi amintesc vag că a făcut cîteva vizite la Bucureşti la oncologie la vremea respectivă) care să-i fi indus ideea unei vindecări miraculoase (erau mai mulţi noduli, nu doar unul) sau… Nu mă aventurez acum să-i deschid subiectul, nici nu cred că mai are pe undeva rezultatele analizelor (au trecut vreo 35 de ani de atunci), însă atîta vreme cît ea personal e convinsă de miracol, îl va susţine şi repeta în gura mare oriunde s-ar duce. Cine ştie cîte dintre tratamentele „reuşite” difuzate pe net or fi din aceeaşi categorie. Dar aici intervine suspiciunea asupra cadrelor medicale care au făcut analizele şi au pus diagnosticul (greşit), zic eu.
      Dacă însă totul a fost real şi pe bune atunci avem subiect de meditaţie. Ca de obicei, fără dovezi palpabile rămîn neutru.

  5. Vero zice:

    Netul e plin de atâtea leacuri miraculoase (pentru cancer şi pentru orice vrei şi ce nu vrei), încât mă întreb de ce n-am devenit încă o specie de nemuritori! 😛
    😆
    Io miez de sâmburi de caisă mănânc (fiindcă îmi plac), dar numai atunci când se gândeşte bărbatu-meu să spargă astfel de sâmburi (pen’ că nu consum decât „posmagi muieţi”). 😀

    • klaus, n-am putut să-l citesc decât pe diagonală pe Radu Iliescu. Poate nu din cauza conținutului, din cauza densității scrisului.
      Am înțeles însă că oamenii cu 2-3 facultăți și masterate devin pricepuți, automat, la microbiologie,virusologie, biologie, imunologie, orice chestie care se termină în -gie.

    • zazania zice:

      Merci, klaus, mi-a placut chiar daca e nitel c-am stufos dupa gustul meu. Opinia mea? Eu n-am opinii, eu cred in Dumnezeu.

  6. papagigli zice:

    Mi-ar mai trebui sa citesc inca fo doua – trei posturi d-ale tale si cred ca pot ocupa cu succes un post de spiter in spiteria vreunui mafiot 😆
    In legatura cu leacurile, sunt absolut convins ca exista o mafie protectionista a industriei farmaceutice si nu numai. Ca sa ne intelegem. Daca tu crezi ca aceasta industrie e condusa de doctori si farmacisti, faci o mare greseala de logica. Asta una. Pe de alta parte, sa nu crezi ca politicul nu e implicat in acele decizii mafiote. Politicul are un cuvint greu de spus in frinarea vindecarii principalelor boli care mentin un echilibru demografic, absolut necesar. Ca, pe bune, tu chiar crezi ca demografia e de capul ei, pe lumea asta? Pai cam ce crezi ca s-ar intimpla daca s-ar pune pe piata pastila care sa vindece cancerul? Cam cit de repede am ajunge la 15 miliarde de suflete? Iar asta ar insemna foamete, molime si razboaie. Adica ar fi mult mai rau decit e acum.

    • Gigli, am așa o față de naivă?
      Știu exact care sunt bubele industriei farmaceutice. Dar tot nu-mi vine să cred că molecula miraculoasă anticancer e deja gata, pusă la păstrare. Motivele sunt multiple. Unul, cel mai simplu, ar fi că pe inventatorul ei (deși ăsta e un non-sens, treaba se face în echipă, dar să zicem așa, la singular – inventatorul) l-ar durea fix în cur că se prăbușesc ceilalți producători de medicamente oncologice. El s-ar îmbogăți cât ei toți, într-o noapte.

      • klaus zice:

        Nu știu dacă contează dar subscriu la spusele tale.
        Da, Iliescu ăsta scrie dens, da’ cred că merită să desțelenești textu’. O să insist pe subiect doar dacă obiectivitatea ta are nerv pentru asemenea efort. Câteva pasaje d’acolo m-au uns pe suflet. Ce tot vorbesc eu aici, tu ești șefa alifiilor! 🙂

      • klaus, l-am citit acum cu toată atenția. Teoretic, are dreptate. Sau la prima vedere are dreptate. Excesele sunt de neacceptat. Oliviei nu trebuie să i se taie curentul, netul, mai știu și eu ce. Nici vaccinarea cu ordin guvernamental nu e decât o intruziune în drepturile omului. În fond, oamenii sunt liberi să-și asume riscuri sau nu. Ți-am spus și repet, eu însămi sunt sceptică față de utilitatea anumitor vaccinuri. Sunt de acord că sistemul imunitar al unui hipervaccinat se deprimă, cel puțin o perioadă scurtă de timp post vaccinare. Totuși, omul acesta, care a ales să nu se vaccineze (sau pe copiii lui) nu analizează, pentru fiecare boală riscul de-a o contracta vs. riscul de-a te vaccina pentru maladia X. El face comparația la global și pornește de la premisa că probabilitatea de-a suferi măcar unul dintre cele mai grave efecte secundare ale oricărui vaccin e foarte mare, aproape sigură. De asemenea, probabilitatea de-a face o boală gravă (polio, rabie) e foarte mică. Exemplele pe care le dă cu bolile copilăriei sunt din sfera celor ușoare. Adică și el își alege argumentele care-i favorizează teoria și se face că le uită pe celelalte. Concret: dacă l-ar mușca un șobolan pe el, nu teoretic, ci real, ar sta să pună în balanță posibilitatea ca rozătorul să nu fie infectat și el să facă rabie de la vaccin? Dacă în situația reală și-ar menține poziția, atunci bravo lui: omul crede profund în ceea ce propovăduiește, că și el propovăduiește, subliminal, ceva. Eu așa simt.
        Care pasaje te-au uns pe suflet? Dă-mi unul cu copy-paste.
        Articolul, în ansamblu, e scris foarte bine. Aproape că mă convinge. Dar doar aproape. Dacă zicea că medicii consultă superficial copilul înaintea vaccinării (pentru că trebuie să fie perfect sănătos), aia m-ar fi uns și pe mine pe suflet.
        Ce nu iau în seamă cititorii de prospecte este că producătorul este obligat să enumere orice efect secundar, chiar dacă s-a manifestat cu frecvența de 1/10 milioane de cazuri.
        Probabilitatea să-ți cadă un ghiveci sau un țurțure uriaș în cap de la un balcon este, cred, mult mai mare. Și totuși umblăm pe străzi, pe sub balcoane, tot timpul.
        Putem continua discuția mâine. Mi-ar plăcea. Chiar dacă nu-mi împărtășești observațiile sau mai abitir atunci. 🙂

    • klaus zice:

      Papa, Africa și Asia n-au „politici” de echilibrare demografică? Sau crezi că politicienii europeni sau americani vor să facă loc emigranților din cele două continente? Că io văz că speranța de viață crește prin zonele unde-i dulce viața. Vesticilor nu prea le lipsește nici cheful de fut doar că-l preferă pe ăla fără obligații. De niciun fel :D.

      • papagigli zice:

        N-au politici demografice, dar nici medicatie si servicii medicale si/sau sanitare care sa se-ngrijasca de tot norodul lor de subnutriti, asa ca de ce si-ar bate capul? 😆

  7. papagigli zice:

    😆 😆 Nu stiu daca esti naiva, dar sigur esti nostima.
    Inventatorii pot fi morti de mult si nu de moarte naturala. S-a recurs la crima pentru un stergator de parbriz, da’ pai pentru un ucigas de cancere. Eu nu spun ca esti naiva, spun doar ca exista o mafie, cea in care tu nu crezi. Iar daca nu sti de ce in stare o mafie sa faca pentru a-si proteja interesele, s-ar putea spune ca aluneci pe panta naivitatii. 😉

    • Vrei să știi dacă știu ce e aia mafia medicamentelor?
      Vrei să te ajut să nu mai iei o aspirină?
      Bine. Studiile clinice sunt ușor aduse din condei. Obligativitatea de a nota în prospectul medicamentului cea mai nebunească și imposibilă reacție secundară/adversă teoretică îl scapă pe producător de orice dureri de cap. Când scrii explicit în prospect – dacă iei o pastilă din asta nu e imposibil să mori, producătorul și-a făcut datoria față de departamentul de FARMACOVIGILENȚĂ al OMS.
      Ca o anecdotă, în anii 80, am primit cadou o cutie de TAMPAX. Am citit prospectul. Scria acolo că, dacă ești alergic la substanța care le crește absorbanța, poți face șoc anafilactic. Nu le-am folosit niciodată. Mult mai târziu am înțeles că tot asta scrie și pe cutiile de lapte praf, și pe mizeria aia americană numită TANG, care imită sucul de portocale, și pe Tylenol… Deci cea mai evoluată societate de pe planetă are obiceiul să te avertizeze, părintește că, uneori, după ce ai inspirat/expirat 80 de ani, nu e exclus să devii alergic la inspirul următor. Cu anunțul ăsta, în timp ce pare că te cocoloșește ca pe ochii din cap, de fapt îți dă un șut în cur și se spală pe mâini de tine.
      Nu, nu-mi spune că pe borcanul de TANG nu scrie asta! E posibil să ai dreptate. A fost o figură de stil. Am exagerat. Cum exagera, pe vremuri, și producătorul deTANG numindu-l suc de portocale. 🙂

      • papagigli zice:

        Daca sti, se cheama ca ii admiti existenta si in asta a constat disputa, acum inexistenta. Vive l’amitié Roumaino-Canadien, avec toutes les conséquences! 😆 Hai ca si eu sunt simpatic, parfois 😆

  8. Cârcotaşu zice:

    Pe tema „pericolului” prezentat de vaccinări s-au scris multe aiureli. Ba că vaccinaţii devin purtători şi deci transmiţători ai bolii, ba că vaccinurile conţin mercur!?!, ba că vaccinurile provoacă tocmai îmbolnăvirea, ba mai nou o auzii pe m-me Ştir cum că înainte de introducerea vaccinului antipolio, poliomelita era o simplă răceală etc. Cert este că vaccinul antirabic este insuficient faţă de cerere, ceea ce-nseamnă că lumea nu prea citeşte sau citeşte da’ nu crede. Fac parte din generaţia care nici nu era-ntrebată dacă vrea sau nu, vaccinările se făceau automat, la vârsta considerată optimă. N-am auzit de niciun caz de îmbolnăvire după vreo vaccinare. Sigur că azi, dacă citeşte cineva prospectul la vaccinuri, găseşte la efecte posibile, 1 la 1000 sau 1 la 100.000 contractarea unei forme uşoare a bolii împotriva căreia se face inocularea. Aaaaaai! Vedeţi, şi-n prospect scrie că-i periculos. Cum să-i fac io puişorului ceva care poa’ să-l îmbolnăvească? Ce, sunt iresponsabilă?
    Eu unul fac parte dintre cei ce au încredere în vaccinuri, le-am făcut pe toate şi n-am avut probleme, la fel şi familia mea. S-a folosit greşit termenul „eradicare” pentru bolile împotriva cărora s-au făcut ani de zile campanii de vaccinare, încât s-a ajuns să se creadă că acestea nu mai prezintă un pericol şi atunci, întrebarea: dacă boala nu mai există, de ce să mă mai vaccinez, să-mi „bramburesc” sistemul imunitar? De când cu „dreptul” de a decide, iată că urmare a reducerii ratei vaccinării au reapărut boli care nu mai constituiau o problemă, ba au reapărut la nivel de epidemii.
    Asta odată din cauza creşterii numărului de purtători şi deci de transmiţători, iar a doua oară pentru că prin vaccinare germenii nu au fost „eradicaţi” ci numai rata de îmbolnăvire a scăzut sub limita. care constituie un pericol datorită reducerii drastice a purtătorilor-transmiţători. Ideea conform căreia un subiect vaccinat devine purtător-transmiţător mi se pare absolut neserioasă!
    Ce ştiu foarte bine este că soaţa mea făcea an de an câte o gripă „splendidă”, că 10 zile stătea la pat, iar fiu-meu îi călca pe urme. Din 1995, de când facem toţi trei vaccinuri antigripale anual, am şi uitat de boala asta.
    Sigur, păreri sunt multe. Din păcate revistele de specialitate sunt citite de medici, nu de publicul larg. Acesta se informează fie din presa scrisă (câtă mai e), fie de pe net. Păi pe net am găsit un articol conform căruia contractarea rujeolei e benefică, vaccinul ar trebui desfiinţat. Printre efectele „benefice” ale îmbolnăvirii de rujeolă ar fi imunizarea ulterioară la rinita alergică. Măi să fie!!! Şi cum s-a constatat asta? nu ştiu, da’ dacă citiţi în „revista de specialitate” „Bucovina”, poate vă va convinge că vaccinul ROR (rujeolă+oreion+rubeolă) trebuie desfiinţat. Uite-l ia! https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/10/14/vaccinul-antirujeolic-si-trivaccinul-ror-rujeola-oreion-rubeola-sunt-inutile-si-sursa-a-multor-boli-cronice/ .
    Poate ar trebui ca omenirea să ajungă iarăşi în situaţia epidemiilor ce făceau ravagii (cum a fost gripa spaniolă), ca să redescopere mersul pe jos, vaccinul adică. Sănătate!

    • Cârco, tare de tot articolul! Am tras adânc aer în piept când am citit că rujeola vindecă PSORIAZISUL. De ce nu sunt infectați artificial bolnavii de psoriazis cu rujeolă? Niște bubulițe, acolo, peste crustele oribile și dureroase, ce mai contează, dacă la final omul iese curat și luminat, ca un prunc cu pielea trandafirie și catifelată?

    • klaus zice:

      Da Cârco’, unele vaccinuri conțin viruși vii inactivați. În procesul tehnologic pot apărea „scăpări” la anumite faze iar cei ce verifică,hai să-i spunem CTC, sunt și ei oameni . Eroarea umană, nu? Deci, teoretic, poți fi vaccinat cu un virus inactivat mai puțin. Sau deloc.

      • Cârcotaşu zice:

        Păi din câte ştiu io, toate vaccinurile conţin viruşi vii „atenuaţi” nu inactivaţi. Acesta e principiul de funcţionare a unui vaccin şi nu cazuri aparte. Într-un proces de producţie în serie nu există posibilitatea ca unii să fie prea-prea şi alţii foarte-foarte, Toată cantitatea fabricării unui lot este tratată idem şi la fel. Nu pot exista „scăpări” pen’că pur şi simplu procesul nu permite aşa ceva.! Deci posibilitatea asta e exclusă. Rămâne doar ca un organism să reacţioneze altfel, că doară nu suntem cu toţii la fel. Ei bine, acela va contracta o formă uşoară a bolii, care nu ridică nicio problemă, nici pentru 5 minute. Dar citeşte ce spune Renata despre „cititorii de prospecte”. La urma urmelor şi o simplă aspirină are efecte secundare, iar dacă citeşti tot prospectul probabil nu vei mai lua niciodată aspirină!. Şi nu există niciun medicament care să nu poată avea afecte secundare. Da’ ia bea tu ceai de degeţel în loc de Digoxin, să vezi ce repede ajungi la „Eternitatea”. Poţi încerca şi cu ceai de Mătrăgună, în locul preparatelor farmaceutice! 🙂

      • klaus zice:

        VACCÍN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus)
        Deci, nu TOATE vaccinurile conțin viruși ATENUAȚI!

        INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)
        ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.
        Culmea, am putea face completări la dicționarul de sinonime când e vorba de viruși!
        Producție de serie zici? Cârco, io nu știu în ce domeniu ai inginerit, da' nu cred că ai avut legătură cu calitatea. Chiar azi am urmărit, tangențial, un audit pe calitate la o firmă de miliarde de euro. Auditul era făcut de o firmă pe măsură. Nu știam dacă să râd sau să plâng. Dacă te interesează îți dau detalii.
        Iar cu laboratoarele ce să zic? Că la unul veterinar, tehnicianul nu știa să neutralizeze un preparat ca să poată obține colorația, element esențial în punerea diagnosticului? O să-ți spun că l-am neutralizat eu, mă umflu în pene, ba chiar l-am învățat cum se calibrează un pH-metru electronic.
        Nu-s pensionar, nu am vârsta ta, da' am fost hârșâit prin multe domenii. Și, înțeleg de ce un ctc-ist fără cusur poate da greș dacă la părăsit perechea și, pe tura lui s-a petrecut "minunea". Dacă verifică pahare de plastic va avea pe conștiință niște înjurături. Dacă verifică o fază din producția unui vaccin s-ar bucura să aibă parte doar de înjurături.
        În altă ordine idei…..Nu vreau polemici inutile, mai ales că gazda nu sunt eu. Te rog să spui și pentru mine vei fi inexistent. Ar fi reciproc avantajos, părerea mea.

      • Cârcotaşu zice:

        În altă ordine idei…..Nu vreau polemici inutile, mai ales că gazda nu sunt eu. Te rog să spui și pentru mine vei fi inexistent. Ar fi reciproc avantajos, părerea mea.

        Polemici inutile nu prea există, iar gazda nu cred că e supărată cea de faţă. Ce urmează nu prea înţeleg, nu ştiu cu ce te-am jignit, sau să fi fost impoliticos cu tine, ceva care să-ţi justifice adversitatea. Crede-mă, am mai multă experienţă în a recunoaşte orgoliile. Fiecare e liber să ignore pe cineva sau să-l bage-n seamă. Ca atare nu-mi permit eu să-ţi „recomand” ceva de acest gen. Eu înţelegeam că polemicile nu înseamnă duşmănie, indiferent ce citate din DEX am putea aduce.
        Pentru a-ţi satisface curiozitatea, am inginerit prin Electronică Industrială. Specialitatea asta are prostul obicei de a-şi băga nasul peste tot, e ceva fără de care nu mai poate funcţiona nimic. Calitatea? Păi la realizarea unui proiect în orice domeniu mai întâi se face cunoaşterea domeniului, în amănunt, condiţii de funcţionare, calificarea personalului manipulant, importanţa funcţionării impecabile şi aş mai putea umple o pagină. Abia după aceea ai curajul să concurezi cu un proiect, ca să poţi avea şi succes. Precizare necesară: industria farmaceutică, medicina în general, laboratoare fizico-chimice, laboratoare bio-chimice…, avioane, nu mai pot funcţiona fără aparatură electronică. La întocmirea unui proiect, un capitol aparte este acela al MTBF (media timpului de bună funcţionare), adică tocmai „calitatea” de care faci caz. Evident că-n cazul unui tomograf cerinţele nu sunt aceleaşi ca pentru un televizor. Se începe cu selectarea calităţii componentelor, a numărului de conexiuni între ele (posibile cauze de defecţiuni). În acest domeniu, ceea ce se înţelege prin CTC în general, pentru tigaia teflonată, bricheta cu rateuri, nu este admisibil. Termenul definitoriu este FIABILITATEA. Sigur, azi aparatura medicală, de laborator etc nu se mai produce în ţară, se cumpără pe bani grei din străinătăţuri. Eu am trăit timpuri în care se mai producea şi pe aici câte ceva şi am avut tangenţe cu această producţie. Azi, poţi fi sigur, şi orice neîncrezător poate fi sigur că un diagnostic nu se mai pune cu stetoscopul (deşi ca primă sesizare a unai anomalii rămâne de bază), dar nu numai pentru că nu-s bune stetoscoapele, dar au cam dispărut medicii care ştiau să le folosească. Analizele biochimice nu se mai realizează de mult la microscop, proba de sânge este introdusă într-un recipient, care la rândul lui este introdus într-un aparat, care-n 3 minute furnizează rezultatele pe o imprimantă. Aşa că operatorul CTC căruia i-a fugit nevasta nu prea există în domeniul ăsta. Asta nu înseamnă că la ce te referi, laboranţi care nu ştiu ce au de făcut, n-ai dreptate. Sunt nevoit, chestie de sănătate, să-mi fac INR-ul lunar. La diverse laboratoare obţineam rezultate contradictorii.
        M-am enervat şi am citit pe net diverse opinii. Sfatul Medicului spune că recoltarea se face în flacoane anumite, ce conţin heparină X%, care imediat după recoltare trebuie agitate. Ei bine, chestia cu agitatul (amestecarea recoltării cu heparina) era considerată neobligatorie de unele centre de recoltare, motiv de rezultate aiurea. Dar de aici la influenţarea producţiei unui vaccin dă către o proastă monitorizare a unor etape, e mare distaţă.
        Oricum, eu îţi port o mare stimă!

      • klaus zice:

        Dacă la început ai spus ” din câte știu io”, exprimare care lasă loc de interpretări, lucru perfect normal, în propoziția următoare ai lovit cu o certitudine ” Acesta e principiul de funcţionare a unui vaccin şi nu cazuri aparte”. Atenuat sau inactivat, sper acum că e evident, în cazul de față sunt sinonime.
        Am avut senzația că mă, nu știu cum să spun, mă ataci poate, din habar n-am ce motive. Asta și pentru că încerc mereu să nu fac din probabilități, certitudini.
        Ramân în continuare la părerea mea că oamenii sunt în continuare ” miezu’ „, și electronica are nevoie de ei, și ea dă rateuri.
        Pe scurt, nici oamenii nici știința nu sunt chestii exacte, probabilitatea de rateu rămâne. Efectele lor în anumite cazuri pot fi dramatice.
        Stima este reciprocă!
        Dacă te-am jignit, îți cer scuze!

      • Cârcotaşu zice:

        Mă bucur că polemizăm şi nu ne certăm.
        Voi mai face aici o precizare, deşi descuţia se poate întinde la infinit.
        Fiecare postare pe un blog înseamnă o păere a celui care o exprimă. Nu înţeleg de ce o părere care lasă loc la interpretări e mai normală decât o certitudine. Probabil că ideea asta a fost indusă de autodeclaraţii „intelectuali de marcă”, cei care-au afirmat că cu cât ştii mai multe ai mai puţine certitudini. Raţionamentul este fals Dacă-i s-o luăm după DEX, certitudine mai înseamnă şi convingere, siguranţă. Păi cred că fiecare om care exprimă o idee o exprimă fiind convins de ceea ce spune, că altfel de ce-ar mai exprima-o? Uşor, uşor, ajungem la concluzia că a avea o certitudine nu-i blamabil câtuşi de puţin, dacă observăm atent fiecare avem şi exprimăm convingeri (avem certitudini). Chiar şi când spun că „io ştiu”, nu-i vorba de nesiguranţă, ştiu, deci sunt sigur. Unul întrebat răspunde: da, cred în Dumnezeu, sunt convins de existenţa lui. E vreo contradicţie între „a crede” şi „a fi convins”? Eu accept că oamenii au convingeri, deci certitudini, fără să mă simt deranjat de asta şi atunci când mă manifest asemănător n-o fac ca să atac o părere a altcuiva. Părerile pot contrazise numai cu argumente, convingerile contrare nu sunt oricum atacuri. Sigur că omul contează la un calculator cum introduce datele. Vorbeam despre o analiză medicală INR care impune agitarea flaconului imediat după recoltarea sângelui. Această analiză măsoară coagularea sângelui, iar heparina conţinută de flaconul în care se face recoltarea este un anticoagulant. Evident că dacă flaconul nu este agitat, cum prevede procedura de recoltare, sângele nu se amestecă cu heparina şi începe să se coaguleze. Astfel, aparatul care citeşte rezultatul analizei nu greşeşte, atâta vreme cât datele au fost greşit introduse, deşi rezultatul furnizat este eronat. Acolo unde însă omul nu are a interveni, în procesele automatizate, o eroare poate interveni numai din cauze externe (o pană de curent, defectarea unui mecanism sau dispozitiv de oricare ar fi el). În asemenea cazuri procesul este oprit, se caută cauza, iar lotul de produse se consideră rebutat, sau se verifică bucată cu bucată. În unele cazuri nu se respectă această procedură, dar în industria farmaceutică asta înseamnă CRIMĂ. Asta-i convingerea mea, motivul pentru care-mi exprim părerea. Altfel tăceam. 🙂
        Sănătate!

      • DoarF zice:

        Carco, chiar esti sigur ca liniile de fabricatie a vaccinurilor sunt complet automatizate iar automatizarea lor (soft + hard) este prefecta? „Ingredientele” din vaccin crezi ca sunt toate conforme(puritate sau ce alte atribute ar mai trebui sa aiba)?

        Cu cat complexitatea unui proces este mai mare, cu atat sansele sa apara neconformitati sunt mai mari. Fara sa cunosti in detaliu procesul si tehnologia de fabricatie mi se pare o mare hazardare sa te bati cu caramida-n piept pe partea de CTC. Parerea mea.

  9. klaus zice:

    ren, las’ pe mâine copy-paste-ul. Pitica mea mai mare mi-a vârât sub nas o carte cu poezii de Otilia Cazimir. În seara mă îmbolnăvesc de copilărie. Uneori uit de cât de dor îmi e de asta. Pe mâine! 🙂

    • klaus zice:

      „Dragi vânători de vrăjitoare, medici sau ba – n-are importanţă cât timp aveţi un cap funcţional pe umeri – ştiinţa veritabilă are câteva trăsături care o despart fundamental de tot ceea ce faceţi voi. Vă voi spune probabil cea mai importantă dintre ele: o teorie sau o ipoteză este ştiinţifică numai în măsura în care poate fi, în principiu, infirmată prin testarea empirică, adică reprodusă în vederea validării practice. N-am inventat-o eu, ci filosoful Karl Popper, care s-a preocupat de acest domeniu. Ideea nu este nouă, de la Francis Bacon încoace, fondatorul paradigmei ştiinţifice moderne, s-a stabilit că adevărurile ştiinţifice nu sunt eterne, ci perisabile şi infirmabile. Altfel spus, dacă teologia şi metafizica se revendică de la ordinea principială şi imuabilă, ştiinţa modernă şi-a asumat exact contrariul, adică impermanenţa. Schimbarea opiniilor cu altele noi, afirmaţii de azi care contrazic afirmaţii de ieri, abandonarea unui praxis pentru altul considerat mai bun, nu sunt nefireşti pentru ştiinţa modernă, iar medicina nu se abate de la această observaţie nici ea. Nu este străină medicinei nici abordarea multiplă, adică soluţii diferite la aceeaşi problemă. Crispări de genul “doar aşa se poate” ţin de anumite atitudini deviante de tip religios, mai pe şleau spus, de credinţele fiecăruia. Iar acestea nu sunt atitudini ştiinţifice.

      Un alt savant care a analizat modul în care operează în practică ştiinţa, Thomas Kuhn, notează ceva ce ar trebui să ne pună pe gânduri: “Ştiinţa normală, activitatea în care cei mai mulţi dintre savanţi îşi petrec inevitabil aproape tot timpul, se bazează pe ipoteza conform căreia comunitatea ştiinţifică ştie cum este lumea. Mare parte a succesului acţiunii derivă din dorinţa comunităţii de a apăra acea presupunere, chiar şi cu costuri considerabile, dacă este nevoie. Ştiinţa normală, de exemplu, suprimă adesea noutăţile fundamentale pe motiv că sunt inevitabil subversive faţă de angajamentele sale fundamentale.” Aşadar, savanţii se comportă asemenea unor sacerdoţi care au de apărat un prestigiu, “chiar şi cu costuri fundamentale”. Aşa cum spune Kuhn, repetând ceea ce afirmase Charles Hoy Fort cu faimoasa sa autostradă care traversează jungla, ştiinţa elimină din câmpul ei de observaţie tot ceea ce contrazice paradigma zilei, adică tot ceea ce nu intră în modelul ei temporar de explicaţie a realului. Altfel spus, comportamentul oamenilor de ştiinţă devine în anumite situaţii o formă de bigotism periculos care nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi “demonstra” validitatea propriilor convingeri.”

      Am pus doar un citat. A murit Gyuri, azi Papaiani….nu mai am chef de filozofeală. Dar am promis….

  10. DoarF zice:

    Pe scurt: tehnic corect, practic eronat.
    Mai pe lung: daca analizezi pasajele in mod individual sunt corecte(mai ales ca nu vorbeste in termeni absoluti ci relativizat: „devine în anumite situaţii”). Dar luat ca un intreg, este mai mult o argumentatie de tip om de paie in care viziunea lui asupra vaccinurilor nu este sustinuta direct, ci prin ricoseu si prin ceea ce renata spunea mai sus.
    ps. Se poate si mai elaborat daca doresti.

    • Și eu am sentimentul că fiecare paragraf e cristal. Puse cap la cap, încep să se eclipseze unele pe altele. Un foarte lung și documentat filosofic eseu pentru a exprima o idee simplă: nu ne puteți obliga să ne vaccinăm. Ține de individ, de liberul lui arbitru.

      • klaus zice:

        ren, DoarF, sunt de acord cu amândoi. Eliminați din text pledoariile pentru nevaccinare și exprimarea densă. Mie mi-a plăcut partea cu caracterizarea științei și bucata care releva orgoliul oamenilor de știință. Cel puțin al unora. Am citat neselectiv și poate de acolo neînțelegerea.
        Dacă doriți, despre asta vroiam să discutăm.

  11. DoarF zice:

    Da, textul este frumos scris, mai ales daca il citesti in cheie beletristica. Ca informatie relevanta pentru tema aleasa, mie mi se pare saracacios.

    @renata
    Eu nu as merge pana la cristal. Daca la paragrafele introductive lucrurile sunt ceva mai subtile, la cele medicale e jale mare. Spre exemplu:
    „Se mai spune că vaccinarea în masă duce la eradicarea bolilor</b, doar că asistăm azi la întoarcerea bolilor eradicate, şi când ne uităm în dicţionar aflăm că a eradica înseamnă “a suprima, a face să dispară, a anihila, a aneantiza”. Constatăm, n-ar fi prima oară, că fanii vaccinării – medici sau nu, n-are importanţă – ori folosesc cuvântul “eradicare” la nivel metaforic, ca nişte poeţi, ceea ce e inacceptabil într-un discurs de tip ştiinţific, care trebuie să fie dincolo de orice echivoc, ori folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg, astfel încât fac afirmaţii apodictice despre nişte lucruri de care n-ar trebui deloc să fie siguri.

    Cum era aia cu „nu exista boli, exista doar bonlavi”? Ca din cate stiu eu nimeni nu a avut pretentia ca eradicheaza virusii

    • DoarF, mie textul mi se pare în ultimul rând beletristic, spre deloc. Mi se pare greoi și cu prețiozități inutile. Ca să nu mai vorbesc de zgârcenia de-a nu începe un paragraf nou!
      Verbul ăla, a aneantiza e cam ciudat, nu găsești? Neant – a neantiza. Adică a face inexistent ceva. Dar a aneantiza e tocmai opusul, adică scoți ceva-ul din neființă și-l aduci în existență.
      Asta, ca să facem teoria chibritului. În realitate, organizația mondială a sănătății declară boli contagioase eradicate, după un anumit interval de timp în care nu se mai semnalează niciun caz. Niște ani. Nu știu, doi, zece, treizeci… Habar n-am. O logică elementară zice că, dacă după un interval important de timp (decenii) boala X reapare, OMS nu va anunța că nu mai considerăm boala X eradicată, ci că a reapărut.
      Pe bune, domnul Iliescu e un erudit, dar adevărata valoare a erudiției o dă capacitatea de-a explica prostului, foarte pe înțelesul lui, ceva extrem de complicat.
      Ți-l amintești pe Nostradamus (Quasi) din Academia Tăcută? Sper că da. Pe blogul lui avea niște eseuri filosofico-estetice în care, indiferent despre ce vorbea, chiar și de politică, nu termina textul până nu folosea măcar o dată „a neantiza” și măcar de două ori „calp”. Omul trăia într-un delir intelectual (nu cred că așa îi zice, dar trebuie să-i găsesc un nume) foarte asemănător delirului religios.
      Cumva, acest domn Iliescu mi-a amintit de Quasi și am devenit foarte circumspectă. 🙂

      • DoarF zice:

        Hm, oare de ce ma provoci tu? :p
        Nu stiu cum sa-ti zic, dar domnul Iliescu, cu toata eruditia lui, se cam lupta cu logica.
        Tuturor vă zic: este de o mie de ori mai ştiinţifică atitudinea unui părinte care refuză să-şi expună copiii la un risc inutil şi care caută să se informeze exact şi pragmatic în privinţa formării imunităţii pe cale naturală, neinvazivă, neindustrială[…]

        Dupa care vine cu:
        Cât priveşte gogoriţa imunizării de turmă (n-are rost să fim delicaţi, aşa se traduce herd immunity), este o mostră clasică de gândire care se contrazice fără nicio jenă. Conform acestei teorii de marketing, vaccinarea unui individ nu este deplin eficace fără vaccinarea comunităţii. Adică eşti imunizat printr-o procedură medicală de imunizare, dar nu eşti imunizat dacă nu s-a supus acestei proceduri şi vecinul tău. Ca baletul să fie balet până la capăt, cel neimunizat beneficiază de imunizarea ta, dar concomitent îţi pune în pericol imunizarea. Iar dacă prea mulţi oameni decid să renunţe la vaccinare (cât înseamnă mult? nu ştim!), atunci degeaba se mai vaccinează unii, pentru că imunizarea nu-i va imuniza. Altfel spus, cel care refuză imunizarea, atentează la imunizarea celui care o acceptă. Care ar putea fi procentul de refuznici acceptabil ştiinţific? Niciun fan vaccinare nu a putut indica vreodată o cifră, pentru simplul motiv că nu există aşa ceva.

        Nu stiu cum vezi tu asta, dar pe mine gandul ma duce instant la „rea vointa”. Adica pe bune, asta intelege un erudit cu pretentii de informare exacta si pragmatica din imunitatea de grup? Scoate de la naftalina tot felul de citate din cercetatori de care nimeni nu a auzit(pe motiv ca nu avem tangenta cu domeniul, nu ca sunt ei irelevanti), dar da cu bata-n balta la modul impardonabil pe chestiuni atat de simple. Si are pretentia ca noi sa-l aplaudam?

        Ziceai mai sus ca ideea de baza din articolul lui este: fiecare face ce vrea, statul sa nu se bage. Daca ar fi fost doar o pledoarie ca stie el mai bine ce sa faca, era ok, dar eu am vazut putin mai mult in articolul lui: o incercare jalnica de a demonstra ca vaccinurile sunt rele.

        Cat despre Quasi din Academia Tăcută, nu cred ca mi-l amintesc. Dar mi-l amintesc pe Quasi din Cafeneua Albastra(:p) cu care am dus lupte grele(pe paginile lui), in timpul Academiei, pe ceea ce la mine in grup se numeste „masturbare intelectuala”. Si ca tot ai adus aminte, mai lasasem cate ceva pe gmail(cumsevede, cumsevede.blog, renata.carageani)

      • Nu e rea voință la Iliescu. E ca într-un film polițist prost, unde un detectiv selecționează probe pentru ujn prezumptiv vinovat.
        Da, Quasi era în Cafeneaua Albastră, cu clopoțeii de vânt…
        Pe gmail nu mai intru decât pe renata.carageani, de multă vreme. Dacă poți să transferi…

      • klaus zice:

        Hmm, și eu! 🙂

  12. DoarF zice:

    Pare rau, la mine in cap filmul politist prost nu se pupa cu eruditia. Ca nu are cum. Asa ca raman la prima varianta.

    Pe ultimul, am lasat un semn la inceputul lunii.

    Ps: nu am mai ras asa bine de ceva timp: https://www.google.ro/search?q=calpe+site:politicstand.com

  13. Lotus zice:

    Renata, uite un alt articol al aceluiași Radu Iliescu, căruia nu i-am citit decât vreo 3-4 texte, dar mi-a fost de ajuns ca să-l bag la bookmarks. De ce îți dau acest articol despre un cu totul alt subiect decât cel discutat aici, pe care te rog să-l citești cu răbdare, atenție și pe îndelete? Pentru că te atac prin învăluire, vreau să te fac să-l iubești pe om, și cred că nici asta nu va fi de ajuns, ai atâția ani de medicină în spate, o facultate, cum o să accepți măcar ca posibilă ideea că există o conspirație la nivelul marilor corporații, care le includ pe cele de tip Big Pharma, și deci că tot ce ai învățat tu se sprijină pe niște informații care, brusc, își pierd cumva consistența sau caracterul lor științific și sigur? Că te lasă, cumva, în aer? 😀

    • Un comentariu ca al tău face cât o mie de laicuri.
      Da. Am citit articolul cu răbdare și atenție. Da, m-a capacitat, ca să folosesc o expresie simandicoasă. Da, acest Iliescu nu e chiar la fel cu cel la care făceam eu referire. Mai puțin implicat emoțional, cu idei mai curgătoare.
      Stau și mă gândesc acum dacă nu cumva sunt defectă: pe mine reclamele nu mă influențează absolut deloc. Dacă-mi place melodia (vezi Vodafone), rămân pe ea s-o ascult. Dacă-mi place cățelul sau pisica, rămân pe ea s-o văd pentru doza de drăgălășenie animalicească. Dacă-mi place scenariul și e și ine jucat, o privesc ca pe o scenetă. Firește, nu știu niciodată ce reclamagesc clipurile alea și ăsta e punctul lor slab, chiar dacă mie îmi par simpatice. Trec peste restul publicității ca rapidul prin Urlați fiindcă sunt stupide, dar de nervi, rețin care e obiectul, vopseaua, serviciul, suplimentul alimentar ridicat în slăvi. Dacă-l văd pe raft, fug de el ca dracu de tămâie. La mine nu funcționează treaba aia că, dacă ți se repetă de suficiente ori o minciună, începi să crezi că e adevărat.

      • Lotus zice:

        Păi probabil ești defectă. Dar numărul celor defecți este relativ mic raportat la majoritate, așa că poate fi ignorat. Dacă s-ar face un produs pentru ăștia defecți, n-ar avea mare succes d.p.d.v. financiar, că ăștia sunt puțini. Votul unui om perfect integrat în sistem este egal cu votul unui defect, așa că nici pe politicieni nu îi interesează prea mult chestiunea.

        Sigur, pare ușor exagerat ce zic. Până când intri pe câte un ziar ce livrează conținut de înaltă calitate, ca Libertatea sau Cancan, și te uiți la subsol, la comentarii. Sau până când realizezi că maneliștii se scaldă în ahh, banii lor, în timp ce artiștii de geniu au murit și mor săraci.

      • DoarF zice:

        Si inca mai crezi ca „scaparile” lui au treaba cu filmele politiste de duzina?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s