Cine moare de grija altuia

Dacă povestea lui Oblio ar fi fost scrisă de un român, cu siguranță că s-ar fi intitulat Povestea lui Oblu. Sau, și mai bine, Povestea lui oblu, cu minusculă. De fapt, după toate discuțiile și comentariile pe care le-am citit zilele astea referitoare la decizia lui Dragoș Bucur, a Danei Nălbaru și a fiicei lor, Sofia , un român care ar fi avut proasta inspirație de-a scrie fabula Oblio ar fi fost cercetat de DNA, amendat de CNA și, eventual, trimis la expertiză psihiatrică.
Fiindcă România e țara tuturor posibilităților doar pentru mafioți, interlopi și pipițe. Pentru restul oamenilor e țara unei singure posibilități: aia aleasă de turmă.
A decis turma că numai capetele pătrate sunt luminate, aia e! Ai ieșit din cadență, nu ești încheiat la gaica din gulerul tunicii, marș afară, sociopatule!
Va să zică, până mai ieri toți părerologii mai mult sau mai puțin formatori de opinie zbierau sus și tare că școala românească e tâmpită, învechită, că nu pregătește copilul pentru viața reală, că toată literatura obligatorie merită un Fahrenheit 451, că degeaba învață tabelul lui Mendeleev pe de rost, dacă nu știe de ce pun chelnerii sare peste apa cu gheață din frapieră…
A fost nevoie ca un actor cunoscut să aleagă un alt fel de școală pentru copilul său, altul decât ăsta ruginit, îmbâcsit, cu ore de religie opționale dar la care elevul e obligat să asiste pasiv, fiindcă n-are voie să bată mingea în curtea școlii dacă el n-a optat pentru religie și, dintr-odată, criticii exigenți ai sistemului de învățământ românesc  mor de grija copilului, că ce-o să se facă în viață fără logaritmi, fără latină, fără sfertul ăla de pagină din cartea de istorie unde se amintește între ce ani au „dormit” Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și Mircea cel Bătrân și, mai ales fără socializarea din recreații, cu cei de vârsta lui.
Bun, cei care au trecut brusc de la scuipați la ode pentru școala noastră sunt și nu sunt de condamnat. Suntem un popor cu principii și convingeri conjuncturale.
M-au scârbit însă acei postaci care au sărit direct la două concluzii (tipic românește):
– Las-că are ta-su bani, să-i cumpere ce diplome o vrea ea, s-o facă artistă, ce-i mai trebuie școală?!
– Nu mai știau și ăștia cum să se bage-n seamă și-au găsit o fiță nouă!

Cât de prost să fii ca să nu înțelegi că unul dintre cei mai buni actori ai tinerei generații știe mai bine ca oricine că în meseria asta, dacă actorie va fi să facă și Sofia lui, oricâți bani ai avea, fără vocație, primești un rolișor, două, de „omul care duce tava” și ți-ai încheiat cariera.
În ceea ce privește nevoia de popularitate… Dacă și Dragoș Bucur duce lipsă de popularitate și succes…
Eu zic că, mai degrabă, o seamă de mediocri s-au lăsat mușcați de șerpișorul invidiei și au scris și ei ceva de rău, firește, că dacă zici de bine nu te bagă ceilalți păreriști în seamă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, mizeria umană, părerea mea, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Cine moare de grija altuia

  1. krantz zice:

    Ai văzut ce ușor a fost (de)click-ul? Că de fapt tu știai dar nu-ți venea să crezi?

    • Nici acum nu știu. Doar bănuiesc. 🙂 E o posibilitate. Nu-s tocmai persoana potrivită pentru judecăți de valoare în domeniul ăsta. Eu am fost altfel educată. Dresată. Îi invidiez pe cei care pun semnul egal între muncă și plăcere.
      Dar nu e nici locul și nici timpul să vorbesc despre asta.

  2. psi zice:

    cum toți ne pricepem la potbal și politic… iată ce meșteri pricepuți suntem într-ale ieducației! 😀
    părerea mea despre școală ar fi (prin prisma discuțiilor cu cupilu din preajmă) că se bazează prea mult pe memoria de scurtă durată. copiii rețin de azi pentru mâine, apoi dau cu delete sperând să apară totuși materia aceea interesantă și cum ea nu vine, morgană afurisită, iaca termenăm școala, vine bacaloriatu și întrebarea: eu cu cine votez, hâc?

    • psi, eu n-am cu cine să schimb impresii despre educație, cu excepția copilului din amintirile mele. E un monolog. O nedumerire tot am: dacă n-aș fi învățat niciodată toate chestiile alea extrem de importante și obligatorii pe care nu le-am folosit niciodată și le-am uitat cu desăvârșire, cum eram? Mult mai proastă?

      • psi zice:

        ba deloc. și eu că am băgat la cap (și uitat) multe prostii în toți anii de școală. și-mi amintesc că în facultate aveam o materie, management agricol, o umplutură la care orele se țineau numai seara și nici naiba nu se preocupa de prostiile pe care le debita ”doamna” de la catedră. dar îmi amintesc din orele acelea cum ne lovea foamea și rodeam bomboane pe care ni le pasam unii, altora în vreme ce femeia (pe ea o țin minte, aș putea să o descriu, era ca un papagal) desena pe tablă niște chestii cu stratul optim de însămânțare. evident, toți economiștii țării îl cunosc, mai puțin eu.
        în mod similar pot înțelege aversiunea nepotului meu pentru istoria antică ori stilurile de coloane antice de mult dispărute pe care le memorează pentru desen.

  3. Cuvint inainte:
    Acu aproape 35 de ani am purces la o initiativa care era sa ma trimita la un control psihiatric. Anume ca am vrut sa-mi inscriu baiatul DIRECT in clasa a doua, ca sa-l scutesc de plictiseala unei clase intii in care chiar nu mai avea ce afla. Evident, nu s-a putut. Ca legislatia, ca ce zice lumea, ca ailalti copii, ca tovarasa, ca partidul….
    Ca dupa aia sa ma cheme la scoala ca nu-i atent, ca arunca cu cocoloase de hirtie si cind invatatoarea le spune copiilor lucruri noi si minunate, el se uita pe geam sau casca.
    Lucrurile au mers din rau in mai rau. In clasa a doua a avut nota 8 la purtare si n-a mai luat niciun premiu (chestie pe care a primit-o cu zimbetul pe buze, facindu-ma absolut fericit)
    Asta nu m-a impiedicat sa ma duc la scoala, sa fac un scandal monstru si sa-i spun tutei ca baiatul meu n-are ce invata de la ea SI CA-L TRIMIT LA SCOALA DOAR PENTRU A FI ALATURI DE COPII DE VIRSTA LUI!
    Cuprins: Ceea ce cred si acum ca este ABSOLUT NECESAR pentru un copil.
    Am citit textul la care trimite link-ul tau si, dupa ce am citit acolo, sansele ca drumul inceput astfel sa se termine cu bine mi se par infinitezimale (nu prea inteleg exprimarea ta ” decizia lui Dragoș Bucur, a Danei Nălbaru SI A FIICEI LOR , SOFIA”; VREI SA SPUI CA AU DECIS TOTI 3?)
    Spun asta fiindca am impresia ca cei doi sint foarte departe de un minim pragmatism absolut necesar intr-o asemenea intreprindere. Ma rog, firi de artisti, sa zicem. Treaba lor, copilul lor! Probabil si Boureanu s-a crezut tot asa de inteligent.
    Nu te ofusca pripit; moralitatea e una, inteligenta e alta!
    Incheiere: As fi chiar curios sa stiu daca cei doi ar avea puterea sa recunoasca, daca ar fi cazul, ca au luat teapa. Presupun ca nu, la cit de mindri de ei ii vad!

    • Da, Augustine. Așa reiese, că au decis împreună. Adică l-au întrebat și pe copil ce-ar vrea să studieze. Mie mi se pare o chestie atât de… miraculoasă, revoluționară să-i ceri părerea copilului, încât merită riscul. Să vedem ce se va întâmpla peste 10 ani cu acești copii. Poate unii vor claca spectaculos. Poate alții vor străluci în drumul ales.
      Dragoș Bucur are de ce să fie mândru de el. Nevastă-sa pare că s-a dedicat vieții de familie. A renunțat la o carieră oarecum mediocră, ceea ce iar e un motiv de mândrie pentru justa alegere.

      • Stai, stai! Simt ca ma duci cu presul, si devin irascibil! L-au intrebat pe copil daca vrea home schooling sau ce discipline ar vrea sa studieze, daca tot s-a trezit aruncat(a) in aceasta viltoare?
        Exact ce spuneam mai sus: lipsa pragmatismului … naste monstri!

  4. zazania zice:

    O sa iasa un neispravit. Un copil invata in scoala , de mic, ce inseamna nedreptatea, violenta,frustrarea, invidia…Ma intreb pentru ce fel de lume vor cei doi sa-l pregateasca:))
    Augustine, n-am avut ocazia sa-si multumesc pentru minunata predoarie pentru tati dintr-un topic anterior. Absolut superb.

    • Zuzu, pentru o lume fără enumerarea ta. Surprinzător e că asociezi neisprăvit cu bubele alea.
      Eu am terminat școala în sistemul comunist și NU am învățat să accept nedreptatea, violența…
      Frustrarea e definită așa: Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație. De unde se deduce că frustrarea depinde de tine, nu de mediu, că tu ești cel care-ți creezi scopuri și așteptări peste mijloace. În contextul dat, invidia e apanajul frustrării. Uite că nici invidioasă nu știu să fiu. Și încă trăiesc.
      Riscul de-a învăța de mic că există chestiile alea înșirate de tine e să începi să le practici.

      • Cârcotaşu zice:

        A învăţa ce-i frustrarea, inidia etc, nu înseamnă să fii tu însuţi invidios sau frustrat ci să înţelegi aceste stări, să le recunoşti şi să ţii seama de ele. Doar nu vrei să spui că nu există aşa ceva la alţii!

      • O, Cârco, dar ca să înveți ce-i frustrarea, invidia, nedreptatea etc. nu trebuie să te duci la școală. E suficient să faci o plimbare prin oraș. Cu mașina din dotare, pe jos, cu mijloacele de transport în comun și, firește, cu taxiul.
        🙂

      • Cârcotaşu zice:

        Da, dar foarte târziu şi atunci vei fi frustrat, dezamăgit, că lumea nu-i aşa cum ai învăţat tu la mami şi la tati. Vei afla asta când vei deschide ochii şi vei înţelege că ai fost crescut în seră, în timp ce afară sunt şi furtuni. Cam târziu nu crezi?

    • Zaza, in privinta multumirilor pentru „pledoaria pentru tati”
      a) daca ai vorbit serios, n-ai pentru ce, a fost o pledoarie pentru mine insumi! Oricum, sint flatat!
      b) daca ai facut mishto, (si mai) mishto sa te faci!
      In privinta afirmatiei tale, cum ca „Un copil invata in scoala , de mic, ce inseamna nedreptatea, violenta,frustrarea, invidia…”, nu mi-e foarte clar ce greutate ar putea avea un contraexemplu, dar in privinta mea cele spuse de tine nu se confirma.
      Violenta am invatat-o in cartier (unul suficient de prost famat), unde „pumnul bine temperat” era la ordinea zilei. Scoala era, din punctul asta de vedere, o oaza de liniste! Nedreptatea, frustrarea, invidia erau chestii cu totul colaterale, nespecifice. Dar pot sa-ti spun, si mi-e drag s-o fac, ca in liceu am invatat ce e prietenia (de-o viata), spiritul boem, flower power, muntele, PRIMA DRAGOSTE (si chiar si a doua :)), Janis Joplin si Janis Joplin. SI NU NUMAI!
      Si ceaiurile … Eram 39 in clasa, dintre care fo 20 erau „in circuit”. Adica dadeau cel putin 2-3 ceaiuri pe an. Fa socoteala ce insemna asta! Iar pentru mine, care dansam de pe la 4 ani, asta era parfum!
      Si, stii care-i culmea? Ca mai si invatam!!
      E drept, eu am facut liceul acum fo 200 de ani; ce-i acum, mi-e si groaza sa ma gindesc!

  5. Ah, ce m-a încălzit articolul tău! Multe mi-a fost dat să citesc pe tema asta, multe m-au scârbit şi mai multe-aş avea de zis. Mulţumesc. 🙂

  6. Marian zice:

    Dupa umila mea parere , scoala nu face altceva decat sa-i obisnuiasca pe copii { viitorii …contribuabili ai statului } cu , munca in ….colectiv 😉 , cu cei din jur , sa interactioneze { ce cuvant pretentios } , cu cei din ul lor , atat si nimic in plus . In rest scoala a devenit , parca mai abitir decat pe vremea comunistilor , o locatie unde copiilor le este aplicat acel sistem de indoctrinare atat d e iubit de vechii bolshevici si vorba ” cuiva ” { un clasic …inca in viata 😦 } : „- Scoala romaneasca scoate numai tampiti „! In plus de asta, scoala a devenit doar …un loc unde- copii { unii dintre ei fireste } pot etala fie cunostintele de box thailandez pe care le-au capatat d e la televizor si ….ultimul model de telefon sau masina cumparat de …parinti . In conditiile in care abandonul scolar in Romania a a juns la cotele pe care insusi onor Ministerul Invatamantului le face publice , nu cumva refuzul autoritatilor { de cam peste tot in Europa Estica cel putin } este o modalitate de-a plati niste salarii de MIZERIE unor oameni care…parca nu-si mai gasesc rostul in societate ? Sunt in mod evident , de partea Danei Nalbaru si-a sotului ei { probabil si d e partea ficei lor } , Dragos Bucur . Daca ar fi dupa mine si mai ales daca legislatia romaneasca ar permite asa ceva ….mai repede asi opta pentru regimul de scoolhoming decat pentru ” scoala la stat ” , cu aceasta ocazie economisind si timp , bani si mai ales…avand mai putine griji ….zic eu . Am inteles la justa valoare demersul si mai ales hotararea familiei respective insa…vin si eu c-o intrebare de om…d e la tara , omul acela etichetat de catre un ” ales ” drept VULG : cata vreme ne putem proteja { caci despre asta este vorba } copii in acest fel ? Dupa…caci mai devreme sau mai tarziu va venii si ” dupa „…ce se vor face acei copii ??? Da , vor avea stiinta cat cuprinde in minte dar…oare nu vor fi respinsi de catre aceeasi societate cu influenta nefasta de care am dorit sa-i protejam ?

    • Toate bune și frumoase, Marian, până la final. Fiindcă eu cunosc oameni educați în sistemul clasic de învățământ, nu lipsiți de calități, pe care societatea (ănclusiv găsirea unui loc de muncă) i-a respins fără rezerve.

      • Marian zice:

        Unul dintre aia , ” nu lipsiti d e calitati , pe care societatea i-a respins fara rezerve ” este…fata mea care , dupa ce-a absolvit ” matematica ” , a fost nevoita sa plece taman in USA pentru a profesa caci , in Romania singurul post oferit era …. la ROSAL { firma aia pe care-o detinea alde Prigoana } in calitate de…contabil ce socotea orele lucrate de gunoieri . QED sa mai spuna cineva ca noi romanii n-am contribuit la cresterea calitatii invatamantului american !!!!!!!!!!!

      • Marian zice:

        Si , sa nu uit : s-a inceput scoala pe 12 Septembrie insa, ma poti crede pe cuvant , multi elevi , mult prea multi dupa parerea mea , in ciuda celor spuse de dl. Ministrul Invatamantului…nu si-au primit , nu cornul si laptele dar , NICI MACAR MANUALELE !!!! This is …ROMANIAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!!

  7. papagigli zice:

    Despre scoala, sau mai bine spus, programa scolara romaneasca mi-am expus, oarecum, parerea la „Cultura generala, moft sau necesitate?” asa ca n-o mai reiau, dar in ce priveste scoala la domiciliu, as avea ceva rezerve. Rezerve pe care nu le-as avea daca fenomenul ar beneficia de o anumita popularitate si ar fi aplicat de un numar important de familii.
    In primul rind trebuie sa fii un excelent pedagog, sa ai o programa si sa ai autoritatea pe care o are un profesor in fata elevilor. In al doilea, eliminarea spiritului competitional din cadru scolii poate avea efecte neprevazute si nedorite. Izolarea ar fi o alta inconvenienta din cauza careia copilul ar avea de suferit. Atasamentul emotional fata de copilul tau poate impieta procesul in sine.
    Pe de alta parte, pina nu incerci, n-ai de unde sa stii, doar presupui. E, intr-un fel, ca istorioara cu drobul de sare, desi de data asta nu-i vorba de prostie 😆

    • Da, așa mă gândesc și eu, că trebuie să ai o programă, să fii bun pedagog și să te ajute bibilica. De fapt, să iei cărțile de școală și să te folosești de ele ca de-o hartă, alegând alt traseu ca să unești punctele A și B. Unul mai specific copilului tău.

      • Marian zice:

        Sti ca papagigli { respect onorabile !!! } are dreptate ??? Lasand la o parte …programa { aia-i probail gratis pe site-ul Ministerului Invatamantului } insa , cam cati dintre parinti au si calitatea de-a fi buni pedagogi ? Lasand la o parte chestia cu ” bibilica ” insa…trebuie sa stapanesti foarte bine acea stiinta { caci , este o stiinta foarte complexa } numita PEDAGOGIE , altminteri nu vei reusi altceva decat , ” sa scoti tampiti ” , vorba … ” aluia ” 😦 !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s