Mi-am făcut un copil. Așa, și?

Presa, înfometată cronic, ca un câine ținut în cuștile adăpostului de animale fără stăpân, a găsit și ea un os de ros, zilele trecute. Nu e decât un oscior de pește, dar la foamea de senzațional care este, a lins la el câteva zile, până ne-a făcut să credem că e ditai ciolanul de vită.
Care erau faptele, de fapt. Boureanu, un fost politician pe care nu l-au propulsat în lumea bună, cel puțin la prima vedere, decât vocea, freza și talentul, s-a pomenit că are de crescut o fiică dintr-o căsătorie anterioară. O crește și el cum se pricepe și cu cine poate. Cu iubită-sa actuală, care e cu numai patru ani mai în vârstă decât copilul. Una peste alta, Boureanu birjărește o trăsurică trasă de două mânze neînvățate cu zăbala. Pe-aia mai coaptă o mai  hăis-cea cu un ineluș, cu un card, cu o noapte focoasă, dar pe mezină…
Mânza mică nu poate fi cumpărată cu bani, fiindcă ăia sunt dreptul ei. Ar putea fi cumpărată, onest, cu exemplul patern dar, să ne ierte Cerul și Groapa Marianelor, exemplul patern e de Can-Can.  Boureanu alege Cerul și o cumpără cu bătaia, că bătaia e ruptă din Rai și Raiul e în Cer și tot așa.
Acum să ne punem un pic în locul adolescentei: mă-sa n-o vrea. Ta-su n-o vrea decât ca pe o mânză laureată, care trage la cabrioletă alături de-o tovarășă nițel mai coaptă. Centrul vechi o vrea. Cu alcool, droguri, tutun și tot dichisul.
Unde a greșit copilul ăsta când a fugit de-acasă?

Știu! Eu, care n-am copii, n-a dreptul să scriu despre asta.
Dar e blogul meu. Și scriu pe el ce vreau eu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, copilărie, mizeria umană, părerea mea și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Mi-am făcut un copil. Așa, și?

  1. papagigli zice:

    Nu stiu cine-i Boureanu si nici nu stiu de ce-i liber, daca spui c-a facut politica, dar cert e ca fie-sa e exact asa cum ii sta bine unui odor de VIP. Eu as premia-o. Ca decit o alta Eba, mai bine una care-si cunoaste limitele, vocatia si locul in societate si care decit sa se faca de risul natiunii, mai bine-i ride natiunii-n nas, cu fite de bonjourista. 😉 Ca acum pe bune, tineretea-i conceputa pentru dezmat, maturitatea pentru truda si batrinetea pentru suferinta. Pai nu? 😆

  2. papagigli zice:

    Si inca ceva legat de subiect. Mi-a fost imposibil sa mai trec pentru ca am fost foarte ocupat facind nimic 😆 De fapt n-am mai avut drum.

  3. zazania zice:

    Copilita asta e o poama buna in devenire. Dumnezeu nu bate cu parul , iti da copilul pe care-l meriti.

  4. Drugwash zice:

    Cum nu cunosc niciunul dintre personaje nici măcar din poze, prefer să tac decît să vorbesc cu păcat. Mă iartă, rogu-te!

  5. sorin zice:

    bourul ala si-a inceput si el campania electorala? nu se poate vaduvi parlamentul de o asemenea personalitate…. cred ca fac coada partidele la usa lui sa-l inscrie pe listele somitatilor in redevenire

  6. Pe mine, „cazul Boureanu” m-a ingretosat maxim, si nu pentru ca, atunci cind auzeam de Boureanu, simteam nevoia de-un emetiral!
    M-a ingretosat fiindca presa a tabarit pe el ca si cum tot ceea ce se intimpla venea de la calitatea lui de politician (de fapt, habar n-am daca individul mai are, la ora actuala, de-a face cu politica)
    Eu n-am vazut, in cazul asta, decit un tata DISPERAT ca isi pierde copilul.
    Ca si cum copilul se urcase, din joaca, pe balustrada balconului si tat’su, cind l-a vazut, s-a repezit sa-l prinda; copilul s-a precipitat si a cazut peste balustrada, iar tat’su l-a prins, in ultima fractiune de secunda, de o mina. Si a ramas asa, cu copilul atirnat in gol, fara sa aibă puterea sa-l ridice. Mai mult inca, simtind cum mina copilului aluneca, milimetru cu milimetru, din mina lui si el nu poate face nimic sa opreasca asta.
    Si am vazut tot felul de cretinoizi facind teoria chibritului, spunindu-ne cit sint ei de destepti, de psihologi, de teoreticieni, cite texte de lege si norme etice cunosc ei si cum sint ei gata sa ne invete sa le aplicam.
    O mare deceptie a insemnat pentru mine Alessandra Stoicescu, care s-a comportat fix ca o tzopirlanca cu pampon, din marginimea Codirlatelor, de-acolo de unde incepe porumbul:
    Vai, in secolul 21?! Romania, tara NATO si MUE?! Ditamai politicianul!? Io ma duceam sa-l iau la bataie!
    (Surpriza placuta – dar surpriza – Victor Alistar!)
    Realitatea TRISTA e ca tati in situatia lui Boureanu sint, in Romanica zilelor noastre, SUTE DE MII, daca nu MILIOANE! Tati care au sentimentul ca-si tin copilul cu o mina, atirnat deasupra unui hau, si ca, incet incet, mina acestuia le aluneca si, din clipa in clipa, il vor vedea prabusindu-se in gol.
    (Sa fiu bine inteles: TOTI copiii din lume (in afara de aia cu defecte de fabricatie) se rup, mai devreme sau mai tirziu, de sub tutela (informala) parinteasca. Ceea ce este extrem de variabil este cit de mult/bine sint ei, in acel moment, pregatiti pentru independenta, si ce vor sti sa faca cu ea.)
    Sigur, citi tati, atitea rezolvari. Unii care, la primele tendinte libertine ale copilului, ii spun acestuia, cu toata dragostea (vorba lui Chirieac): Dragu’ tatii, hai sictir! Du-te-n mortii ma-tii unde oi vedea cu ochii, la pramatiile cu care te-ai inhaitat si care te-au invatat sa tragi pa nas, da’ pa la mine sa nu mai calci! Hai pa!
    Altii care, cu aceeasi dragoste, pun parul pe ei pina ii baga in spital sau pina ii ia militia. (pe unul dintre ei)
    In fine, patura de mijloc, aia care refuza pina la capat sa accepte ca nu mai au ce face, ca sint depasiti de situatie, si incearca tot ce le permite lor educatia, caputzul, timpul, rabdarea, situatia materiala sau contextul.
    Ca, de fapt, problema cam aici se invirte: ca sa cresti (educi) un copil iti trebuie, in principal, cap, rabdare, educatie, timp, fermitate, situatie materiala sau context (mi-am permis sa nu mai amintesc dragostea si devotiunea, ca fiind subintelese) si, poate, si un dram de noroc!
    In plus, e absolut necesara o (aproape) perfecta colaborare intre cei doi parinti, ca sa nu mai vorbim de cele 2 milioane de detalii care dau, de fapt, tonul!
    Absenta ORICAREIA dintre acestea poate dinamita totul!!
    Pe scurt, E AL DRACU’ DE GREU! De-aia si zice, „intelepciunea poporala”: cine are, aia e! Cine nu, sa-si vada de treaba!
    Politicianul Boureanu mi-a facut, intotdeauna, greata! Pentru Boureanu tatal – intelegind ce simte, chiar daca nu am fost in situatia lui – compasiune!

    • Nu prea îți înțeleg compasiunea…Un părinte trebuie să fie măcar puțin un model pentru copilul lui. Cel puțin așa cred eu. Pentru ce fel de model e Boureanu, fii-sa e o sfîntă. Dar, indiferent de drama lui părințească, nu poți să târăști pe jos o ființă, așa cum a făcut el. Și nu oricum, ci cu ajutorul unui malac nenorocit, o slugă de-a lui, despre care n-am citit încă să i se fi făcut dosar penal pentru violență fizică.

      • Imi pare ca intre compasiune si intelegere e o diferenta! Eu zic ca il inteleg; de fapt, ceea ce face un om la disperare …. poate fi orice!
        Deci, dupa parerea ta, trebuia s-o lase acolo, pe marginea centurii, beata, poate drogata?!
        Eu zic ca e infiorator de greu sa judeci situatia respectiva, si cred ca majoritatea celor care dau cu bolovani confunda situatia concreta a tiritului de miini (iar nu de par, cum au mincat rahat unii) cu felul in care s-a ajuns la asta. Ceea ce e cu totul altceva.
        Si ma mira foarte tare ca toti i-au pus stampila, dar nimeni n-a avut rabdare sa-l asculte si pe el. Chiar, din tot ceea ce stii tu despre povestea asta, cit la suta provine de la el?
        Repet ceea ce am mai spus: parerea mea despre Cristian Boureanu este execrabila si nu am absolut niciun fel de compasiune fata de el! Inteleg insa disperarea care l-a impins sa-si tirasca fiica pe drum, ca pe un sac de cartofi si revin asupra intrebarii: trebuia s-o lase acolo? Sau ce trebuia sa faca?
        Majoritatea fug de raspuns si o arunca pe-aia slaba: Dooom’le, nu trebuia sa se ajunga aici! Multumesc, asta stiam si eu, oricit as parea de dobitoc!

      • papagigli zice:

        Tind sa-i dau dreptate in proportie de 50% lui Augustin. Nu pentru ca am fi cam de acelasi leat, dar daca l-as vedea pe fiu-meu in cacat pina la git, fie ca ar fi un cacat cauzat de mine, de el sau de Johannis, l-as trage de-o mina, incercind sa-l scot, chiar si impotriva dorintei lui. De ce numai 50%? Pentru ca nu stiu din ce situatie o trage Boureanu. E vorba de droguri, adica de cacat 100%. Sau e vorba de-o relatie amoroasa cu care boul din Boureanu e in dezacord. Ca daca-i a doua, l-as da pe Boureanu la taur, sa-i domoleasca pornirile paterne 😆

  7. papagigli zice:

    Nu cunosc cazul, dar din ce citesc pe aici, mi-am dat, oarecum, seama despre ce e vorba. Parerea mea, desi nu mi-a cerut-o nimeni, 😆 e ca bataia unui copil, a unei femei sau a unui animal, denota prostie si primitivism si-i menita sa-l satisfaca pe bataus, nu sa-l educe pe batut. Asta si poate pentru ca-i rupta din rai. 😆
    Iar aia cu „cum e turcu si pistolu” e o alta prostie. Caracterul copilului depinde in mare masura si de constructia lui interioara, Spun asta pentru ca am intilnit oameni de nimic ai caror copii erau eminenti, desi traiau in conditii care le-ar fi putut influenta in mod negativ comportamentul. Si am intilnit familii asezate, linistite si cu frica de Barosan 😆 al caror progenituri trageau pe nas si-si bagau in vena. Asa ca, parerea mea, aia pe care nu mi-o cere nimeni, e ca daca ai copil dispus s-o arda pe nenorociri, asa cum am fost eu, poti sa te dai, ca parinte, si-n cur si-n cap, ca tot nimic nu vei rezolva. Poti fi pedagogul lui peste prajit sau zbirul zbirilor si zmeul zmeilor, ca tot nimic nu vei rezolva. Poate, zic poate, mai multa influenta asupra caracterului progeniturii ar avea perioada de lauzie a mamei, decit bataile ulterioare ale tatalui. 😉

    • În țara asta copiii sunt groapa în care părinții își varsă nervii, frustrările, fricile. Poate că generațiile mai tinere de părinți s-au schimbat, dar pe vremea mea a-ți desconsidera copilul, a nu-i da voie să aibă opinii, dorințe, personalitate, a-i dovedi în fiecare clipă că e „nimeni” era o mîndrie. Bătaia… Eu n-am mâncat bătaie dar, crede-mă, sunt modalități mult mai subtile de-a îngenunchea un copil dacât bătaia.

      • papagigli zice:

        Te cred, desi nu stiu care-s „subtilitatile” respective. Stiu doar ca interdictiilor, de orice natura, le urma, in mod logic ( !!! ) bataia, pentru a convinge „animalul” ca numa’ aia-i calea de urmat. 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s