Centura de siguranță te salvează mai ales când stai pe loc

Ieri la prânz coteam elegant pe Brâncoveanu, lăsând în urmă zona veselă a cimitirelor și colegiilor catolice. Două puștoaice ar fi traversat și n-ar fi traversat zebra. Se chicoteau cu telefoanele în mână chiar pe bordură.  Am încetinit totuși, că de! – era organul la orizontul apropiat, am frânat, mi-am luat niște muie de claxon din spate, dar m-am ținut tare. Burtosul cu chipiu era cu ochii pe mine. Din fericire, copilițele au decis că nu e pic de distracție pe trotuarul de vizavi și s-au îndepărtat, în pași de dans, către intrarea unui magazin. Le-am așteptat până am fost sigură că nu-și schimbă planurile, fiindcă așa sunt adolescenții – imprevizibili. Apoi am băgat a-ntâia și-am pornit, în același muiet de claxon. Cinci metri să fi rulat, când umflatul de la rutieră mi-a făcut semnul ăla care-ți arată drumul spre iad. Am tras pe dreapta, firesc. Am oprit motorul. Am lăsat jos geamul și m-am gândit: n-are cum să mă ia pentru că n-am acordat prioritate pietonițelor; mă ia că am obstrucționat traficul. Există, oare, așa ceva în codul rutier? Nu știam. Până să vină polițaiul la mine, am recapitulat unde-mi sunt actele. În portmoneu, în buzunărelul transparent. Primul e buletinul, urmează talonul, permisul, cardul de sănătate și ăla de la Selgros. Asigurarea e în torpedo. E în torpedo?! Ia să mă uit! M-am înclinat spre dreapta, dar n-ajungeam la clempușul care deschide torpedoul din pricina centurii. Lasă, poate nu e acolo și intru în panică și mă vede ăla gata-panicată și-mi face dosar penal fiindcă sunt suspect de panicată. Agenții de circulație nu-s învățați cu sintagmele, iau cuvintele unul câte unul și-l trec prin filtrul gândirii lor. Suspect de panicată conține în prima parte suspect. Pentru ei e destul.
Doamne, dă să fie asigurarea la locul ei! Acolo e, precis. De-aia nu mai pun nimic altceva în cutia de sub bord, ca să se lăfăie asigurarea și, mai ales, să nu-i vină vreo idee să evadeze, profitând de momentul în care aș arunca un CD peste ea.
M-am calmat. Am înțepenit cu mâinile pe volan la două și zece și m-am uitat în oglindă să-l văd cum vine spre mine.
„Nalt la stat/Mare la sfat…”
Nțî!… Nu venea ca-n Toma Alimoș , venea ca-n filmele americane, încet, precaut, cu mișcări legănate, cu coatele depărtate de trup, doar că burta și șoldurile stricau imaginea asta pogorâtă din Cei Șapte Magnifici.
În sfârșit, a ajuns în dreptul geamului. Mi-a făcut semn să-l cobor. Geamul era jos, în teaca lui din portieră. Mi-am rezemat brațul stâng pe cheder, ca să priceapă că nu e pic de geam între noi.
Zice:
– Sărumâna.
Zic:
– De ce m-ați oprit?
Zice:
– Că sunteți prea scundă.
Zic:
– Prea scundă pentru ce?
Zice:
– De la distanță nu se vedea că purtați centura de siguranță. Dar când v-ați apropiat s-a văzut.
Am respirat adânc:
– Tocmai voiam s-o dau jos, ca să ajung la asigurarea din torpedou.
Zâmbește. Grașii au un mod unic de-a zâmbi: fac lumea înconjurătoare mai frumosă.
– Ei, pe viitor, să știți că ultimul lucru pe care-l  dați jos e centura. Ați avut noroc. Sărumâna. Circulați!
– Adică, strig, dacă mi-aș fi scos centura înainte de-a fi ajuns dumneavoastră lângă mașină…?
– Da, zice. Și râde iar, din bucălatul lui obraz.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, mizeria umană, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Centura de siguranță te salvează mai ales când stai pe loc

  1. Tipsynel zice:

    Siguranţa înainte de toate! E ultima care trebuie lăsată jos!
    Pe mine, pasager fiind m-a salvat de multe ori de amendă după ce o dată, demult, am avut proasta inspiraţie să dau centura jos cu intenţia de a mă întinde-n spatele maşinii pentru a lua cutia cu şerveţele ca să-şi şteargă năduşeala soţia mea care conducea, fiind oprită-n trafic pentru un control de rutină! Acum sunt în stare să cobor din maşină cu centura pusă luând maşina-n spate ca pe rucsac! 😆

  2. Drugwash zice:

    De unde se vede că adevărul are multiple faţete deşi e unic. Şi totuşi suprema justiţie pe cine să creadă: pe nimeni ăla de-i zice şofer sau pe ditamai organu’…? Ete, legea pu… 😦

    • În cazul ăsta, Dragoș, organul ar trebui să probeze cu o fotografie, nu? Am mai văzut glumeți de polițai care te opresc fiindcă mergeai cam repede. Dacă nu ești vreo toantă sau vreun tont, îl rogi să-ți spună cât arăta radarul. Dacă zice că n-are radar, dar a aproximat el, pleci fără să-l saluți.

      • Drugwash zice:

        „Dovezile” şi „martorii” se produc mintenaş, n-avea grijă! Crezi că ăştia umblă ca nea Sergiu, cu mîinile curate?! 😐

      • DoarF zice:

        Din pacate, organu nu trebuie sa probeze nimic(exceptand viteza). Daca el zice ca te-a vazut fara centura se considera ca organul nu minte. Tu esti cel care trebuie sa aduci dovezi ca aveai centura. Si ca sa fie treaba completa, rudele de gradul intai nu sunt primite ca martori.

  3. Eu nu port decât permisul și talonul în torpedou, că nu mi s-a cerut altceva până acum. Acu’ o să-mi pun și rovinieta, asigurarea, verificarea tehnică…

  4. zazania zice:

    Ai dracu ; au capatat umor de cand s-a apucat Godina de scris teste umoristice si lumea l-a iubit.Auzi, cica ultima pe care ti-o dai jos e centura:))))))))

  5. sorin zice:

    cred ca au trecut cativa ani buni de cand nu ti-am mai scris ca potrivesti cu farmec si talent cuvintele in text…raman cu o senzatie de bucurie dupa ce te citesc .

    ma gandesc ca povestea centurii de siguranta purtata prin oras e un semn al derizoriului in care am ajuns… oare cate accidente urbane au fost evitate de prezenta centurii aleia ?

    • Umberto Eco nu scria pentru 5-7 cititori, prieteni apropiați? Eu de ce n-aș scrie gândindu-mă cui și dacă o să-i placă?
      Și eu rămân cu o senzație de bucurie când tu scrii un comentariu pe-aici. E chiar mai mult: o senzație de primăvară eternă, care a început cu cel puțin 8 ani în urmă, dacă nu mă înșeală memoria. 🙂

  6. Cârcotaşu zice:

    Un sfat:
    Nu ţineţi niciun act (permis conducere, certificat înmatriculare etc.) în „torpedou”. Maşina poate fi spartă, puteţi suferi un accident care să vă separe (unul la spital, cealaltă oricum ridicată din trafic), în fine, se pot petrece multe altele, în urma cărora puteţi rămâne fără aceste acte. Toate trec, dar pentru a reintra în posesia actelor veţi trece printr-un calvar ce poate dura luni de zile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s