Cinci minute

Sufăr de insomnie matinală. Pe lângă alte boale mai mult sau mai puțin închipuite, am și beleaua asta pe cap – vara mă trezesc  când se-ngână ziua cu noaptea și iarna cu cel puțin două ceasuri înainte. Adică  înainte de ora cinci.  Îmi fac cafeaua, aprind prima țigară și mă uit la televizor.
Grila de programe e concepută de niște oameni pricepuți, care știu că la ora aia nu se uită la televizor decât babele insomniace și credule, așa că peste tot e teleshopping.
Ce nu știu ei: uneori, până fierbe apa, mă uit și eu la teleshoppingul lor, cam cinci minute. Cam atât îi trebuie apei să dea în clocot și mie să-mi dau seama că nu există colanți care te scapă de celulită, unsori care elimină varicele și tigăi minune care falimentează industria uleiului de floarea soarelui.

La a doua țigară, sorbecăind din cafea mă mut pe protv. Unde nu e teleshopping, e Lecții de viață, în reluare.
Mărturisesc, mi-a luat mai mult de cinci minute ca să pricep ce poa’ să fie lecțiile astea de viață. Un povestitor din off îți spune despre ce-o să fie vorba și imediat urmează o dramatizare a istoriei, adică o filmificare, unde niște vorbitori amatori de limbă română, care au dat la actorie și au căzut sau nici n-au dat, că au deficiențe majore de dicție, elimină pe gură niște replici care nu depășesc firescul unui text de abecedar, când învață picii litera Zoe are zarzări. Zarzării înfloresc odată cu zambilele. Toată ziua Zoe se zbenguie cu o zgâtie de pisică pe care o cheamă Zora. Zora zace la soare pe zambile. „Zît, Zora!” – îi zice Zoe.
Nu, nu există textul ăsta în niciun abcedar, slavă domnului! L-am inventat ca să evoc, într-o mică măsură, cum își zornăie replicile acei jucători de…
În fine, odată n-am mai pierdut alea cinci minute cu tigaia care gătește orice (sper să apară varianta îmbunătățită care și mănâncă ce-a gătit) și m-am înfipt direct în Lecțiile de viață. Așa am aflat că e un reality show care pune în cadru întâmplări din viața noastră cea de toate zilele.

Băi, ăsta e un lucru bun, mi-am zis! Ia să mă uit eu, preț de o cafea și cinci țigări, la cele mai frecvente probleme ale vieții noastre. Că poate găsești acolo rezolvarea corectă.
Ultima poveste a fost de un realism cutremurător. O fată avea un iubit cu care nu prea se înțelegea. Și a ieșit la cafea cu un tip mai în vîrstă. Aici a fost o exagerare, că dacă ai 28 de ani și ieși cu unul de 42 nu e chiar strigător la cer. Cam asta era diferența de vârstă între bunicii mei. Deci! Au ieșit la câteva cafele, s-au sărutat cast, dar ultima cafea au băut-o la el acasă, nici n-a fost cafea, a fost vin și au ajuns în pat. Și el nici nu băuse vin, băuse apă, că avea cancer. Și i-a spus. Și ea a zis (atât cât am putut să înțeleg de la fata aia cu prune în gură) că tatăl ei a murit de cancer și nu, mersi, nu vreau să te văd murind. Aici s-a dus dracului toată partea educativă a lecției de viață, că nu e politicos și uman să-i spui unui leucemic despre care nici oncologul lui n-are un prognostic atât de sumbru, că stă să moară. Între timp fata vomita tot mai des și i-a comunicat iubitului oficial că e gravidă. Ăla, gentlemen, i-a dat bani de avort și i-a zis că nu e pregătit să fie tată. Chestie de înțeles, de altfel. Copiii se fac cu acordul ambelor părți. Ei, cumva, tipa a ajuns la spital, n-a venit s-o vadă decât cancerosul, cât a stat ea în comă sau ceva, el s-a ocupat de testul de paternitate și, când ea a deschis ochii, a cerut-o de nevastă. Și i-a dat două vești bune: se vindecase de cancer definitiv și copilul era al lui.
În dimineața aia am fumat șapte țigări la cafea și mi-am jurat că n-o să mai zăbovesc pe niciun canal tv mai mult de cinci minute, când se-ngână ziua cu noaptea.
Că-s numai formaturi de-astea care te fac să uiți că s-a făcut lumină în cartier și trebuie să închizi televizorul, să faci duș, să-ți faci ceva la păr care e netuns de două luni și arată cel mai bine sub șapcă… Dar la Prăvălie trebuie s-o scoți.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Cinci minute

  1. opantazi zice:

    :))))))) Cred ca ar trebui sa infiintezi o rubrica permanenta pentru chestia asta, am convingerea ca-s mult mai misto povestite de tine… Stii cum a mers asta la tigara si la cafea? 😉
    Tigaia aia care si mananca ce-a gatit o astept de mult, dar nu cred ca sunt mari sanse, fiindca va falimenta cu siguranta industria cremelor si a ciorapilor anticelulitici, ca sa nu mai zic de cea a pastilelor de slabit. 🙂 In plus, ar fi groaznic de plictisitor sa existe numai gospodine slabe, dar extrem de balonate, care traiesc doar cu activia.

    • Mm? Zici să mă fac cronicar de lecții de viață? Tu nu vezi, Oana, că nu-s bună la dramatism? Mie îmi iese așa, fad, fără trăire. O fi din cauza la vârstă?

      • opantazi zice:

        Pfuaaaaa, daca ai vrea, drama queen ar scrie pe tine, Renata! 🙂 Sincera sa fiu insa, mie-mi convine mai mult registrul celalalt – azi-dimineata am intarziat la job din cauza ta (desi cred ca, in cazul asta, e mai potrivit datorita). In loc sa fiu in metrou, eu hahaiam la tine pe blog…
        P.S. Nu e din cauza la varsta, garantat! 🙂 Si eu sunt tot pe-acolo si sa vezi ce de lacrimi storc la gospodine (sarcina de serviciu). 😀

      • Să scriu ceva trist, să renunți la citit, să te reabilitezi la birou? 🙂

      • opantazi zice:

        Sa renunt la citit? Niciodata! 🙂 Cat despre reabilitare, e tardiv…

  2. Drugwash zice:

    Vrei să spui că nu te-ai săturat de hepiend-urile de la holiud, acu’ înghiţi şi de-astea autohtone pe burta goală? Mnoh…

    Da’ mi-a plăcut expresia „vorbitori amatori de limbă română”, pe-asta ar trebui s-o patentezi, dacă n-a făcut-o deja altu’ înainte. 🙂

  3. krantz zice:

    Deci despre ce am învățat noi azi? Că canceru trece ca urticarea și tipii mai în vîrstă au grijă de natalitatea țării.
    Se vede treaba că, cu un așa profesor (ProTv), n-ai cum să rămîi repetent la viață.

    • Da, da, Krantzulino! Lecțiile astea te învață, în primul rând, că dacă ești șomer, deci sărac, trebuie să-ți mobilezi casa de la Mobexpert (știi vorba aia, suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine), dacă bate vântul în frigider, de sărăcie, firește, o inviți pe iubită-ta la Fratelli, ca să nu-și dea seama cât ești de sărac…. Băi, sunt niște chestii despre care nu pot să mă exprim dacă sunt de bine sau de rău, că nu le-am experimentat. N-am avut curajul. De-aia insist să mă uit în continuare la serial.

  4. De ceva vreme au inceput sa mai bege si cate un actor cunoscut ca sa para mai ok, dar tot nu ma atrage :))

    • Draga mea, am observat că au apărut de vreo două ori niște actori despre care nici colegii lor de breaslă n-au remarcat că sunt, totuși colegi… Un tip, Nu-știu-cum Dinvale… Cred că la el te referi. Impresia generală e cu atât mai dezastruoasă: bătrânul actor profesionist îi face pe amatori să pară nu doar netalentați, dar și nițel retardați mintal.

  5. Marian zice:

    Cum frate , ala avea cancer si…inca era in ” activitate ” ??? Ferice de el si…ferice de tipa , ca ala avea cancer si nu SIDA ! Sapte tigari la o cafea , nici macar eu nu fumez si-s fumator de pe la ‘967 , de cand am fost admis in ” cimitirul tineretii mele ” ! Da ‘ cat ai baut frate , o galeata ?!

  6. sorin zice:

    daca cei de la protv ti-ar pune o camera video pe halat si ar transforma in filme de scurt metraj textele scise de tine ,pe blog, cred ca ai putea deveni o vedeta printre scenaristi…- mai consum ,nu mai mult de 5 min, din pastillele alea concentrate pentru filme din care turcii ar scoate telenovele cu minim 300 episoade.

  7. papagigli zice:

    Vezi! Ca d-aia zic, nimic nu se compara cu un film porno. Nu tu trucaje, nu tu cascadori sau dubluri. Nu tu boli incurabile, psihopati si crime odioase. Actiuni rapide, la obiect si pe intelesul tuturor, chiar si pe „mute”. Fara timpi morti si dialoguri letargice, de umplutura. Happy start, happy action, happy end. Fara dulcegarii diabetice. Ba mai mult, iti amplifica pofta de viata si libidoul. Ce sa mai, un deliciu! 😉 😆
    Si inca ceva. Sti cit de bine merg la cafeaua de dimineata? Mai ceva ca limbile … de pisica 😉

  8. Ptiu, drace! De ce moi fi gindit io la domnu’ Scurtu, sa ma arza terciu daca stiu. De-aia-i si zice: unde-i dai si unde-i capra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s