Băi, săracule!

Nu știu de ce am pus titlul ăsta, că nu sunt capabilă să deosebesc sărăcia de bogăție. Adică nu știu pe unde trece granița dintre ele.
În tinerețe aveam o prietenă, Angela, o corporatistă la Philip Morris, care pentru mine era o bogătașă, că plătea 250 de dolari chiria unui apartament, mânca numai salate cu ton și cronțănele de-alea circulare, cu pătrățele ca foaia de mate pe ele, avea mobilă Ikea când Ikea nu venise în România și un iubit pilot pe curse externe. Și mergea numai cu taxiul, plătit de băieții cu țigările.
Eu nu-mi permiteam o chirie, fiindcă aveam două camere în Drumul Taberei cumpărate de tata, nu mâncam decît ce-mi lăsa bunică-mea în frigider – salată de boef, mâncare gătită și prăjituri de casă și, deși când plecam de la Angela îmi juram să-mi cumpăr sărățele de-alea cu chimen, chiar dacă mi le cumpăram, nu mai încăpeau după ecleruri sau prăjitură cu vișine. Mai mergeam și eu cu taxiul, când era mașina stricată, dar n-aveam mobilă Ikea, aveam fotolii Bibi (știu, e un nume tâmpit, dar nici cu Ikea nu mi-e rușine – scaune și măsuțe marca Mammut …mmm!) și o bibliotecă d-aia comunistă, cu ornamente lipite.
Cumva, Angela era prototipul meu de bogătașă, măcar fiindcă iubitu-su zbura și al meu nu, dar era prieten cu fostul ei iubit.
Deci, io cred că la momentul ăla, mie mi se părea că Angela e mai bogată ca mine nu pentru că Ikea, sărățele, taxi, ci fiindcă reușise să-și facă alt iubit.
Presupuneam eu, pe vremea aia, că trebuie să fii foarte bogat ca s-o rupi cu un trecut care nu te mai aranjează.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, apucături proaste la români și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Băi, săracule!

  1. papagigli zice:

    Cu textul asta ai cam pus-o, don’soara. M-ai avut! 😉 Mi se pare de-o veridicitate dezarmanta.
    Nici eu nu stiu unde-i granita aia, dar am trecut si eu, cindva, prin padurea asta de ginduri. Poate ca n-as fi avut motive, dupa unii, dar totusi am trecut. Acum nu stiu unde ma situez. Cu mintea de atunci, as zice ca-s bogat. Cu mintea de acum, as zice ca sunt doar OK. Dar cu mintea … de dupa, as zice „doesn’t really matter” 😉

  2. Vero zice:

    Eu mi-am dorit dintotdeauna să fiu bogată – adică să mă fi născut bogată, destul de bogată ca să pot trăi (decent, nu musai în lux) până la adânci bătrâneţe fără să muncesc. Să trăiesc din banii mei, moşteniţi, nu din ai unui bărbat care să mă întreţină. Să am bani cu care să cumpăr timpul altora, să nu fiu niciodată nevoită să-l vând pe-al meu. Dar n-a fost să fie! 😀 Şi totuşi nu-i nicio nenorocire că n-a fost să fie. 🙂
    Cât despre graniţă, aş zice că e acolo unde şi-o pune fiecare. Că te simţi sărac atunci când, oricât de mult ai avea, nu te mulţumeşti cu ce ai. Dacă suferi fiindcă n-ai o maşină mai cu moţ eşti mai sărac decât ăla care e mulţumiit cu bicicleta lui. 🙂

    • Vero, și eu am visarea asta, că nu-i pot zice vis, ăla e ceva cu șanse de-a deveni realitate. Cum ar fi să mă trezesc bogată într-o dimineață? Bogată, adică să mă lovească un cec cu multe zerouri, o moștenire cum zici tu, de la o mătușă Tamara. Știi ce-aș face? M-aș duce la Prăvălie ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Fiindcă există șansa ca, peste ani sau doar luni să apară un contestatar al marii averi, s-o pierd și să cad de sus, în gol. Plus ridicolul situației.
      Eu cred că, așa cum numai anumitor oameni le e scris să-i lovească o mașină, tot așa, numai unora le e scris să-i lovească norocul îmbogățirii spectaculoase. Eu casc ochii bine cînd traversez. Poate și norocul cască ochii, să nu dea peste cine nu e potrivit.
      Cu ani în urmă, sub protecția anonimatului, un moldovean care câștigase marele premiu la loto ( ceva amețitor, ar fi putut să-și deschidă cazino în Vegas, a răspuns într-un interviu la întrebarea „Ce-aveți de gând să faceți cu banii?”… A răspuns ”Păi, mai întâi să-mi repar acoperișul la casă. Și-oi mai videa…”

  3. zazania zice:

    Frumos text si mult mai profund decat probabil ti-a propus sa-l scrii.
    Nu vreau sa intru intr-o polemica cu tine dar tin sa-ti precizez ca mie tot Coca imi face menajul, tot nu sterge praful de pe mobila si televizor si zorcaieste cu acelasi mop prin toata casa, practic nici nu stiu de ce o mai platesc. In schimb, toamna pune niste muraturi absolut fenomenale si face o zacusca criminala. Ai putea zice ca eu sunt bogata si Coca e saraca dar ai gresi, poate o sa-ti explic cu alta ocazie.

  4. Drugwash zice:

    M-ai strigat? Aici sînt.

  5. Cârcotaşu zice:

    Acu’ depinde cum priveşti problema. Din câte văz io nu te referi la sărăcia cu duhu’ şi nici la bogăţia sufletească, ci la cele omeneşti, materiale adică.
    Uite şi-un punct de vedere deosebit, cel al lui Bulă:
    La şcoală, prima zi de şcoală, învăţătoarea vrea să-şi cunoască elevii şi viaţa lor de familie. Îi întreabă pe fiecare cum o duc acasă cu familia, ce situaţie au, ce lipsuri îndură, chestii din astea.
    – Ionel spune că ar mai fi cum ar mai fi, da’ stau rău cu banii, uneori n-au nici de…
    – Georgel zice tot cam aşa ceva, Ileana la fel, mă rog! Ajunge şi la Bulă.
    – Bulă zice că au de toate, că nu le lipseşte nimic.
    – Cum aşa Bulă, să fie posibil?
    – Sigur doamnă. Aseară a venit soră-mea acasă şi i-a zis lui tata c-a rămas gravidă.
    – Şi? Nu înţelege învăţătoarea.
    – Păi atunci tata a bătut din palme şi a spus: Bravo, acu’ avem de toate, chiar nu ne mai lipseşte nimic! 🙂

  6. Fata Verde zice:

    Am început să mă simt săracă la liceu. Când eu aveam două-trei bluze și două perechi de blugi, pe care le tot roteam, iar colegele mele aveau fel de fel și veneau în fiecare zi îmbrăcate altfel. Apoi am fost printre singurele din clasă, poate chiar singura, fără televizor color, mașină de spălat sau telefon mobil. A continuat lunga perioadă a chiriei și a strânsului curelei. Am învățat să trăiesc doar cu strictul necesar. Și am învățat că ”sărăcia” ține și de felul în care te raportezi la banii care îți intră în casă. Că poți fi ”bogat” și să nu-ți lipsească nimic și pe datorie, mai ales așa.
    Nu am făcut și nu voi face vreodată elogiul sărăciei. Poate banii nu aduc fericirea, dar aduc confortul necesar unei vieți decente, plăcute. Am ajuns acum, zic eu, la un nivel decent. Departe de a fi înstărită, bogată nici atât. Mi-am dorit și încă îmi doresc să am doar atâția bani încât să nu mai fiu nevoită să fac menajul (înclin să cred că într-o viață am fost prințesă, atât de mult mă irită astfel de ocupații), să nu mă mai îmbrac de la magazinele de cartier/piață, să îmi permit nu atât cumpărarea unei mașini, cât folosirea ei, să pot renova complet apartamentul în două săptămâni, fără să mă târguiesc cu fel de fel de cârpaci de mâna a treia bețivi, și să îmi permit un tratament de calitate într-o clinică privată, când și dacă va fi cazul.

    • Eu m-am simțit cu adevărat săracă atunci cînd am renunțat la o masă ca să-mi cumpăr țigări.
      Și cu adevărat bogată atunci când mi-am ales pantofii fără să mă uit la preț.
      Dar au fost numai niște senzații trecătoare, emoționale, n-aveau nicio legătură cu bogăția și sărăcia, economic vorbind.

  7. sa fii bogat nu trebuie sa ai mult ci sa nu-ti lipseasca mult !
    daca tot vorbim de…fericire

    • Am stat pe youtube să-l ascult pe Christophe Maé. Habar n-aveam că în industria muzicală de azi mai scapă și artiști ca el.
      Ar fi trebuit să ne dai clipul ăsta la postul trecut, cu Rhianna și playback și ce numim artiști… Ăia care umplu un stadion? Ăia care umplu o grădină de vară? Un studio de 40 de locuri?
      Uite, ca să fiu la subiect, acum , că știu de Maé, mă simt mai bine. Nu e ca și cum am luat următorul salariu mărit, ci ca și cum patronul m-a asigurat că, în viitor, nu-i exclusă o creștere de salariu. Nu știu în care viitor, dar deja mi-e altfel. Deja muncesc cu promisiunea în urechi și ea sună ca muzica lui Christophe Maé. Dacă ne simtem bine pe dinăuntru, poa să plouă, că avem umbrelă.

      • O voce si lyrics bune care te fac sa te simti bine . sunt de apreciat .Nu ma innebunesc dupa pop ul francez ,dar baiatul asta a fost influentat de Bob Marley si Stevie Wonder ,cu o dragoste mare .;)
        Umbrellas it’s a decorative millennial …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s