55 de minute pentru 44 de bani

Gata. Ieri am încheiat povestea celor 44 de bani.
Am intrat în bancă, m-am bucurat ca proasta că nu e coadă la casă, am dat buletinul, am plătit cele cinci monede – patru argintii și una, mai mică, ruginită rău – și am întrebat dacă mai am ceva de făcut, absolut convinsă că răspunsul va fi nu. Casiera mi-a spus că trebuie să merg la unul din colegi și să fac o cerere pentru închidere de cont.
M-am uitat în jur, erau trei „colegi” la trei măsuțe, fiecare ocupat cu un client. Am numărat încă vreo cinci inși care-și  așteptau rândul în fotolii comode, plușate. Mi-a mai trecut din bucurie, dar am ochit un scaun tare, liber, lângă intrare și m-am îndreptat către el. Badigardul a fost mai rapid, așa că am așteptat în picioare. Între timp am înțeles că ăia cinci nu erau decât aparținătorii ălora trei clienți, cum se elibera un funcționar, cum urmam eu. Bucuria mi-a revenit la normal.
Patruzeci de minute mai târziu, mă aflam față în față cu o doamnă foarte drăguță care-ți dădea un sentiment de siguranță, fiindcă nu purta veșnica șemizetă albă la pantaloni negri, n-avea unghii foarte lungi cu flăcărui și panseluțe și părea că terminase finanțe-contabilitate cu cel puțin două decenii în urmă.

După ce i-am prezentat cazul meu, i-am întins chitanța de 44 de bani și-am întrebat-o:
– De ce, oare, nu mi s-a cerut să completez cererea de lichidare a contului data trecută, când am plătit ultimele două rate?
– Pentru că ați plătit cu o întârziere de opt zile.
– Am plătit penultima rată cu întârziere de 8 zile, dar ultima rată în avans cu 22 de zile.
– Da, zice, fără să-și ia ochii din monitor.
– Adică, aș vrea să înțeleg ce reprezintă cei 44 de bani?
– Penalități pentru întârziere.
Vorbea așa de calm și era așa de atentă la ce clickuia pe-acolo, încât am tăcut, ca să nu greșească iar ceva, să-mi fac rost de o „data viitoare”.
– Aveți un card embosat la noi, zice, visătoare.
Embosat… Embosat e ceva în relief, gofrat, așa știam eu, dar probabil că în argoul bancar înseamnă altceva. N-are rost să mă fac de râs.
– Nu mai am card la dumneavoastră de mulți ani…
– … din 2009, mă ajută ea. Aveți un card embosat la noi, văd.
– Ce înseamnă la dumneavoastră embosat? Adică mi-ați făcut un card pe care nu l-am ridicat sau cum?
– Da, zice, așa-mi arată aici, că aveți un card embo…
– Doamnă, în 2009 am renunțat la card. Dacă pentru dumneavoastră embosat înseamnă că am refuzat înnoirea cardului, atunci asta e.
– Ați făcut cerere de anulare a cardului?
– Nu mai știu… Presupun că da, din moment ce eu nu mai am card valabil și la bancă figurează embosat.
– Nu, n-ați făcut cerere. Vreți să renunțați și la card?
– Da, vă rog! Dați-mi să fac și pentru ăla o cerere!
– Sunteți sigură? Să știți că acum s-a schimbat regulamentul, cu o simplă interogare ANAF, puteți beneficia de un card…
– Asta ar mai lipsi, să mă trambalez și pe la ANAF, pentru interogare…
– Nu dumneavoastră, noi facem o interogare.
– Nu, mulțumesc, sigur nu vreau card.

Când am dat să ies cu alea două foi semnate și ștampilate fluturând în mână, am observat că toate fotoliile se eliberaseră, iar badigardul se odihnea și el, în picioare.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la 55 de minute pentru 44 de bani

  1. Drugwash zice:

    Decît să mă exprim necivilizat aşa cum îmi vine acum, prefer să tac.
    (nu, nu la adresa ta ci a „lor”)

    • Intuiam că nu la adresa mea.
      Cum intru într-o instituție, că e de stat, că e privată, sunt pe cale să fac atac de panică fiindcă nu-s capabilă să pricep ce mi se spune și nici să pun întrebări la care să mi se răspundă.

      • Drugwash zice:

        Singura instituţie în care am intrat în ultimii cinci ani (de vreo trei ori) a fost… Poşta Română. Sper ca, pînă data viitoare cînd o mai trebui să am de-a face cu o instituţie „adevărată”, fie să nu mai existe instituţii, fie să nu mai exist eu. Altfel…

  2. Acu’ mi-am amintit că am și eu un card „embosat” la BCR. Oare o să mă aleg cu ceva penalizări?

  3. Ana Demeny zice:

    Eu am achitat un credit la BRD, dar nu am facut cererea de: inchidere cont. Mi se strange stomacul cand ma gandesc ce surprize ma asteapta….

  4. Fata Verde zice:

    Încerc să-mi amintesc dacă nu cumva nu am socoteli neîncheiate cu băncile. Oare anul trecut, când am lichidat depozitul, s-o fi terminat? Sau mai am câteva hârtii de semnat, vreun cont pe acolo, eventual vreo penalizare?!

  5. Embosat zici ?!? Planeta absurdistan e mica ,or mare . :):) inca o viata ar fi putin sa ma …reintegrez.
    Nicio legatura cu endorsement 😉

    • DoarF zice:

      card embosat = card care are numele, data de expirare si numarul scrise in relief.

      @fata verde: daca nu ai cerut expres inchiderea tutoror conturilor, sigur ai un cont curent pe la ei. Care este diferit de depozitul pe care l-ai lichidat. In functie cat de prietenosi sunt, poate te-au iertat de comisionele de administrare din motive de inactivitate, dar nu strica sa verifici la ei.

      @ana: daca contul respectiv a fost deschis doar pentru credit si nu ai(au) asociat alte servicii(ex: internet-banking, card) ai sanse sa fie inchis: majoritatea contractelor de credit au prevazuta inchiderea conturilor la lichidarea creditului. Dar nici in cazul tau nu strica sa verifici.

  6. opantazi zice:

    Mie mi-e frica de domnitele astea de la banci si, in general, le pun sa-mi dea scris sau sa-mi explice pe limba mea ce au de explicat. Asta le pune insa in mare incurcatura… Sincera sa fiu, mai bine m-am inteles cu robotica de la ING. Aia a fost atat de amabila cu mine, ca m-am gandit sa o scot la o cafea. 🙂 Ultima oara am primit de la ei un SMS din care rezulta ca le datorez 30 de bani, deci stiu exact despre ce vorbesti. Cred ca in tara asta trebuie sa datorezi milioane ca sa fii iertat de datorii. 😉

  7. DoarF a explicat profesional ce e cardul embosat. Aș adăuga, că m-am documentat pe net, că e acel card cu care poți face și plăți fără POS, adică iei produse cu el de la magazine, primești factură și ratele le plătești lunar la bancă, nu la magazin.
    Dacă ar fi embosat în Braille, ai zice că e un instrument bancar pentru orbi. Dar nu e. Că orbii nu știu alfabetul latin, degeaba dau cu deștul pe ridicăturile cardului embosat. 🙂

    • DoarF zice:

      Exista diverse dispozitive(card imprinter) care utilizeaza cardurile embosate. Adica factura aia e generata direct cu cardul, nu sta operatorul sa citeasca ce scrie pe el si sa bage manual datele(ar putea sa faca asta si cu fara embosare)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s