Publicitate, oriunde, oricând…

Băi, până și eu, care vând supozitoare sau unguente pentru contra-hemoroizi, după ce ascult saga completă a unicului hemoroid plasat ante sau versus portas, adică îmi istorisește suferindul dacă-l  pipăie la o simplă orbecăire cu arătătorul în zona anală sau trebuie să foreze cu degetul în cur, ca să dea de el, până și eu, zic, sunt capabilă să aleg, din jungla de clipuri publicitare, pe alea care chiar vând.
Nu știu alții cum sunt, dar  mie îmi dau coate să cumpăr produsul, indiferent, prost sau bun, detalii de genul:

  1. Dacă apare un cățel, un copil  (în ordinea asta!) în clip.
  2.  Dacă cei doi-trei interpreți ai scenetei  joacă firesc.
  3.  Dacă povestea are o poantă care te face să râzi sau o coloană sonoră care te face să cauți melodia pe youtube.
  4. Dacă nu se creează o situație de bâlci anacronic în scenariul reclamei, adică se inventează o situație imposibilă în realitate, doar ca să ai un pretext penibil spre folsirea produsului promovat.

 

În această ordine de idei, ce-ar mai fi de adăugat, ca să nu fugim, fuga-fuga, cu telecomanda, pă alt canal, când e PUBLICITATE?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Publicitate, oriunde, oricând…

  1. Drugwash zice:

    Hai să-ţi spun io ce-ar fi pentru mine, teoretic, punctul zero: să nu-mi spună vreun prieten/amic/cunoscut/etc: „dă-te, bă, fraiere, că am luat io/nevastă-mea/vecinu’/şefu’/etc şi mă piş pe el că nu e bun de nimic, nu fi prost să dai banii pe aşa ceva!”

    Dar cum sînt atît de izolat de lume că nu mai ştiu de prieteni/amici/cunoscuţi, mi-am dezvoltat un principiu sănătos: dacă văd sau aud indiferent pe ce cale că la cutare chestie se face reclamă şi eventual „mamă ce mişto e reclama aia!”, atunci să bagi pula-n guriţa mea dacă cumpăr mizeria respectivă. Numai aşa, de-al dracu’ ce sînt!

    Apreciază

  2. Vero zice:

    Oricum am alergie la publicitate. Dacă nu trec pe alt canal, îmi fac de lucru în altă cameră. 🙂

    Apreciază

  3. Fata Verde zice:

    Urăsc reclamele la detergenți și la bere. Sunt atât de tipic românești! Îmi plac reclamele care nu-mi dau de bănuit de la început despre ce este vorba, cele inedite.

    Apreciază

  4. Lotus zice:

    oldies but goldies:

    Apreciază

  5. Lotus zice:

    numerele 6 și 5:

    Apreciază

  6. zazania zice:

    Pe mine ma seaca reclama Catenei. Deja e prea mult.

    Apreciază

  7. papagigli zice:

    Reclama nu-i facuta sa te determine sa sari pe produsele respective. Reclama e facuta s-o retii. Daca ai retinut-o, reclama si-a facut datoria, fie c-ai retinut-o ca-i buna, proasta sau retardata. Asta pentru faptul ca in magazin fiind si vazind produsul respectiv, il vei cumpara, pentru ca asta-i brand-ul pe care l-ai retinut.
    Ca unii citesc atent etichetele, analizeaza si compara, nu contest, dar reclamele nu li se adreseaza lor, ci multimii care cumpara in general produsul de care a auzit 😉

    Apreciază

    • Eu îmi fac un alt calcul: dacă firma cheltuiește pe reclamă, e limpede că produsul nu se sau nu s-ar susține singur pe raft. L-ai cumpărat odată, ai luat țeapă, adio! Cum interacționează vulgul cu presiunea reclamei e o poveste foarte nuanțată, foarte riscantă. Mă opresc aici că am avut o zi grea.
      Dar nu mă pot stăpâni să zic că pablișerii mizează, din lene, pe tagma celor ușor de dus cu preșul.

      Apreciază

      • Lotus zice:

        Nu din lene, ci pentru că ei constituie majoritatea. Iar tu vrei să vinzi cât mai multor oameni, nu unor oameni cât mai cultivați.

        Și poate și pentru că, aș îndrăzni să cred, uneori și publicitarii fac parte din aceeași tagmă. 🙂

        Apreciază

      • papagigli zice:

        Eronat. Produsul nu se poate sustine singur daca nu-l faci cunoscut. Cine crede ca reclama se face numai produselor proaste, se inseala amarnic pe baza unei idei preconcepute si concepute de unii care fie n-au habar, fie s-au intepat cu un PO Box # sau mai stiu eu ce reclame care vind produse numai on line.
        Ca exista si astfel de reclame, e adevarat, pentru ca sunt reclame si reclame, dar in general unui produs nou trebuie sa-i faci reclama pentru a-l vinde. Adica daca tu ai fi un producator si ai scoate un produs garantat bun, ce-ai face? Ai astepta sa se vinda, asa, de capul lui? Ti-o spun fara dubii ca ar fi un esec si nu ti-ai scoate banii investiti.

        Apreciază

        • Gigli, reclama devine obligatorie în cazul în care: intră un produs nou pe piață, piața e supra-saturată de produse similare aparținând altor firme, prețul tău e foarte ridicat față de al concurenței și, firește, când știi din start că produsul tău e o țeapă și atunci te adresezi unei anumite categorii de cumpărători.
          Există nenumărate moduri de a face publicitate, dar noi vorbim de publicitatea la tv, care e cea mai costisitoare. Adică, până să faci publicitate tv încerci toate celelalte canale, incomparabil mai ieftine. Dacă n-ai intrat pe piață în 6 luni și produsul nu începe să se vândă singur, apelezi la tv. Cumva asta înseamnă că produsul tău are o hibă pe care consumatorul o constată și o amendează.
          Să-ți dau niște exemple:
          REX, cel mai ieftin detergent. A avut multă publicitate la tv. De ce? Când într-o populație majoritar săracă, parametrul „ieftin” ține loc de calitate, de ce să-i impulsionezi vânzarea? Fiindcă era atât de prost detergent, atât de distrugător, că și săracii au observat că între a cheltui foarte puțin cu detergentul și a fi nevoit să dai tricoul la gunoi după două spălări, e de preferat un detergent nițel mai scump.
          NUROFEN, această megahiperțeapă. Ce e nurofenul? Ibuprofen. Cel mai popular antiinflamator. Glaxo SKB îl vinde cu 2 lei comprimatul. Cum deschizi televizorul te lovești de nurofen, care zboară ca un licurici, fix la sediul durerii. Fix la sediul durerii zboară și ibuprofenul ăla de căcat, făcut de Cipla, doar că mai cătinel și cu concentrații mai mari (dar costă 0.20 lei pastila). Ce să vezi, tot niște englezi ca Glaxo, Abott pe numele lor, fac Brufen, care zboară cu aceeași viteză ca și Nurofen la sediul durerii, utilizând exact aceeași concentrație ca și conaționalii lor, dar cer 0.30 lei pe un comprimat de ibuprofen (nu 2 lei) și nu-și fac nicio reclamă. Presupunând că Glaxo și Abott au cam același ștaif (mă refer la respectabilitatea lor pe piață și la calitatea dovedită), o avem și pe făbricuța indiană Cipla, cu cel mai ieftin ibuprofen din România. E drept, umblă mai târâș-grăpiș până la sediul durerii, dar îl găsește, până la urmă. Cipla n-are reclamă. Se vinde la săraci non-stop.
          Nurofen își face reclamă fiindcă e incomparabil mai scump și egal de bun cu Brufenul de la Abott. Care e bun. Deci, logic, nu poți zice că Nurofenul e prost. De ce stă pe televizor, în orice calup publicitar, la orice oră? Fiindcă e o țeapă mare la preț.

          Apreciază

  8. papagigli zice:

    Renata, mon amour, ai spus ce-am spus si eu ca reclama e necesara cind bagi un produs, un magazin, un serviciu, un … orice business nou pe piata. Asta daca vrei sa faci bani. Daca nu, desi e putin probabil, il lasi de izbeliste sa se vinda dac-o avea noroc sau sa nu se vinda si atunci ii scazi pretul pina sub nivelul pretului de fabricatie, ca daca pierzi sa nu pierzi chiar toata investitia. Reclama din gura-n gura, ca tot am citit p-aici de un blow job, e buna cind ai o productie infima si o bagi intr-un singur magazin, altfel esti mincat, mai ales daca produsul are perisabilitate ridicata.

    Apreciază

Lasă un răspuns către Vero Anulează răspunsul