44 de bani

downloadAm primit un telefon de la bancă. Pentru  un credit de nevoi personale făcut acum zece ani. Cerusem 50 de milioane vechi, mi-au aprobat 50 de milioane vechi, am semnat contractul, la casierie am primit 44 (de milioane vechi). Explicație: comisionul nu-știu-care se percepe în avans. Rate, dobândă și celălalt comision, care nu se percepe în avans, m-au dus la 106 milioane de lei vechi, în cei zece ani. Asta e! Trebuie să trăiască și băncile din ceva.
Acum două luni m-am prezentat la bancă, filiala unde încheiasem contractul, să plătesc ultimele două rate deodată și să ne despărțim prieteni.
Femeia din ghișeu  a mitraliat pe tastatură vreo câteva secunde (ce tastaturi au și ăștia, zici că asculți o piesă de teatru radiofonic cu război!), apoi a zis douăsuteșapteșdoi de lei și douăștrei de bani. Asta, în bani vechi, se traduce cu două milioane și restul. A mai tras două rafale și mi-a zis: ”Plus  21 de lei”. N-am întrebat de ce, că bănuiam răspunsul: un încă un comision, pentru  ca să plătesc și hârtia de imprimantă pe care a risipit-o banca respectivă cu mine, lunar, timp de zece ani. Sau un fel de aldămaș la încheiat afacere.
Asta a fost o paranteză la telefonul cu pricina.
La telefon, o domnișoară m-a amenințat că intru pe lista neagră a rău-platnicilor, dacă nu-mi achit restanța la creditul de nevoi personale.
Am stins țigara, am luat o pastilă de făcut față unei conversații cu banca, am aprins altă țigară, am întrebat CÂT MAI AM DE PLATĂ. Dacă zicea O SUTĂ de lei, adică UN MILION vechi, jur că mă duceam cu banii în dinți la bancă și nu mă mișcam de-acolo până nu-mi semna un șef mare că nu le mai datorez nimic. Dar domnișoara a zis: ”Stați puțin  să verific exact … 44 de bani”.
Deci, din nefericire, au urmat niște zile foarte călduroase, n-am găsit loc de parcare mai aproape de un kilometru de ușa băncii,  și acum figurez pe lista celor care nu mai au dreptul la credit bancar, pe restul vieții. I mean… Nu, scuze! Niciun aimin. Pe românește e AMIN.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

51 de răspunsuri la 44 de bani

  1. papagigli zice:

    Ehe, s-a dus vremea CEC-ului comunist! Calculul e extrem de simplu si se numeste jaf. Io-te un exemplu de aici, care desi nu e absolut exact, iti poate da o idee a ceea ce inseamna acea dobinda. Sa zicem ca imprumuti 1000 $ cu 10% dobinda pe an timp de 20 de ani.
    An imprumut dobinda % plata din care la dobinda la imprumut
    1 1000 10% 100 100 0
    2 1000 10% 100 80 20
    3 980 10% 98 80 18
    4 962 10% 96 70 26
    5 932 10% 93 70 23
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
    Total 909 487 400 87
    Deci, dupa cinci ani ai redus imprumutul cu 100, desi ai platit 487.
    Ei bine, asta se numeste furt calificat cu circumstante atenuante legale si cu acordul victimei. 😉

    • N-am înțeles nimic din alea cinci versuri albe de cifre.
      Dar da, executarea e cu acordul victimei.

      • papagigli zice:

        N-ai inteles ca s-au bulucit, dar daca le bagi niste puncte de suspensie intre ele, ca sa le aduci la coloana corespunzatoare, asa cum trebuia sa fii pus eu, ar fi usor de inteles.

    • Lotus zice:

      Gigli, nici eu n-am înțeles. Încep prin a zice că nu am habar de calcule economice, așa că te rog să-mi explici băbește.

      Din ce scrii acolo deduc că dacă am făcut acel împrumut, am o dobândă anuală de 10% din suma ce a mai rămas de plată. Dobândă care se adaugă la suma respectivă. Până aici e bine?

      Acum, în primul an, am de plătit 1000$, evident. Că atât am împrumutat. Dobânda la banii ăștia pe primul an e 100$ (adică 10%). Eu plătesc în primul an 100$. Ăștia sunt egali cu dobânda și mi se trag din dobândă, așa că suma inițială de plată (aia la care se calculează dobânda) rămâne neschimbată. Eu intri în anul doi tot cu 1000$ neachitați.

      Dacă am înțeles bine, atunci am două întrebări:

      1) De ce în anul doi banca nu procedează exact la fel, luându-mi cei 100$ tot din dobândă, care va fi tot de 100$, că suma rămasă de achitat nu s-a modificat? În acest fel banca ar putea să mă facă să plătesc la infinit.

      2) De ce aleg să plătesc exact valoarea dobânzii? Dacă aș plăti 200$, cel puțin 100$ mi s-ar trage încă din primul an din suma împrumutată, care ar scădea în mod necesar.

      • papagigli zice:

        Lotus, banca fixeaza un minim de plata functie de suma imprumutata, de perioda de amortizare si de venitul clientului. Minimul de plata e compus initial dintr-o halca mare care amortizeaza dobinda si una mai mica, menita sa reduca suma imprumutata. In general si mai totdeauna 😉 primele rate merg in totalitate la dobinda si o data cu timpul, ponderea dobinzii si a imprumutului se modifica ajungindu-se ca in final rata sa acopere doar imprumutul. Dobinda fiind deja extrasa. In acelasi timp exista posibilitatea, functie de ce imprumut alegi, sa platesti pe linga acel minim si un anume procent, prestabilit, sa zicem 14% din imprumut, lunar si/sau anual. Asta daca te aranjaza si ai de unde. Evident ca multa lume alege aceasta varianta pentru a scapa mai repede de imprumut si nu de imprumut, cit de dobinda lui.
        E, cam asta e.

      • Lotus zice:

        Am înțeles, mersi. Dar în acest caz concluzia pe care ai tras-o în urma calcului de mai sus e prezentată să zic dintr-un unghi nefavorabil băncii. Da, după 5 ani ai plătit 487 și ai redus împrumutul doar cu 100 (dacă e bun calculul; de exemplu, n-am înțeles de ce 962-26 dau 932 și de ce 1000 – 909 dau 100), dar dacă ai fi continuat cu tabelul pe încă 5 ani, diferența dintre suma plătită și valoarea cu care s-a diminuat împrumutul nu ar mai fi fost atât de mare. De fapt, tu ai împrumutat 1000$ dar ai de dat înapoi, să zicem, 1800$. Mai corect ar fi să, zic eu, să raportezi suma restituită la acești 1800$ (că atât ai acum de plată) și nu la cei 1000$ împrumutați. Și fiecare ban plătit îți scade propoțional suma ce-o mai ai de plală. Singura chestie pe care i-o poți imputa aici băncii este că dacă după 5 ani nu mai poți plăti, se vor calcula penalități & co la 900$ (presupun), ca și cum n-ai fi plătit până atunci aproape nimic. Aici da, de acord.

      • papagigli zice:

        E simplu. 962-26 va fi totdeauna egal cu 932 cind gresesti calculul, asa cum am facut eu 😆
        Pe 100 l-am aproximat.
        Hotia consta in faptul ca dobinda nu este 10% ci 300%. Daca ar fi doar de 10% din 1000$. Atunci ar fi 100$ esalonati pe perioada de amortizare. Dar daca e 10% pe an, atunci calculul e diferit, dupa cum se vede si in final ajungi sa platesti, de exemlpu o casa, cam de 2,5 ori. Asta daca nu o platesti accelerat cu plati suplimentare care sa reduca imprumutul.

  2. Cred ca daca luai de la clanul Camatarilor iti faceau reducere de doi-trei lei, ca nu mai stateau sa numere maruntis. Dar banca, nu si nu, sa-i dai si ultimul banut, dar-ar ei ortu’ popii! De-aia urasc bancile! Amin!!

    • Adevăr grăit-ai, Adelino! Cămătarii poate că rotunjesc, în rău sau în bine. Problema mea e că datoria aia de 44 de bani mi-au creat-o artificial, cerându-mi, la lichidare, cu bănuții ăia mai puțin. Intenționat!

  3. Drugwash zice:

    Pentru început, dă-mi voie să-mi bag pula-n bănci şi-n cine le-a inventat.

    Apoi, să nu crezi că ăştia-s singurii care-s în stare să te facă-n sînge pentru cîţiva bani. Un amic de-al meu, acum cîţiva ani, a fost sunat disperat de maică-sa că au venit să-i întrerupă curentul electric pentru o datorie de… 40 (patruzeci) de bani, rămasă cumva de la o factură mai veche.

    Pe final, dă-mi voie să-mi bag pula în tot ce se cheamă instituţie cu drept de monopol. Şi stai să vezi ce urmează!!!

  4. Fata Verde zice:

    De aceea am fugit de împrumuturi. Pentru ai mei cel puțin, să faci un credit e un fel de crimă 😆 . Până acum am reușit să scap, ba chiar le-am luat eu dobânda, nu le-am dat. 😉 Am fost tentată de vreo două ori, pentru locuință, dar de fiecare dată calculam că voi avea de returnat dublu, plus grija lunară pe 25-30 de ani, care nu mi-ar fi dat pace nici noaptea. De felul meu, fac calcule. Într-un final, am reușit fără bănci, dar cu mari sacrificii timp de vreo zece ani. Și eu, și ai mei. 🙂 Acum mă sună periodic , în speranța că mă vor convinge să îmi fac card de cumpărături. În ciuda refuzurilor repetate, sunt foarte perseverenți. Oare pot cere să nu mai fiu contactată cu astfel de propuneri? Mă gândesc că ar trebui să fie o clauză în contractul de card.

    • Cardul de cumpărături, fără dobândă, e bun. Doar că trebuie să plătești rata ceasornic.
      Poți să le ceri să nu te mai contacteze, dar n-are niciun efect. O vor face în continuare, fiindcă nu te taie de pe lista contactabililor. Poți să nu le răspunzi la telefon.

      • Fata Verde zice:

        Nu cumpăr niciodată la urgență, cum s-ar zice. Pentru urgențe (boală, electronice și electrocasnice stricate etc) am mereu rezerve puse deoparte. Achizițiile care pot fi amânate le fac doar atunci când am suma integrală. Ce-i drept, nu trăiesc în lux. M-am educat să mă mulțumesc cu strictul necesar. Și da, așa se poate și fără bănci. Sunt a treia generație care nu a făcut credite de niciun fel, fără a avea venituri mari. Am și casa, și serviciu ;).

    • Lotus zice:

      Nici eu nu m-am împrumutat de la bănci. Mi-am făcut, o singură dată, un card de credit, pentru a ajuta pe cineva care lucra acolo (cred că au și ei diverse targeturi). Nu am cumpărat nimic cu acel card și peste un an, l-am închis.

      Cât privește faptul că te bat la cap cu oferte, aș zice că poți scăpa, în funcție de bancă. Într-o vreme mă sunau cei de la BCR. Am fost la ei și le-am zis să debifeze din contractul meu tot ce ține de „sunt de acord să mă contactați în scopuri de marketing”, „sunt de acord să-mi prelucrați datele în vederea” etc. Nu se poate, dar cum, dar atunci anulăm contractul cu totul și mergeți la altă bancă, dar vai, o chem pe directoare. A venit directoarea și a încercat să mă convingă, după care mi le-a debifat ea, pe calculator. De atunci nu mă mai sună. Cu alte bănci însă nu știu. Totuși, ca alternativă, îți poți cumpăra o cartelă prepay și te duci la ei să-ți schimbi numărul de telefon. După care arunci cartela. Când ai nevoie de ceva, îi suni de pe alt telefon, că oricum îți cer nr de card, parolă și ce-or mai fi.

  5. klaus zice:

    După Dragoș mă înfig io următoru’!
    Deși unii băgau la înaintare teoria că fără bănci nu se poate.

  6. papagigli zice:

    Poti sa futi banci pina-ti ies ochii din cap ca la melcii de gradina, dar daca nu le ai, e posibil ca madularul respectiv sau altul, sa te penetreze in mod repetat si dolorant.
    Se poate trai fara banci? Da, cu conditia sa fii homeless si jobless. Ma refer la homeless-ii pe bune, nu la aia cu Cadillac-uri si conturi in banci. Totul pe cash e filosofia becaliana care e o filosofie retardata, ca si enuntatorul ei.
    Realitatea e ca banca, ajuta si mijloceste miliarde de tranzactii, dar neffind o societate de binefacere, e pe profit, iar profitul il face din furaciuni. Ca poate fura mai putin, se poate, nu stiu, n-am date sa sustin afirmatia. Dar, as zice ca in comparatie cu guvernele de orice coloratura, bancile sunt inca mici copii, cind vine vorba de jaf calificat. Sa nu uitam faptul ca banca te fura daca vrei, guvernul te fura vrei-nu vrei.

    • Eu nu sunt nici homeless și nici jobless și trăiesc fără bancă. Măcar de două luni încoace, oficial. Dacă nu pun la socoteală rata de rahat pe care trebuia să le-o dau lunar, trăiesc de multă vreme fără bancă. Dacă te fură guvernul obligatoriu, de ce ar trebui să ai și-un jefuitor opțional?

      • papagigli zice:

        Pai si daca vrei sa-ti cumperi un televizor, un frigider, o masina, o casa sau un concediu in Germania, ce faci? Astepti pina stringi banii respectivi sau cum? Si daca-i stringi, te plimbi cu rucsacul plina de bancnote prin Bucuresti, pina la magazinul respectiv si-i numeri aluia miile pe tejghea?
        Dar cind ai de platit nu stiu ce note de plata, stai la fiecare coada-n parte, o data pe luna?
        Si inca ceva. Banii farmaciei ii depuneti in banca sau vine patronul si-i ridica zilnic? Dar credit carduri primiti? 😉

      • Gigli, pă persoană fizică n-am de-a face cu banca și nici nu mai vreau să am vreodată. Da, nu mai am nici card bancar de câțiva ani. De când niciun bancomat din Sinaia nu funcționa și era să dormim în mașină. Știu că sunt o babă învechită. Frigider și televizor, dacă se strică, se pot cumpăra fără prea mare zbatere. Mașina se planifică din timp. Casă nu mai cumpăr, că am. Facturile le plătesc la mașinăriile alea care se găsesc în supermarket și sug bancnotele una câte una. Foarte distractiv!
        Prăvălia, firește, lucrează cu banca. Să vină patronul să ridice banii zilnic?! Detectez un răutăcism, oare? 🙂 Chiar dacă-i zic eu Prăvălie, nu e buticul de colț de stradă și patronul meu, să-l țină astrele și cu ce-o mai fi prin cer – sănătos, nu e genul care trece să ia uzufructu. E un tip cum nu întâlnești decât o dată în viață. Pe bune, nici nu știi despre ce om vorbim! Da, primim credit carduri. Când vii în țărișoară, poți plăti cu cardul la noi. Chiar azi, ultima plată cu cardul a fost de 4,50 lei. O cutie de ibuprofen. 🙂

      • papagigli zice:

        In fine, se pare ca se poate trai si fara banci, in ziua de astazi. N-o credeam, dar te cred 😆 Nu stiu dac-ar fi posibil si aici. Poate pina la un anumit punct este, dar in mod sigur o tranzactie mai mare se face numai prin banci, pentru ca o suma mare de cash naste suspiciuni. Nici salarii n-am auzit sa se plateasca altfel decit prin banci, fie direct depozit, fie cu check.
        Nu, n-am spus-o cu malitiozitate. De fapt te-am intrebat pentru ca si noi avind un business, o pravalie, ca asta e, cash-ul e depus zilnic in banca de unul dintre angajati.

      • A, și noi depunem cașcavalul la bancă.
        Da, majoritatea firmelor plătesc salariile pe card și aici. Dar noi suntem de modă veche. Mai băbăciuni, așa. La drept vorbind, nu-i prea înțeleg pe cei care tot timpul caută un bancomat ca să plătească roșiile și brânza în piață, taxiul, ziarul la chioșc… După cum nu-i înțeleg nici pe cei care fac cumpărături cu cardul de 1,30 lei. Un tampon, de pildă. 🙂

    • Lotus zice:

      E o diferență între a trăi fără bănci și a trăi fără credite bancare, iar eu cred că articolul ăsta era despre ultima situație. Uite, ține-ți banii la ei și le iei tu dobândă! 🙂

      • Da, da… ține-ți banii la ei! Tocmai am citit un articol despre scăderea drastică a dobânzii la depozite bancare. Cu explicații științifice, bineînțeles! De pildă băncuța asta „a mea” oferă 1,35% pentru depozit pe un an. O adevărată afacere! 🙂

      • Lotus zice:

        Cred că unitățile de fond (cum ar fi obligațiunile) sunt ceva mai profitabile, chit că nu cu mult.

  7. Ce bine-ți prindeau acum cele 56 de milioane pe care ți le-a luat banca, doar pentru că ți-au dat niște bani primiți de la alții! Tare bine-o duc bancherii într-o țară lovită de boala împrumuturilor.

  8. DoarF zice:

    Tocmai ce-i trimisei niste carne prin telefon unei dudui de la o banca mare care are pretentia ca stie ce-i mai bine pentru mine.
    Cu bancile nu am mari probleme, vorba aia, „rau e cu rau’, dar mai rau e fara rau,” dar pe cei care dau cu sapa pe acolo i-as calca numai pe cap. Ca au numai capete patrate.
    Cat despre cele 56 de milioane, este normal pentru o asa suma raportata la perioada. Dupa cum ziceai si tu, suma pe care o aveai ca rata era motica. Lipsa educatiei financiare se plateste.

    • Bun venit, DoarF! După ce vii așa de rar în gară, mă cerți! 🙂
      Pe vremea aia aveam un salariu mic. Fără 30% din el (rata), aș fi fost praf. Cred că m-a cam tras în piept negociatorul lor. Mi-a dat numai două variante:rată mare – termen scurt sau 10 ani, rată mică.

      • psi zice:

        păi nici nu sunt alte variante. și-apoi, orice om normal la cap alege rata mică pe principiul oi vedea cum mă descurc cu rata asta și poate achit mai repede. care poate e un fel de nevermore de-al lui poe.

      • Pisică iubită, eu am făcut o încercare pe la jumătatea perioadei de creditr, am întrebat cât mai am de plată și dacă le dau toți banii odată, cu cât scade dobânda. A calculat o fetișoară de-aia îmbrăcată office, cu pantaloni negri și cămașă albă, vreo 10 minute. La final, mi-a zis că cu 65 de lei. Ei, atunci, zic, rugați-vă de sănătatea mea, că io o să plătesc tot 78 de lei pe lună, până la final. Uite, chiar și-acum, mă gândesc că am plătit o lună în avans, și totuși suma a crescut cu 44 de bani. Cineva mi-a zis că se taxează și plata în avans. E posibil să aibă dreptate.

      • psi zice:

        da, se taxează: comision de rambursare anticipată îi zice.

      • DoarF zice:

        Iertare sa-mi fie ca trec prin gara precum stafiile. Cel mai probabil nu lasam nici azi nici o urma daca nu as fi inchis telefonul cu fix 2 minute inainte sa calc pe peron…

        Nu te cert. Sau cel putin nu in mod intentionat. Eu am fost nevoit sa le calc pragul de mai multe ori, dar de fiecare data m-am dus cu temele facute. Si de fiecare data stiam mai multe despre produsele bancare decat angajatii. Eu te inteleg ca, spiter fiind, nu recomanzi beta-blocante la cei cu astm bronsic, dar cand calci intr-o banca, cel din spatele ghiseului ti-e cel mai mare dusman. Poate nu tie personal, dar cu siguranta portofelului tau. Asa ca, scuzata fiindu-mi interventia, cei care fac calculele doar la final si-o cam cauta.

      • Ai dreptate, DoarF! Ar fi trebuit să mă duc cu lecțiile făcute, acum 10 ani, la bancă.
        Mulțumesc pentru linkul către articolul Leliei despre ElZap. N-aș fi știut să-l găsesc.
        Aproape că nu-mi vine a crede că Lelia scria așa, pe vremuri, că forumul era interactiv, că noi ne iubeam și ne uram cu o patimă care friza normalitatea.

      • DoarF zice:

        Psi, dar varianta de mijloc ce are? Un om __normal__ la cap alege ce i se potriveste lui. Ceea ce nu inseamna tot timpul varianta cea mai nefericita pentru buzunar: rata mica combinata cu o perioada (foarte) lunga.

    • fdoarf@gmail.com zice:

      Uite de-asta le-as da palme non-stop la majoritatea angajatilor din banci. Calculul ala trebuia facut in maxium un minut, ca vorba aia, il face calculatorul. Daca cifrele vehiculate de tine sunt reale, sunt sigur ca suma data de duduie este incorecta.

      • Păi, asta mă întreb și eu, de ce mi-a dat fata din ghișeu o sumă incorectă, că doar n-a calculat-o în minte sau cu creionul pe hârtie, i-a oferit-o mașina. Ori mașina nu greșește calcule. Cel puțin statistic, cel puțin nu de-astea banale.
        M-am dus cu gândul la acei moșuleți care scot un pix și-un carnețel și verifică suma pe bonul de casă. Da, mi s-a întâmplat, nu odată. Sunt mortali! Alții vin cu adunarea făcută de-acasă, fiindcă știu prețurile de data trecută, și sunt foarte mulțumiți că „și mie” (deși e calculatorul legat la casa de marcat, nu eu) mi-a dat fix la fel: 126,70 lei.

  9. Lotus zice:

    Renata, poate de vină e inteligența artificială a mașinii. Undeva, acolo în calculator, a dat cu virgulă, nu erai pe zero, și atunci nu se putea, trebuiau să te bage la neplatnici că dădea eroare, nu era suma lichidată. Adică mașinii, sătulă și ea de abuzurile pe care le vede zilnic, i s-a făcut milă de tine, și s-a gândit să te protejeze, astfel încât, de acum înainte, să nu mai ajungi în situația asta niciodată, să nu mai poți lua credite.

    • Lotus, dincolo de gluma duioasă de-a dreptul cu mașina sentimentală (îmi amintește de robotul lui Asimov 🙂 ), eu cred că relația client-bancă, dincolo de sfintele zecimale contabile, ar trebui să prevadă asemenea erori (care aparțin băncii, nu clientului, că doar nu-mi imaginez că există vreun om care s-a dus la ghișeu, a întrebat cât are de plată, i s-a spus 100, 85 lei, și el a zis n-am decât 100, 25 lei în buzunar) și să fixeze o sumă minimă, pe care o trec la pierderi, ca să nu mai deranjeze clientul încă o dată. Să zicem 1 leu. Pentru că, sunt convinsă că atunci când i s-a calculat cuiva greșit ultima rată, și i s-au cerut 60 sau 30 de bani în plus, nu l-au căutat pe „păgubit” să-i dea ăluia 30 de bani înapoi. Iar dacă au făcut-o, la fel de sigură sunt că nu există un nebun pe lume care să consume de 5 lei benzină ca să-și recupereze 30 – 60 de bani. Așa că, per total, erorile astea minuscule de plus/minus câțiva bănuți se compensează între ele.
      Poate că nici nu sunt/voi fi pe lista neagră a sistemului bancar pentru 44 de bani, poate că doar m-au amenințat, poate că, într-o situație disperată, aș putea obține un credit rugând să mi se cerceteze cazul (rău-plătnicia de 44 de bani), dar sigur banca sau cel puțin banca asta e pe lista mea neagră și n-aș mai folosi-o nici dacă mi-ar oferi un credit cu dobândă 0, vreodată.
      Și da, firește, va trebui să-mi plătesc microscopica datorie, fiindcă peste un an s-ar putea să-mi vină o somație, cum că le datorez 44 de bani și 100 de lei penalități.

      • Lotus zice:

        Firesc ar fi ca lucrurile să se deruleze cum zici tu. Dar despre bănci am primit semnale care indică altceva. De exemplu, știu că pe casierițe le controlează la intrare și ieșire, n-au voie nici cu un leu înăuntru. Ca să nu fure, evident. Apoi, într-o vreme depuneam zilnic bani la bancă. De fapt venea banca după ei și îmi aducea confirmarea a doua zi. Tu, îmi făceau hârtie (proces verbal) pentru că am depus cu 5 bani mai mult! Cu 5, nu cu 50. Sau cu 10 bani mai puțin. Nu contează că era plus sau minus, suma efectivă trebuia să puște la milimetru cu ce am trecut în foaia de monetar. Pentru mine asta nu era o problemă (ei înregistrau realul iar a doua zi eu depuneam cu 5 bani mai mult sau mai puțin și mă reglam în hârtiile mele). Dar am înțeles că la alte instituții care predau bani regulat (ex: Enel) nu era atât de simplu. Acolo casierul avea probleme și risca chiar să fie dat afară la nuștiucâte greșeli. Că așa se interpreta de către șefii acelor instituții, banca ți-a trimis trei procese verbale că ai greșit de trei ori suma trimisă, deci la revedere. Chit că greșelile erau de câțiva bănuți. Asta ca să vezi că nu doar băncile sunt bătute în cap.

        Și tocmai acest sistem rigid, milimetric, unde nu există bun simț sau toleranță ci precizie matematică absolută, unde omul este redus la niște numere care trebuie să dea întotdeauna fără virgulă, a făcut subiectul comentariului meu anterior, cu mașina care te-a taxat dar totodată, prin această taxare, cumva te-a grațiat și te-a scutit de viitoare interacțiuni cu ea. Pentru că, vorba ta, dacă o bancă îți face așa ceva, de ce să mai colaborezi cu ea? 🙂

  10. Cârcotaşu zice:

    Cine face calculul, la un credit, cât plăteşte în plus în final, n-are decât să-i urmeze sfatul lui Dragoş şi să strângă la saltea.
    Un credit se ia la nevoie şi se dimensionează posibilităţilor de returnare. Cine ia în seamă „suma minimă de plată” e un FRAIER. Aia-i numai dobânda şi comisioanele. Pare mică ce e drept, da-i dijaba.
    Am făcut şi credite şi n-am luat plasă, nu m-a interesat dobânda, la urma urmelor când intri într-o prăvălie nu întrebi ce adaos comercial practică. Acolo de ce nu faci calculul cât dai în plus? Banu-i şi el marfa băncilor şi doar proştii pretind să fie degeaba.
    Fără card bancar mărturisesc că mi-ar fi foarte greu. Toate plăţile le fac de pe scaunul pe care stau acum. Cumpărături online şi mai ieftine şi mai… aduse acasă şi plătite la 55 de zile, cu card de credit, fără nicio dobândă, fără niciun comision. Sigur, să iei tampoane de 1,50 lei pe card e o prostie, dar când am plătit ieri analize la MEDLIFE de 232,00 lei, asta n-a mai fost prostie, orş’cine ce-ar zice. E adevărat că în piaţă nu prea ai ce face cu cardul, dar ui’ că mai apre câte un spărgător de „grevă” care încasează pe card. Ce zici de asta?
    Da, banca nu rotunjeşte, dacă rămâi cu un credit de 0,35 lei ăla nu se şterge până nu-l achiţi. Şi asta ţine, iartă-mă, zicea cineva acilea, de ceva „cultură financiară”. În orice tranzacţie CINSTITĂ, nu se practică rotunjiri, situaţia contabilă se încheie la 1 ban!
    Orş’cât, să ştii că totuşi nu se poate fără bănci!
    Ce nu înţeleg eu e de ce atâtea înjurături de la cei ce nu le găsesc utilitatea? 😯

    • Drugwash zice:

      Fiindcă fraieru’ hulpav care a făcut împrumutul va creşte preţurile la produsele/serviciile oferite MIE ca să-şi recupereze „pierderea” pe care i-o percepe în plus banca. Iar mie nu-mi convine, atunci cînd am banii drămuiţi, să renunţ la una sau alta – de obicei strict necesare – fiindcă un „jmecher” a vrut o maşină mai nouă sau un apartament mai în centru sau mai-ştiu-eu-ce-morţii-lui mai „cumva”. Şi chiar dacă e vorba de prieteni/amici, din cauza creditelor lor n-o să ne mai adunăm la un coniac sau un grătar fiindcă „rate”. Aşadar şi socializarea se duce dracu’, atît cît a mai rămas din ea. Înţelesu-m-ai amu?

    • Cârco, oare n-ai înțeles? Banca mi-a cerut cu 44 de bani mai puțin la ultima rată, nu eu am vrut să-i dau cu 44 de bani mai puțin! N-am rămas datoare fiindcă așa am vrut, m-a transformat în datornic din vina ei. Aș fi vrut ca funcționara de la telefon să fi formulat altfel somația, cu „vă rog”, cu „dintr-o eroare care ne aparține” … În fond, în spatele tastaturilor stau niște oameni, nu niște roboți.
      Poate că eu n-am ceva cultură financiară, dar am ceva cultură în domeniul relații cu clientul. Ori banca e praf în domeniul ăsta. E tot ce reproșez.
      În antepenultima frază scrii „tranzacție CINSTITĂ”, cu majuscule. Scrisul cu majuscule, în virtual, e un fel de admonestare, de ridicat vocea la interlocutor. Frate Cârco, mesajul con-textual care ajunge la mine e că tu crezi că eu am vrut să fur banca cu 44 de bani! Pe bune? Asta ai înțeles? Că eu așa înțeleg c-ai înțeles tu. 🙂

      • Cârcotaşu zice:

        Nu, nu asta am înţeles. Bineînţeles că undeva a fost o greşeală şi nu a ta. La un moment dat însă, nu mai ştiu cine, se referea la cămătari şi la rotunjire. Am vrut să subliniez numai că banca lucrează după o contabilitate strictă, unde un cont se închide numai pe zero, adică debit+credit=zero, ceea ce la o prăvălie oarecare nu se întâmplă, trăiesc numai cu balanţe „sintetice” trase în aşa fel ca să iasă. Răspunsul meu nu ţi-a fost destinat numai ţie ci şi altor comentatori. Ce vrei, nu mă pot adresa chiar tuturor cu punctul x, y, z. Dar chiar şi tu ţi-ai exprimat mirarea că pentru 44 bani ţi s-a făcut… muzică.
        La un asemenea subiect eu aş fi făcut tămbălău toantelor care au calculat de-au rămas proaste de 44 bani, sumă pentru care nu merită să compromiţi firma pe care-o reprezinţi.
        Altfel, când scrii cu majuscule un cuvânt nu înseamnă neapărat răsteală. Ai observat că nu prea folosesc metoda, dar de data asta am folosit-o ca subliniere, mi-a fost lene să bag coduri pentru boldit sau italic. Ai să poţi să mă ierţi? 😳

  11. Cârcotaşu zice:

    Păi:
    1. Io n-am fost fraieru’ hulpav, pur şi simplu am avut nevoie, nu pentru maşină, nu pentru casă-n centru, ci pentru ceva strict necesar pentru care n-aveam la saltea.
    2. Nu văz cum te-am obligat să renunţi la ceva strict necesar ca să recuperez eu „paguba” în dauna ta. Al dracului să fiu! Dacă mă lămureşti, eşti tare!
    3. Nu ne cunoaştem şi or’ş’cât n-am avut ocazia să socializăm şi asta nu din cauza creditelor, ci din cauza locurilor diferite în care trăim. Cei din jurul meu n-au avut a se plânge de asta, ei nici n-au avut cunoştinţă de creditele mele, că pentru chiloţi şi alte alea am maşină de spălat, nu ies în stradă să le spăl. Cu una mică e mai nasol cu boala, nu cu creditele, că alea le-am terminat de mult, da’ asta nu mă prea mai lasă. Da’ dacă vii prin Bucureşti, dă-mi un semn să te conving că ştiu cam de toate! 🙂

    • Drugwash zice:

      Există excepţii la fel de bine precum există ‘majoritatea’.
      Iar relaţia cauză-efect nu trebuie să fie neapărat directă şi nemijlocită, efectul de domino are grijă să perpetueze „mişcarea” indiferent de distanţă.

      Subiectul ăsta e atît de stufos pe cît e de inutilă o discuţie care nu ajută cu nimic la rezolvarea problemei numită ‘SISTEM’. Aşa că, iertare, dar eu mă scot de aici. Seara bună şi sănătate!

    • Cum să nu te iert , Cârco? Mai ales că tu nu mă poți supăra, oricât te-ai strădui.

  12. papagigli zice:

    Iar s-a ajuns la mitocanie si abuzuri verbale gratuite si imbecile. Ce folos ca stim de toate, dar nu sa ne si purtam. Bleah!

  13. Pingback: 55 de minute pentru 44 de bani | Gara pentru noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s