Dacă Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, acum e nițel depășit de blogosferă

Vero zice că e mare grădina lui Dumnezeu. (Poate că titlul e prea blând. Eu aș fi zis că marea grădină a lui Dumnezeu e cu mult mai mare decât ne-am fi închipuit noi).
În fine, nu vreau să fac teoria relativității și-a chibritului despre nemărginirea prostiei pe pământ – în articol e semnalat comentariul unui tip care crede că furtul de text e o favoare pe care i-o administrează plagiatorul plagiatului, o formă de apreciere totală, entuziastă, nemijlocită de ghilimelele obligatorii – , vreau să ajung la o trimitere din subsolul articolului ei, care mă expediază la blogul Lorenei Lupu.
Acuma, io, care nu știu despre Lorena decât că:
– are un blog violet pe care scrie cu alb
– a terminat Actoria, dar nu mi-e clar dacă și Actoria a terminat-o pe ea
– suferă de sindromul Tourette, dar criza i se declanșează numai dacă cineva îi pune la îndoială judecățile de valoare, altminteri, vorba ardeleanului, ”îi o fătuță uochiei, mno!…”, m-am greșit și am mai intrat încă o dată pe blogul ei violet. Deși mă jurasem că nu, după ce am citit niște contre academice cu un tip care se încăpățâna la modul disperat să (a) rămână politicos și să (b) nu renunțe la opinia lui, și ea îl supunea, alb pe violet, la sex oral repetat, bizuindu-se pe un organ care-i lipsea cu desăvârșire (sindromul, bată-l vina!)…
Deci am intrat așa, cam într-o doară, dar Dracul mă trimisese acolo cu scop, să-mi sară în ochi un foarte vechi articol de-al Lorenei Lupu, pe care vă rog să-l citiți atent, să nu scăpați niciun cuvințel din el, fiindcă poate o să discutăm vreodată de ce e farmacista aia așa de curioasă, să știe la ce-ți trebe pastil’le.