Vero zice că e mare grădina lui Dumnezeu. (Poate că titlul e prea blând. Eu aș fi zis că marea grădină a lui Dumnezeu e cu mult mai mare decât ne-am fi închipuit noi).
În fine, nu vreau să fac teoria relativității și-a chibritului despre nemărginirea prostiei pe pământ – în articol e semnalat comentariul unui tip care crede că furtul de text e o favoare pe care i-o administrează plagiatorul plagiatului, o formă de apreciere totală, entuziastă, nemijlocită de ghilimelele obligatorii – , vreau să ajung la o trimitere din subsolul articolului ei, care mă expediază la blogul Lorenei Lupu.
Acuma, io, care nu știu despre Lorena decât că:
– are un blog violet pe care scrie cu alb
– a terminat Actoria, dar nu mi-e clar dacă și Actoria a terminat-o pe ea
– suferă de sindromul Tourette, dar criza i se declanșează numai dacă cineva îi pune la îndoială judecățile de valoare, altminteri, vorba ardeleanului, ”îi o fătuță uochiei, mno!…”, m-am greșit și am mai intrat încă o dată pe blogul ei violet. Deși mă jurasem că nu, după ce am citit niște contre academice cu un tip care se încăpățâna la modul disperat să (a) rămână politicos și să (b) nu renunțe la opinia lui, și ea îl supunea, alb pe violet, la sex oral repetat, bizuindu-se pe un organ care-i lipsea cu desăvârșire (sindromul, bată-l vina!)…
Deci am intrat așa, cam într-o doară, dar Dracul mă trimisese acolo cu scop, să-mi sară în ochi un foarte vechi articol de-al Lorenei Lupu, pe care vă rog să-l citiți atent, să nu scăpați niciun cuvințel din el, fiindcă poate o să discutăm vreodată de ce e farmacista aia așa de curioasă, să știe la ce-ți trebe pastil’le.
Blog de blog
NONO
-
Articole recente
Blogroll
- Adrian Niculae
- Aldus
- Andreotti
- Augustin
- Baghi
- blog de fotograf
- blog de zurliu, cu capul pe umeri
- Cațavencii
- Cudi+Ketherius
- Dan Alexe
- DIACRITICA
- Dragoș Vasilescu
- feher
- Gara pentru noi
- Gigli
- Ifim
- Krantz
- Lisandru
- NONO
- O privire sceptică
- Oana
- Radu Alexandru
- Rebela
- Surorile Marx
- Sweet&salty
- unde mai scrie lumea
- VERO
- Vizuina Leliei
- Zeama de cuvinte
- [Dragoș]
Arhive
Categorii
- actualitate mioritică
- actualitatea politică
- Alfa Romeo
- amintiri
- apucături proaste la români
- autoturisme și alte chestii personale
- blog
- bloguri care merită citite
- Ce știe spițerul
- citesc şi-mi place
- concert
- copilărie
- cronici
- cu ce ne mândrim
- d'ale Prăvăliei
- dinozauri
- epoca de piatră
- experimente
- filme
- gară nouă
- glume bune
- jurnal
- literatură
- mai prost decât ai fost proiectat
- mizeria umană
- o ţară frumoasă
- pictura
- pisici și alte lucrușoare
- prieteni
- publicitate
- păcat că e populată
- părerea mea
- strict autentic
- sărbători
- Uncategorized
- ştiri de neştiut
Meta
Am observat că în țara movului absolut și înfiorător pentru retină, comentariile personale (altele decît cele cu ”vai ce frumos ai scris”, ”bravo, mi-ai citit gîndurile” sau care se nimeresc fix în perioada aia a lunii) sunt acceptate numai contra cost. Lucru anunțat ostentativ și penibil în fiecare lună sau cu fiecare prilej cînd un ”lătrău” devine persona non-grata printr-o postare aferentă. Deh, fire de artist…
Asta mai ales în ultimul timp.
Mie mi-a placut si-mi place Lupoaica. E adevarat ca ne-am ciondanit noi acum citiva ani, dar cum nu traim in gradina Barosanului, zic ca-i firesc. Ca are unele carente, nu contest, dar cine n-are. Si ma mai bucura faptul ca a pastrat avatarul pe care i l-am recomandat 😉 In rest, imi place stilul ei direct, dur sau brutal si fara menajamente. Si-mi mai place libertatea-n exprimare.
Trăiască și înflorească ”sfînta pulă de negru peste ochi”! 😉
krantz, stiu ca ti-a fost greu, dar uite ca ti-a reusit, pina la urma 😆
Are vreun articol asemănător și pentru cei cu program de cinci ore? 😉 .
Nu, nu cred. Deși nu i-am citit toată manopera, de la începutul lumii, când ea avea 5 ani, și până în prezent.
Gigli, nu te exprima cu ocaua mică!… Dacă ție ți-a plăcut și-ți place Lupu Lorena, fix așa cum e, fii cavaler până la capăt: nu pune „că are unele carențe”; n-o ataca nițel, din coastă, ca sula! Fii bărbat și zi că ție îți place Lorena Lupu în totalitate, îți place că dă cu ”sugi pula!” când n-are argumente.
Păi, dacă tot te-ai ciondănit cu ea, fă-mi și mie favoarea să ne ciondănim împreună!
Pai adica de ce n-as spune-o? E vreun pacat sa-mi placa ce-i de placut? Pai daca-i pacat, atunci sunt pacatos. A, si barbat 😛 Daca tu cunosti vreunul fara carente, sa mi-l recomanzi si mie. Si cum sigur nu exista, asta sa-nsemne ca tu nu placi pe nimeni? Sau doar eu sunt ala care n-are voie?
In legatura cu acceptatul criticii, mai cunoastem si altii, care poate nu te invita s-o sugi, dar in mod sigur o gindesc, judecind dupa replicile care ti le ofera. Asa ca, ce mi-e trivialitatea scrisa, ce mi-e aia gindita?
Daca as fi stiut ca ciondaneala e ceea ce-ti doresti, m-as fi conformat, ca doar sti ca nu-ti pot rezista 😛
Totusi, nu prea inteleg de ce ai devenit artagoasa, asa din senin. Sper ca nu te-a molipsit Lupoaica, ca aia-i era una dintre carente de care vorbeam.
Gigli, când ai o conversație în contradictoriu și, înainte de-a arunca în luptă primul argument în favoarea părerii tale, cobori nivelul discuției sub buric… mie asta nu mi se pare atrăgător. Repet, mie. Poate că ție ți se pare sexy.
Mie, când îmi place cineva, îmi place exact așa cum e, în totalitate. Nu mai conștientizez că are sau nu carențe. Eventualele carențe eu nu le văd ca pe niște carențe, fac parte din farmecul lui. Plăcutul și neplăcutul sunt chestii subiective.
Voiam să zic că era suficient să zici „mie îmi place Lupoaica”. Nu era nevoie să pari nițel obiectiv adăugând „cu carențele ei”. Vorbim aici de plăcutul cuiva în sens de atracție totală.
Am devenit arțăgoasă? Eu am devenit arțăgoasă?! 🙂 Tu ești nițel cam arțăgos de la povestea cu regi și regine încoace.
Dar nu mă deranjează. Dacă vrei să ne ciorovăim o vreme, va fi distractiv pentru amândoi.
😆 Adica de ce TREBUIE sa spun asta si nu aia si daca o spun p-aia sa n-o mai spun p-asta? Spun ce gindesc si nu pretind nimanui sa gindeasca asa cum gindesc eu. Si de ce TREBUIE sa-mi placa sau sa-mi displaca cineva in totalitate pentru a-mi placea sau displacea? Acest „nu era nevoie” si „era suficient” imi suna a artag. Tie, nu. Foarte bine, asta e.
Ca daca m-as fi indragostit de ea, in mod sigur nu i-as fi sesizat defectele, dar asa, neindragostit fiind, 😆 uite ca se intimpla sa-ti placa la modul general, cu toate ca ii constientizezi unele minusuri. Vrei si exemple, ca sa nu crezi ca-s singurul nebun? 😆 Marea majoritate a politicienilor, sau Paunescu, Nichita Stanescu, Vadim si inca multi altii. Toti au fost apreciati de…multi, multi rau, desi toti le constientizau defectele. 😛
Si de ce oi fi tinind tu cu tot dinadinsul sa ne ciorovaim? Chiar o fi atit de distractiv incit sa merite? Ca daca e, let’s do it! 😆
Am avut (ne)plăcerea de a lua contact cu LL acum vreo zece ani, pe cînd avea blog pe Yahoo360°, înainte să se transfere pe nou-apărutul WP (găseşti un unic comentariu de-al ei – foarte „inteligent” – pe la începuturile blogului meu, 2007-2008). După încă o încercare-două de bun-simţ am conchis că n-are rost.
Mă întreb dacă Pulică cel negru al ei mai trăieşte. Că al meu, Copilu’, e mort de o săptămînă şi nimeni n-a declarat doliu naţional pentru el, deşi ar merita mult mai mult decît alţii.
Cum adică?! Ce-a pățit Copilu?
Las-o dracu pe LL…
Zi ce ai de zis cuCopilu’.
A murit?
E de ajuns să citeşti ce-am scris de la sfîrşitul lui iulie… 😦
Pulică al ei trăieşte.
Eu îi citesc blogul – nu cu sfinţenie, când şi când. Uneori îmi place ce scrie şi-i las câte un „like”. Alteori nu-mi place, şi-mi văd de drum. De comentat nu comentez, că ştiu că nu e bine să te bagi în tărâţe. 🙂
Înţelept grăieşti.
Oare eu am păcate chiar aşa de multe şi grele de am fost pedepsit atît de crunt? Sau doar întîmplarea e de vină că unul trăieşte iar altul nu? Retorică…
Explicaţia e mult mai simplă, mai prozaică.
Pulică al ei e motan de apartament, ca şi Grişka al meu. Sunt la adăpost şi de maşini, şi de răutatea oamenilor.
Grişka are 10 ani, timp în care socrilor mei le-au murit vreo şapte motani care hălăduiau după bunul plac. Şi câţiva au murit înainte de împlini doi ani.
Oraşele şi satele noastre au devenit locuri primejdioase pentru câini şi pisici. Dar, dacă aş fi avut curte, şi eu l-aş fi lăsat pe Grişka să se bucure de libertate.
Trebuie să o iau prin eliminare cu toate ipotezele, plauzibile sau nu, ca să pot ajunge să-mi liniştesc conştiinţa într-un final. Evident că nu doresc răul altuia, nu mă caracterizează „capra vecinului”.
Noi am discutat deja despre avantajele şi dezavantajele bloc vs. casă, natural vs. sterilizat. Nu avem nici o soluţie concretă, viabilă, pentru un compromis acceptabil.
Aşa e. Eu încercam doar să demonstrez cumva că ipoteza „pedeapsă cruntă pentru păcatele multe şi grele” trebuie exclusă.
Asta era şi ideea. Mulţumesc frumos pentru demonstraţie, e un pic mai bine acum.
Mă bucur şi sper că-ţi va fi, în fiecare zi, măcar un pic mai bine decât în precedenta.
Asta sper şi eu. Săru’ mîna!

Curiozitatea dracului… am căutat postarea aia inteligentă. n-am găsit-o.
Dar năam plecat cu mâna goală. cu niște poeme iresponsabil de frumoase. masina timpului.
Uite, te ajut eu:
Really, no comment
După cum se vede (dacă treci cu mouse-ul peste numele din comentariu), era logată pe vechiul blog de pe Yahoo 360° în momentul ăla. Acele bloguri au dispărut de ani de zile, Yahoo le-a ascuns, folosindu-se probabil ulterior de informaţiile de acolo.
Mă bucur că ai găsit totuşi ceva care să merite osteneala. Cred că a fost o (scurtă) vreme cînd era ceva-ceva de capu’ meu. S-a dus însă…
Nu, te percepi greșit. |De capul tău e mereu același ceva.Aceleași poeme pot ieși mereu din aceleași sertare.
Fata nu are un comentariu, are o târlă de paranteze după două puncte, ceea ce ar însemna că s-a râs. Mai prelung.
Exact. Nu a fost (şi nu este, probabil nici nu va fi vreodată) capabilă de mai mult, cel puţin în public. Fiindcă ţine morţiş la imaginea de „dură” pe care şi-a creat-o, indiferent pe cîte cadavre ar călca pentru asta. Din fericire încă pot opta să ignor şi să ocolesc locurile comune.
În ce mă priveşte nu mă supraapreciez niciodată. Ştiu ce (mai) pot şi ce nu. Iar în momentele de faţă pot mai mult ‘nu’.
„Nu-ţi crea iluzii şi speranţe dacă nu vrei să ai parte de dezamăgiri” – ăsta mi-e motto-ul în viaţă.
@Drugwash
Acolo chiar nu aveai ce să comentezi. Pur și simplu a fost foarte amuzată de conexiunea pe care ai făcut-o tu între cele două reclame (tipul ăsta de umor fiind unul care-i place).
Luată la modul general, afirmaţia ta ar putea fi corectă. Dar pentru o persoană cu atîta „zvîc” şi personalitate (la naiba, e scriitoare, şi-a băgat… coada şi prin reviste pentru „jmecheri”!), eu zic că ar fi putut măcar un „să-mi bag pula, cum le-ai găsit, mînca-ţi-aş!” (ca să rămîn pe stilul ei caracteristic). Dar a trecut atîta timp de atunci şi atîta apă a curs pe sub toate podurile lumii încît nici măcar nu mi se mai fisurează, darămite să mi se rupă.
În rest, sper că eşti bine, sănătos şi lucrurile merg cel puţin deasupra abscisei de zero. 🙂
Când n-am fost eu bine și sănătos? 🙂 Și acum sunt.
Mă bucur să aud asta. Toate cele bune!
Desi amenintarea ta ca ne asculti la lectia „De ce este farmacistele asa cum nu este, si de ce pune prea multe intrebari” nu m-a impresionat chiar daloc, am intrat pa blogul respectiv si am loat nota da urmatoarele:
– Lorena Lupu NU E Lorena Lupu; vreau sa zic ca „fata” e un travestit fara scopuri anale
– faptul ca adora sexul oral devine, prin prisma oxervatiei de mai sus, banal; n-am auzit inca de vreun barbat care sa nu-l adore
– cred ca scrie umpic mai putin prost dacit ti se pare tie, dar evident mai prost dacit i se pare lui
🙂
Augustine, nu că scrie prost, are o atitudine de expert în orice, asta mă enervează. Ea fiind o bloggeriță de succes, din categoria influențărilor, ar fi suficient să-și dea cu părerea, nu să emită postulate. Spre exemplificare: una e să zici mie nu-mi plac șlapii și alta șlapii sunt cea mai nenorocită invenție în materie de încălțăminte, dacă tu porți, ești un dobitoc.
Ideea că ar fi un el și nu o ea e amuzantă, dar absolut SF. Mie mi se pare că e o fată foarte frumoasă. La chip mă refer.
Io i-aș da doamnei o cătuie de amoxicilină 1000 mg și aș băga pe ea cu pixu’ 2×3/zi. Nici măcar mai sus pomenita pulă de negru nu i-ar destupa constipația. Aia anală, că de verbală nu poate fi vorba. În rest numa dă bine, subscriu și eu la ultimul paragraf al Rădescului.
6 g de amoxi pe zi nu te omoară. Iar ce nu te omoară, te face mai puternic.
Păi nici nu vroiam asta! 🙂
Vroiam doar să nu facă caca. Dăcât foarte greu!
🙂 Și să ajungă iar la farmacie? S-o-ntrebe aia de câte zile și cum – că nu-i vine sau că-i vine și nu poate?
(Întrebări pe care i le-aș fi pus și eu, ca să știu ce să-i dau.)
Vezi că te dai mare! Ce dreacu’, n-aveți drogherii p’acolo? :))
Nu e genu care intră în drogherii. E genul care, pentru o simplă necăcare, cere consult la profesori universitari și vrea și o a doua părere.
În principiu nu e un lucru rău. Da’ înțeleg unde vrei să bați.
Problema este, cred eu, că uneori blogul ne devine prea mare.
Ha?
Lorenă, tu ești?
🙂
Nu, Lotus, nu e Lorena!… E chiar klaus, cum semnează. Nu știe cine e Lorena, de-aia s-a mirat.
Dar eu am râs cu lacrimi de întrebare. Ce ți-e și cu umorul!… Stau și mă-ntreb dacă vocativul Lorenă ți-a venit așa, spontan (că e genial ales) sau te-ai gândit cum să fii mucalit.
Are Lotus o problemă cu o duduie care-și bagă ce nu are, când susține o conversație în contradictoriu. 🙂
🙂 Lorena hăituiește opozanții prin codrii blogosferei?
Nu înțelesesem ce vroia să spună cu „uneori blogul ne devine prea mare”. Iar Ha-ul meu, recunosc, n-a fost elegant deloc.
🙂 Ei, cumva ne-am înțeles cu toții, în final.
Lorena Lupu. E o tipă frumoasă care vorbește urât când nu ești de acord cu ea.
Spontan, Renata, dar cred că mai văzut astfel de formulări de-a lungul timpului. Klaus, voiam să zic că, în opinia mea, un blog popular te expune riscului de a-ți dezvolta un ego (orgoliu) proporțional. Orgoliul fiind, cred eu, principala ei problemă.
Știu cine-i Lorena din cauză de link :). Mă rog, zic că știu, înțelegi tu, renule, ce vreau să spun. O fi și frumoasă, nu te contrazic. Da’ n-am timp nici măcar de una scurtă, săracul de mine…..animalul din mine e prea obosit (ocupat). Adaug și „neinteresat”, așa, mai mult pentru picanterii.
Lotus, dragul meu, poPularitatea e cu riscuri, nici dește’le nu-s scutite de apăsări
accidentale. Pot să înțeleg un orgoliu care se exprimă cu caps on și alege să plutească în derivă de dragul curentului……
Pingback: Bloguri fără advertoriale | Simplu