Cumințenia Pământului. De ce să dăm bani?

Nu știu voi, dar eu n-o să dau, sigur. Fiindcă n-o merit. Pe Cumințenie. N-o merit fiindcă n-o înțeleg așa cum a explicat-o Brâncuși:
cumintenia-pamantului-1Cuminţenia pământului… A fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul… Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită… Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puţin unul din cele şapte văluri ale frumuseţii sale, cel al misterului – care îi oferă şi preţuirea şi nemurirea. Cuminţenia pământului a fost, pentru mine, ceea ce este cu mult mai adânc femeia – dincolo de psihologia dumneavoastră!
Cred că și Brâncuși avea momentele lui de seriozitate prețioasă, ca să dea bine în lumea iubitoare de artă, cu bani. Indiferent câte sute de pagini am citit despre și cu Brâncuși, eu tot mai cred că a fost un mucalit, un hâtru cu umorul negru la el, ca artist.  Un țăran. Nițel misogin, doar că, sculptor al miezului ideii și nu al formei vanitos controlate cu dalta până în cele mai mici detalii, când a cioplit Cuminețnia Pământului, și-a pregătit vorbele alea pentru piar-ul de mai tâziu.
Brâncuși, țăran de Hobița, ajuns între fustele unor principese cu ștaif ( pe una a stilizat-0 până n-a mai rămas nimic din ea, decât un falus erect, dar cu capul nițel plecat, că – a: ea era din înalta societate și b: era frigidă) a sculptat și năpârstocul ăsta de cumințenie a pământului, care mie îmi place pe zi ce trece mai mult, fiindcă mă uit la ea și-l aud pe Brâncuși-ul nescormonit piaristic, bombănind la el în barbă și-n atelier:
Asta e! Cumințenia Pământului. Păi, ați văzut cît e de boccie? A, că zice un critic despre  „ochii ei inexpresivi dar blânzi”. A fost plătit! Ia uitați-vă la moaca ei , de sindrom Down. Cu ochi inexprezivi dar blânzi. Și uitați-vă la țâțele ei mici și lăsate. Adică, după ce că-s mici, mai sunt și lăsate. Și picioarele urâte. Și la labele picioarelor.Urâte. Și spinarea sac de cartofi crăpat. Băi, românași emancipați brusc: ascultați-mă ce vă spun: e urâtă. Cumințenia pământului nu poate fi decât urâtă, ca să fie cuminte. Fiindcă  restul femeilor sunt frumoase și păcătoase. Am zis!
Așa că luați-o voi! Încăpățânați-vă să mă scăpați de Urâtă-dar-Cuminte. Am creat-o pentru voi. Restul – Somnul, Muza și pe Domnișoara Pogany – rămâne  pentru francezi și pentru americani. Cu respect! Măcar ăștia n-au avut în cap să invadeze România ca să dărâme Coloana, Masa și Poarta.  

Deci, români, dacă vreți să-mi salvați opera care aparține Universalului, scăpați-mă de urâta asta ipocrită, care n-are alt atu decât virginitatea.
Și aproape că vă iert!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, părerea mea, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Cumințenia Pământului. De ce să dăm bani?

  1. Vero zice:

    Îi datorez lui Brâncuşi una dintre cele mai mari dezamăgiri din copilăria mea. Cred că eram prin clasa a 3-a, sau cam aşa ceva, când ne-a vorbit învăţătoarea despre pasărea lui măiastră şi ne-a promis că ne-o arată a doua zi (într-o poză dintr-un album de artă, evident). Şi în alea 24 de ore care au urmat mi-am închipuit tot felul de păsări mirobolante, a căror frumuseţe îţi taie răsuflarea, iar a doua zi, când am văzut o simplă pană, în lumea poveştilor mele a explodat bomba nucleară. La şcoală n-am comentat, iar acasă ai mei mi-au explicat degeaba c-o fi, c-o păţi – nu eram copil minune, nici măcar precoce, arta abstractă îmi tăia răsuflarea doar ca o găleată de apă rece turnată în cap pe neaşteptate. 😀

  2. sorin zice:

    mi-l imaginez pe proprietarul actual incercand sa negocieze cuminte, cu ceausescu, suma corecta ceruta poporului donator 🙂

  3. papagigli zice:

    Eu cred ca Brincusi s-a nascut prea tirziu, nu prea devreme. O expozitie cu toate brincusismele, intitulata „Arta mileniului II, ien” ar avea credibilitate absoluta. 😉 Ca acum pe bune, ce-a sculptat Brincusi si n-ar fi putut sculpta aia? Ca si cumintenia si poarta si masa si pogany si toate ouale nu-mi „suna” a stilizari, ci mai mult a primitivisme, sau hai sa le spun naivitati, ca suna mai elegant. 😆
    E adevarat ca nu-s vreun critic de arta, dar nici n-as pune pietroiul ala-n casa sau in jurul ei. Si poate de aceea ii inteleg p-aia care vor sa-l vinda, tot asa cum nu-i inteleg p-aia care vor sa-l cumpere 😉

  4. Vero, Dragoș, Sorin, Gigli:
    Numai ce-am pomenit de Brâncuși, și comentariile voastre mustesc de umor. 🙂
    Credeți-mă, tipul are umor cu carul. E misogin, un pic autist, un pic nebun, sociopat, curvar și filosof. Totuși, filosof.
    Gigli, ai dreptate, asta a vrut și el, să sculpteze primitiv. Să simplifice forma până acolo unde, dacă găsea o piatră, să fi dăltuit el juma de ceas în ea și să fie gata sculptura.
    A nu se înțelege că aș lua-o pe Urâțică acasă. Nici moca. Privirea aia de downiană și faptul că trebuie ștearsă de praf….

    • Drugwash zice:

      E misogin, un pic autist, un pic nebun, sociopat, curvar și filosof.

      Băga-mi-aş, aş fi putut fi Brîncuşi!

      Da’ ce bine că nu-s… Şi ai dreptate cu prafu’!

      • S-a speriat Gogu de tine și te-a vârât în carantină. 🙂
        Deci, te recunoști în descriere? Apucă-te de cioplit, măcar.

      • Drugwash zice:

        Carantina e reacţia implicită la mesajele cu două sau mai multe link-uri (se poate modifica din setări). Ştiam că va fi aşa, sînt obişnuit deja de mult.

        Dacă ar fi să iau drumul cioplitului atunci în primul rînd ar trebui s-o fac pe mine însumi, că sînt cam ne. Da’ mie îmi place aşa – mai puţină artă, mai mult realism. 😉

      • Nu mă-njura de mamă! Eu nu umblu la setări. Există șanse 95% să șterg blogul.

      • Drugwash zice:

        N-am zis să umbli, am zis doar că se poate. Şi nu-s gerontofil, să ştii! 😛 XD

    • papagigli zice:

      Renata, dragostea mea, faci economie la replici? 😆
      Eu te cred, in legatura cu Brincusi, omul, dar sa-i numesc simplificarile, arta, mi-e cam greu. Iar daca e sa credem ce se spune ca arta e exprimarea realitatii prin prisma artistului, atunci as putea sa-l consider un simplist si ca om.
      Ca asa si eu pot sa iau un bolovan la ciocane si rezultatului sa-i spun „ciocanitoare” chiar daca va fi doar o piatra sparta anapoda. Si sunt convins ca daca m-ar chema si Brincusi, s-ar urina toti criticii pe ei de extaz si o-ntreaga Romanie sa-mi recupereze „ciocanitoarea” din Canada 😆

  5. zazania zice:

    Intr-o expozitie de arta moderna, doi tineri, mucaliti de felul lor, au lasat o pereche de ochelari pe un piedestal. si au urmarit efectul. In cateva minute locul fosgaia de „admiratori de arta” care comentau sotto voce despre mesajul subliminal al artistului.

    • Da, zuzu, pe asta se bazează afacerea artistică: pe subliminal. Pe cronici plătite. Pe să ne prefacem că n-am observat că MAESTRUL care face intro-ul operei, nici n-a aruncat o privire asupra ei E foarte preocupat să pară mai deștept, prin comentariul său, decât artistul pe care-l popularizează.
      Din experiența personală: scriitorul de renume european care a prezentat NONO la lansare, a vorbit de Charles Perrault, de Frații Grimm… Aproape că-mi venea să mă reped la raft, să văd ce dracului am scris. Noroc că nu-l asculta nimeni. Toate zecile alea de participanți nu voiau decât să se termine mai repede, că veniseră cu copiii, era frumos afară și Herăstrăul era la 700 de metri.

  6. Hercule zice:

    Eeee, ia să fi arătat așa: http://trailerhitchbitch.tumblr.com/post/103318129053/garabatocreativo-equilibrio-by-roberto

    Perfecțiunea estompează „cumințenia”, prezentă „implicit”.

  7. lstefan1 zice:

    Mi-mi place „Urâțica”. Mă întreb altceva: cât o fi costat banner-ul imens care acoperă fațada clădirii guvernului și care promovează donarea…

    • Știi ceva? De când mă tot uit la ea, și mie a început să-mi placă. În funcție de lumină, uneori îmi vine s-o mângâi pe cap, alteori s-o iau la poceală. Până la urmă, primează „îmi vine s-o mângâi pe cap”. De-aia îi zic Urâțica.

  8. Într-o lume în care ipocrizia este la mare preț apreciez la justa valoare acest articol. Prea ne fandosim, prea ne extaziem – chiar şi atunci când nu înțelegem nimic, însă dă bine în poză -, prea suntem „consumatori de artă pe pâine” cu toate că ne situam oriunde, numai în lumea artei nu. Renata, bravo! Salut atitudinea. Brâncuşi este, a fost şi va rămâne un mare artist, însă nu tot ceea ce a produs ar trebui să ne ducă la extaz. E trist că unii aplaudă chiar şi atunci când se gândesc să treacă mai repede de sculptură sau tablou pentru a ajunge la taraba cu şaorme.

    • Sunt mai mult decât mulțumită că ai citit dincolo de pamflet. Ipocrizia mănâncă România. Pe-o parte, bubuie maneaua la munte, la mare și-n orice parcare. Pe partea ailaltă, există inși care, de cum văd un microfon de reporter în față, se simt datori să mintă cu nerușinare, susținând că ei nu pot adormi decât cu Stravinski – Pasărea de foc la cap și ultima carte citită e Kundera – Insuportabila ușurătate… Niciun reporter nu se aventurează să-i întrebe ce naționalitate are Kundera. Există riscul să afle că e japonez (sonoritatea, bat-o vina!) și să muncească omul de la montaj cu o tăietură în plus.
      Până la urmă, românii sunt de două feluri: ăia care mănâncă mici cu moștar și ăia care nu recunosc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s