Pokemon go

Lucram de un an la Animafilm, muncitor necalificat, la contur-culoare. Adică umpleam, contra cronometru (se numea normă pe vremea aia, acum i-o fi zicând altfel) spații mici, conturate în grosimea fir-de-păr cu tempera prelucrată care adăsta pe celuloid.
O lampă de birou lumina corect, din stânga. Totuși mi s-au dublat dioptriile.
Eram plătită la eroi. Uneori luam scena acasă și mai coloram, până noaptea târziu, ca să-mi termin norma, să iau salariul de muncitor necalificat. În vremea asta învățam chimie. Pe care o uram. Uram și eroii, în egală măsură, fiindcă unii erau îngrozitor de colorați. Uneori, eroii erau mai complicați decât chimia derivaților azoici, adică neastâmpărați, imprevizibili, periculoși.
În vremea asta făceam un curs de animație, în cadrul Intreprinderii. Oricât ar părea de ciudat, regizorul Victor Antonescu făcea un curs de animație în incintă, indiferent dacă absolvisei ori nu Tonitza. La o adică, ar fi putut să participe și portarul, cu condiția să-și fi desenat mâna stângă în oglindă, destul de corect.
Acolo, în primele ore de curs, am învățat cum se animă un personaj: pleci dintr-o postură principală, treci prin câteva noduri fixe (intermediare) și ajungi în postura următoare.
Acolo am învățat cum se animă umilul, ca exprsivitate a mișcării ,stând în picioare sau mergând. E atât de simplu!  Capul plecat, genunchii ușor flexați, personajul poate fi inclus semnului întrebării. Centrul de greutate e mereu în cocoașa genunchiului. Umilul înaintează, traversează propriul său decor, cu condiția să nu ridice capul, să nu îndrepte umerii… Dacă nu intram la facultatea aia cu derivați azoici poate că aș fi desenat și azi posturi esențiale, expresive, numai bune de animat…

A apărut jocul ăsta, născut din animație cu pokemoni și nu mă pot abține să mă întreb: de ce au toți jucătorii atitudinea umilului?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, experimente, mai prost decât ai fost proiectat, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Pokemon go

  1. papagigli zice:

    Soprana de coloratura, zici? 😉 Interesant sotronul pe care l-ai jucat in activitatea profesionala. Nu m-asteptam, tot asa cum nu ma asteptam sa fii chimista. De fapt mai sotron ca mine nu cred c-au jucat multi, dar nu-s de ce, m-a surprins animafilmul asta. Surprins placut, sa ne intelegem, ca eu ii admir pe toti cei care-mi aduc aminte de mine 😆
    Sa nu te mire daca, intr-un viitor previzibil, vor umbla cu totii cu nasul pe sus, dupa proiectii de pokemoni pe cerul instelat al Romaniei 😆

  2. Drugwash zice:

    După cum spuneam mai adineauri la Adelina, habar n-am ce-i cu isteria asta, nu ştiu cu ce se mănîncă. Însă din ceea ce ai „desenat” în articol, cred că am înţeles ceva: postura respectivă se vrea a fi indusă în subconştient la nivel de mase, fiind doar o proiecţie a realităţii unui viitor nu prea îndepărtat. Şi nu e vorba atît de expresivitatea mişcării cît de cea a gîndirii. Se pare că bumbacul revine la modă iar noi sîntem numai buni de-o plantaţie…

    • Dragoș, bumbacul a revenit la modă de câțiva ani. Trebuie extinse plantațiile.
      Postura fizică e nimic. Faptul că nu mai vezi altceva în jur decât asfalt, gresie, parchet, drum de țară – la noi, asta mi se pare curios. Că n-am văzut, pe niciun demo, un pokemon sărind în copac. Deși Google Earth a cartografiat străzile lumii cu copaci cu tot, Am poză de pe google cu mașina mea în parcare, cu numărul blurat, e drept, dar am recunoscut-o după șifonajul portierei stânga spate. Și după o pernuță care augmentează tetiera. Și după castanul de lângă ea.
      Jocul ăsta e „uită-te numai în jos, câțiva pași în fața ta!”
      Știi cine umblă cu capul în pământ? Depresivii și cei care au sărit doza de alcool normală, dare nu mult, se concentrază pe unde calcă, să nu aibă surprize.
      Poate că am înțeles greșit, dar aplicația se descarcă gratuit. Io, de câte ori primesc ceva moca, mă sperii. Înseamnă că dăruitorul m-a îndatorat pe viață.

      • Drugwash zice:

        Da, e mai corect spus „extinderea plantaţiilor” – n-am vrut să mă „extind” eu prea mult cu detaliile.
        De-am şti noi din prima care sînt motivaţiile acelora care „dirijează circulaţia” am înţelege mult mai bine prezentul şi am proiecta mult mai corect viitorul. Ce-aş putea spune: că vor să ucidă cît mai mulţi oameni – cu preponderenţă tineri, avînd în vedere media de vîrstă a utilizatorilor de… morţii mă-sii, pe ce merge aplicaţia aia – făcîndu-i neatenţi la trafic? Sau că vor să demonstreze cît de „periculoase” sînt aparatele/aplicaţiile respective astfel încît repejor să apară o lege care să mai interzică cîte ceva dintre puţinele care au mai rămas neinterzise sau care să justifice urmărirea în timp real a fiecărui utilizator? Sau că pur şi simplu vor să-şi verifice (şi îmbunătăţească) tehnologia care permite asemenea urmăriri?
        Aş putea continua aşa cu posibilele motive dar nimic din toate presupunerile nu are importanţă – doar certitudinea poate duce la concluziile corecte.

        În ce mă priveşte nu am şi nu vreau vreun asemenea aparat, nici măcar în casă, darămite să umblu de bezmetic pe stradă cu el în mînă sau chiar în buzunar. Ştii ce simplu e să urmăreşti o persoană prin GPS prin intermediul telefonului şi apoi să preiei controlul unui vehicul „inteligent” (care nu mai e computerizat, în ziua de azi?!) şi să-l faci pe individ terci pînă să-şi dea seama şoferul ce i se întîmplă? Sau să-l trimiţi pe şofer într-un copac/stîlp/perete/etc, dacă el e „ţinta”? Teoria conspiraţiei sau cruda realitate? O să aflăm adevărul DUPĂ ce se va întîmpla. Sau poate unii dintre noi nici nu vor apuca asta…

      • De obicei nu fac scenarii misterioase. Poate e doar un joc, și atât. Ca Mario, ca Zuma… Doar că pe alea le jucai în cur pe scaun. Cu ăsta e musai să ieși. Cică faci plimbare. O plimbare tiptil, gârbovit tot, fără să-ți clătești ochii cu peisaj urban sau sălbatic (chiar trebuie să faci abstracție de tot, în juru-ți), nu prea văd ce beneficii aduce. Atunci e altcineva la capătul cu beneficii.
        O urmărire pe persoană fizică, în timp real, se poate face doar dacă ai un telefon în buzunar. Problema e că nu un telefon vechi, ca al meu, de 7 ani, pentru care am cerut și deconectare de la net, că nu-mi trebuie net pe telefon. Îl folosesc numai ca să vorbesc cu oameni reali. Deci, dacă vrei să te joci cu pokemonii, ești obligat să-ți cumperi un telefon deștept. Poate că doar atât îi interesează, că crească vânzarea de deșteptăciuni electronice. Implicit, posibilitatea să controlezi cam ce face omul respectiv și pe unde.
        Ca să bagi în stâlp sau în copac o mașină, nici nu-i nevoie de gps. E nevoie să te poți conecta de la distanță la unul din computerele mașinuței.
        Poate jocul ăsta e făcut să nu mai observăm câ e cald, că e frig, că nu ajung banii de la o leafă la alta…
        Vorba ta: o să vedem ce și cum după ce se întâmplă.

      • Drugwash zice:

        Poate am citit prea multe romane poliţiste cînd eram mic şi bolnav (mai mereu) şi n-aveam altceva de făcut ziua întreagă. Poate am citit ce nu trebuia din Chomsky. Poate că Michael Hastings a fost doar paranoic iar accidentul a fost întîmplător. Poate.

        Sau poate nu. Din păcate scenariile „întunecate” pot fi create şi înţelese doar de minţile întunecate. Excepţiile nu rezisăt mult, oricum.

  3. Bună întrebare. Cu o oarecare doză retorică, evident, însă bine plasată şi actuală. Ieri dimineața m-a lovit un tip pe trotuar, căuta ceva cu telefonul. Ghici ciupercă…

    • Cristian, e posibil ca treaba asta să devină moartea selfiului. Tu nu mai ești important, în autoportret cu buze groase, dar captura ta de pokemon, da. Poate că se poate salva momentul prinderii. Stop- cadru pe trofeu. Bâști cu el pe FB. Text: ”Prăduitorilor, am halit doo duzini dă pochiemoni numa la micu dejun. Voi? Tot vă chiorăie mațele?”

      • papagigli zice:

        Mai degraba, pokemonistii-si vor cumpara un al doilea telefon cu care sa se pozeze alaturi de fiecare pokemon capturat pe primul telefon. Iar „trofeele” astfel imortalizate le vor atirna pe pereti.
        Nu stiu cum de nu intelegeti, asta e un adevarat safari pokemonalizat. 😆

  4. psi zice:

    pentru mine pokemonii ăștia rămân un semn mare de întrebare de care fug cât pot. porbabil de-aia au atitudinea de care spui: mai suntem și tălâmbi paraleli cu jocul ăsta, drept e că tot mai puțini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s