D’ale Prăvăliei.Micul Einstein

http://sevenfotostudio.blogspot.ro/2013/03/portrete-copii-children-portraits.html

Sursa: Sabin Fota

Puștiul trece într-a doua și arată cam așa. Poate că are părul mai castaniu și cu câțiva milimetri mai lung. Ochelarii, în schimb, sunt identici.
O însoțește pe mama lui la cumpărături farmaceutice întotdeauna. Întodeauna salută personalizat:
–  Bună ziua, doamnă!
Apoi răsfoiește materialele publicitare de pe tejghea. Pliante, reviste. Răsfoiește, alege și întreabă:
– Pot s-o iau?
– Firește, zic întotdeauna.
Uneori, în teancul de reviste care propovăduiesc sănătatea verde  cu orice preț, (gratuit, în cazul nostru),  se află o tipăritură mizerabilă, produsă de câteva retardate care își imaginează că scot o revistă, doar fiindcă există un sponsor care să le acopere cheltuielile și profitul lunar. Publicația aia e nocivă cap-coadă. Pentru că, și în 1938,  ar fi fost considerată maculatură pseudo-științifică, demodată. Ultimul număr e de top 3 – Cele mai bune materiale de lustruit geamuri. Abia dacă ocupă ultimul loc în clasament, fiindcă hârtia e oarecum velină. Ori, e știut, dacă n-ai depășit faza șters-geamuri-cu-hârtie, pe locul întâi rămâne AS.  Hârtie de ziar pur-sânge, ca pe vremea  Scânteii Tineretului, unde era Cristoiu editor șef.  Ultimul număr se întrecea pe sine în imbecilitate. ”Carnea” revistei era un articol cretin, despre sex pe timpul sarcinii. Până și Ana Pauker ar fi strâmbat din nas, citindu-l. Am vrut să-l cruț pe băiețelul căruia eu îi zic „Micul Einstein” de o asemenea lătură. Nu fiindcă e prea tânăr pentru articole despre sex, ci fiindcă e prea inteligent ca să citească asemenea gunoaie. Și i-am zis:
– Nu, aia e o mizerie, chiar că ți-ai pierde timpul citind-o.
I-au sclipit ochelarii:
– E despre sex?
– Da, am recunoscut, dar e foarte prost scris despre sex.
Și-a împins ochelarii către baza nasului și a continuat să frunzărească.
– E posibil să aveți dreptate, dar și din lucrurile scrise prost înveți ceva.
– Atunci, ia-o, am zis, dar încearcă să nu ții cont de ce scrie în ea.

Puștiul ăsta e ca un detector de mămici cu copii de vârsta lui, infinit mai proști. Cum deschide gura, cum se grăbește cineva, cum se aud oftaturi exasperate. Mă distrez cu sadism clandestin și-i dau apă la moară băiețelului.
Ultima dată când ne-am întâlnit, când mama lui era stupefiată de proastele analize ale bunicii  care, în ciuda lor se simte bine, micul Einstein a glăsuit așa:
– Eu cred că tot răul se trage de la gânduri. Bunica zice tot timpul că a trăit destul și că ar vrea să moară. Nu e posibil, doamnă, ca acest gând să i se scurgă în corp?
Am zis „ba da!” și mi-am ținut pliscul, în continuare.

Cum să-i explici unui copilaș, care trece într-a doua,  că tocmai a dat cea mai plastică definiție  a placebo-ului, respectiv – nocebo-ului?!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei.Micul Einstein

  1. Fata Verde zice:

    Ce-mi plac copiii deștepți! Cu adevărat deștepți. Singurii care îmi plac, de altfel, dar mărturisirea asta deja mă condamnă la oprobriu.

  2. Drugwash zice:

    Copiii deştepţi sînt aceia care, devenind adulţi, reuşesc să se descurce admirabil (şi nu neapărat moral/legal) în jungla societăţii, fără a fi neapărat inteligenţi.

    Copiii inteligenţi – pe de altă parte – sînt cei care, deveniţi adulţi, vor fi racolaţi de diverse companii/concerne/”servicii” şi folosiţi pînă la ultima picătură, fiindcă n-au fost suficient de deştepţi să se fofileze.

    Ce am citit mai sus e descrierea unui copil inteligent. Rămîne de văzut dacă va fi şi suficient de deştept atunci cînd va veni vremea. 😉

    P.S. Geamurile mele sînt din ce în ce mai jegoase, fiindcă în cutia poştală sau între scîndurile gardului primesc numai mizerii pe hîrtie lucioasă şi colorată total improprie ştergerii geamurilor. Şi – în paştele mă-sii! – nici măcar nu-s despre sex, să-mi mai aduc şi eu aminte ce-i aia…

    • Foarte exactă diferențierea între deștept și inteligent. Am senzația, totuși (dar nu cunosc poate suficient de mulți) că multinaționalele racolează tot deștepți. Inteligenții sunt ceva mai greu de spălat pe creier, fiindcă sunt mai…gică_contra. Varianta norocoasă e copil inteligent cu părinți deștepți.

      • Drugwash zice:

        Depinde pentru ce posturi îi racolează. 😉 Cei mai importanţi sînt luaţi cu japca şi ţinuţi sub presiune, prin şantaj sau alte metode. Desigur, asta se întîmplă numai în romanele poliţiste, nu în viaţa reală… 🙄

        Nu ştiu dacă varianta propusă e cea norocoasă. Dacă acel copil scapă de sub tutela părintească înainte de a se deştepta, va pica în capcană. Dacă nu scapă niciodată de părinţi, la un moment dat va da chix pe plan psihic, iar asta poate duce la… diverse.

        În ultima vreme, oricum aş răsuci problema ajung inefabil la aceeaşi concluzie: „fericiţi cei săraci cu duhul”. Nu că împărăţia cerurilor ar avea vreo gară (sic!) cu asta, ci pur şi simplu fiindcă e mai bine să nu realizezi ce ţi se întîmplă şi să asculţi ordinele fiind recompensat (oarecum) pentru asta, decît să desenezi cercuri pe toţi pereţii disponibili şi să le încerci cu capul rezistenţa la şoc din cauza revelaţiilor sinistre ce te inundă zilnic, cea mai „grea” fiind aceea că nu poţi schimba nimic în bine.

  3. Calitatea celor scrise a devenit invers proporțională cu aceea a hârtiei pe care sunt tipărite toate stupizeniile botezate articole. Pe de altă parte, nici AS-ul acesta cumpărat de cautătorii nemuririi ☺ nu face altceva decât să bată apa în piuă. Dar rămâne bun la capitolul şters geamuri. Maculatura aşa-zis jurnalistică din România ține capul de afiş, poate că la un moment dat va exista o resetare.
    În ceea ce-l priveşte pe acest micuț simpatic, sper ca viitorul său să fie legat nu neapărat de România Platitudinilor Cotidiene si a Jegului Moral, ci de un loc – fie el o eventuală Românie resuscitată intelectual – unde să se poată integra la adevărata capacitate. Dar va depinde, în primul rând, de el. ☺ Oricum, există speranța că viața trece şi prin noi, nu numai pe lângă.

    • Nu, Cristian, AS-ul face mai rău decât să bată apa în piuă! Publică articole sponsorizate de producători și, chiar dacă semnatarii lor sunt biologi, nutriționiști etc, scrisul e la comandă și tot advertorial iese. Mai au și un fel de poștă a redacției unde orice idiot care a făcut o cură de ghimbir cu ardei iute și n-a crăpat, le-o recomandă tuturor, ca fiind un panaceu.

      • Tot maculatură, după cum dădeam de înțeles. Faptul că au şi poştă a redacției spune enorm despre dorința multora de a afla beneficiile frecției la piciorul de lemn.

  4. Uite, acum imi dau seama cata dreptate e in sloganul ala scris pe tricouri: m-am nascut destept, scoala m-a tampit! Ca pana si preainteleptul Basescu a recunoscut ca scoala romaneasca scoate tampiti.

  5. papagigli zice:

    Si eu cunosc un pusti deosebit, dotat cu o inteligenta nativa. N-o spun pentru ca ar fi avut inteligenta sa ne aleaga de nasi 😆 dar chiar da unele replici de te cuprinde mirarea. Totusi, nu cred ca l-as numi micutul Einstein. Poate mai degraba, micutul Kant, 😉 ca si asta vorbeste cu destula dezinvoltura despre sex.

  6. lstefan1 zice:

    Simpatic băiețelul! Și dornic de informație. Cine știe, poate tânărul va ajunge un remarcabil om de știință atunci când va fi mare. S-o mai îmbunătăți și calitatea învățământului nostru. Cine vrea și este pasionat, găsește posibilitatea de a studia; sunt informații destule. E bine să ai la îndemână exemplele potrivite, să nu începi cu subcultură. Mai în glumă, mai în serios, unele publicații din astea pot fi chiar dăunătoare dacă nu sunt privite cu suficient scepticism, mai să zici că ar trebui ținute la „separanda” sau „venena” și date pe rețetă…

    • Laurențiu, din nefericire, cei mai mulți copii cu inteligență peste medie devin ratați la maturitate. Aproape că aș putea să enumăr motivele, dar mă mulțumesc cu un exemplu pe care îl cunosc. Băiețelul unor prieteni a fost mutat la altă școală pentru că învățătoarea s-a plâns părinților că nu e normal (cu sensul e autist), fiindcă citea la 8 ani un dicționar enciclopedic. Norocul lui e că părinții sunt oameni cu multă carte, prin urmare au reușit să gestioneze situația. Ce s-ar fi întâmplat dacă erau vânzători la tarabă? Îi dădeau o bătaie bună și-i confiscau enciclopedia.
      Cât despre publicațiile astea care informează în masă, cred că funcționează ca un epurator: dacă ești atât de prost încât alegi să te tratezi după sfaturile unei mămăi, în loc să te duci la doctor, poate mori. Și dacă mori, un prost mai puțin!

  7. psi zice:

    măi! uneori e chiar fain la tine-n prăvălie! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s