Citesc și eu bloguri de succes

Nu dau link, fiindcă sunt bloguri de mare succes și linkul meu ar fi mai puțin decât o picătură în ocean. Autorii sunt, în general, tipi ancorați în social media, de valoare, cu contract de muncă  sau doar denunțători ai sistemului care și-au dat demisia dintr-un job care-i futea la creieri mai mult decât puteau suporta. Cert e că, și ăia care se lasă futuți la creier pe contract, și ăia care se desfut în șomaj boem, că i-a dat afară ori că s-au cerut afară, scriu pe saituri, pe bloguri, pe uatevăr, chestii de mare succes.
Femeile scriu pe saituri pentru femei, povești general valabile, un pic pateticoase dar, în general, aproape identice. Cu a celebrei, doamnelor și domnilor, duamna Duda. Care e o tipă drăguță la meclă și scrie un autodicteu permanent, despre bărbați cărora le-a amușinat pielea (da, dacă citiți zece articole dudiste, o să vedeți că verbul ăsta se repetă până la plictisirea cititorului), pe care i-a iubit dar nu se merita, în fine, scrie cu nerv scriitoricesc, dar asta nu-i destul să te faci scriitor. Scrie frame-uri banale, de gust îndoielnic,  prin repetiție, clișee mâncabile pe nemestecate, pentru femei care sunt atât de fericite că sunt femei, că nici nu vor să se considere oameni.
Bun. Ca Duda asta – e numele ei de familie, nu o iau eu în balon – scriu o mulțime de dude feminine și feministe.

Pe parte bărbătească, recunosc, am studiat mai puțin, dar am un tătuc al blogosferei care-mi intră pe mail grație unei decizii proaste pe care am luat-o la o primă impresie, adică  să primesc, în timp real, tot ce produce INSUL pe blogul dumnealui.
Azi a produs o mizerie fără seamăn. Nu că n-ar produce, în general, mizerii, dar asta e o mizerie de om disperat, care ar declara, sub semnătură, ca să scape de bătaie, în temnițele comuniste, că a avut de-a face cu mă-sa, sexual vorbind. (Asta nu e o metaforă, e purul adevăr; deținuților politici de pe vrema Sighetului-Pușcăria, li se luau asemenea declarații, ca să înceteze bătaia mortală asupra lor.)

Înfometatul ăsta de citeală face, pe blogul dumnealui, o interpretare abjectă, vulagară și de doi lei a baladei ”Meșterul Manole”. Nu se ridică mai sus de Guță, Minune, Salam cu lectura, în mod deliberat. Vrea să fie haios și prizabil, chiar dacă se instalează cu textul în hazna, și, din păcate, inevitabil, și cu nivelul său de inteligență.

DA. Spre textul acestui blogger de mare succes, vă dau link cu toată generozitatea, Citiți-l și speriați-vă!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Citesc și eu bloguri de succes

  1. Vero zice:

    Chiar m-am speriat. Adică m-am îngrozit. 😦
    Dacă astfel de tâmpenii trebuie să scrii ca să ai succes, trăiască insuccesul!!! 😀

    • Poate că românii n-au lăsat nicio operă semnată clar, Vero, dar pe autorul anonim românesc aproape că nu-l bate nimeni. Emoții sublimate, înțelesuri de nerezumat, un bun gust care e la el acasă în fotă, ițari și opinci. Și vine un porc de succes, să dea cu râtul acolo unde nu înțelege și, dacă tot nu înțelege, măcar s-o pună de-o caterincă.
      Câh! Și sictir.
      Trăiască insuccesul, cum ziceai!

      • Vero zice:

        Da, bine spus, exact asta a făcut, a dat cu râtul acolo unde n-a înţeles. Adică n-a înţeles nimic şi a dat cu râtul peste tot.
        Şi când mă gândesc că mama spunea despre generaţia noastră că e una de inculţi… Mă întreb ce-ar zice dacă ar învia acum şi ar cotrobăi pe Internet, prin astfel de zone „de succes”.

      • Mama trăiește. Îi citesc, regulat, de pe net, de-astea. Nu se crucește, dar nu vrea net la ea în casă. Preferă să lingă pagini de cărți, dicționare, compendii și să-și facă mici notițe într-o agendă, deși ar putea cu copy-paste, în două secunde.

      • Vero zice:

        Nu ştiu dacă e bine sau rău. Probabil că şi bine, şi rău – mai corect zis, când bine, când rău, în funcţie de perspectiva din care priveşti lucrurile. 🙂
        Mă întreb şi dacă mamei mele i-ar fi plăcut internetul. A murit în ’94 (io mi-s copil făcut mai la bătrâneţe, iar ea n-a fost longevivă).

  2. Păi în ceea ce priveşte scrijelitul pe hârtie (sau lovirea furibundă a tastelor atunci când îți vine sa faci pe heminguei) nimic nu se pierde, totul se transformă. 😊 E libertate, e democrație literară, e fără fard sau cu, e cu parul tuns sau nu etc. Cuvintele nu fac niciodată grevă, nu protestează, se aşază acolo unde musiu scriitorul doreşte. Rezultatul e cu dus şi întors. Sau nici nu există vreun rezultat. Doar dulcele online există, acolo unde totul – chiar totul – e la el/la ei acasă. Până şi mirările au devenit redundante. Mi-a plăcut felul în care ai prezentat situația, restul e la îndemâna/mila/curiozitatea fiecăruia.

    • Neprețuită opinia ta de om bun-la-scris (sper că fac o ghidușie plină de sens și nu o gafă) privitor la acest nou stil de-a scrie despre orice, fără pricepere, la adăpostul on-line-ului, care nu cere de mâncare.

  3. Cârcotaşu zice:

    Bah!
    Şi să nu te aud că zici c-ar fi de la Băh! Nu, e o simplă interjecţie cu sens de „La dracu’!”

    La o vârstă necoaptă, unii vorbesc mult, vrute şi nevrute. Alţii mai mult tac. Eram, în tinereţe, cu o amică, în vizită la o oareş’care familie. Amica, văzând că io cam tac, îmi zice enervată: da zi şi tu ceva, că doar eşti în stare să participi la o discuţie. La care convivii (mai vârstnici) au izbucnit în râs şi au zis că-i mai deştept cel ce ştie să asculte decât cel ce turuie vrute şi nevrute, chiar şi pe fază fiind. Asta a fost o situaţie în care convivii erau o gaşcă de şefi, brrrrr, iar duduiţa a luat-o full!
    Alta ar fi: să zic şi eu ceva! Cu impresia că dacă nu te-ai produs nu mai intri în istorie. Mai rar, se aude: stop, la chestia asta am şi io ceva de spus. O spune şi se vede că merita s-o spună.
    Aşa că în general, fieş’care spune vrute şi nevrute, asta constituind majoritatea. Păi dacă-i majoritate, e normal să aibă şi succes, că doar cin-s-aseamănă… Cu vremea şi vârsta ăştia se transformă-n palavragii. Hai, că unora li se şi urcă la cap şi-ncep să nu mai răspundă comentariilor, că adică el şi-a spus părerea cu articolu’ şi restu’ n-au decât să şi-o spună la rândul lor în comentarii. Altu’, şi mai al dracu’, şi-a-nchis comentariile, el emite sentinţe, legi, axiome. Ce să mai, fel şi fel de „oameni de succes”! 🙂

  4. lstefan1 zice:

    Mi-a plăcut postarea domniei-voastre, am văzut şi articolul la care se referă. Dacă respectivul nu are altceva ce să spună, dacă atât a înţeles, cât sa fie de batjocură, sieşi îşi face un deserviciu. N-a înţeles nimic. Nu, asta nu-i o contribuţie utilă, e o vorbăraie lipsită de sens. Dacă ăsta-i drumul spre succes, mai bine lipsă. L Stefan

    • Domnule Ștefan, dacă ne domnim, asta e, deși am putea să ne tutuim, c-așa e în Gară, mai fără papion 🙂 , supărător e că a apărut o modă acum, să iei în tărbacă orice, Creangă e un retardat care sperie copiii cu povești horror (tot la băietul ăsta am citit o miștocăreală de-asta de bodegă despre „Capra cu trei iezi”), o admiratoare de-a dumnealui zice că o ardem balzacian cu „Enigma Otiliei”, care nu era decât o curvă, altul crede că El-Zorab e un fel de Mioriță, dar cu un cal… Tristețea e că oamenii ăștia n-au 17 ani, au copii care vor avea 17 ani peste 10 ani și tristețea mea se preschimbă în panică: ce cărți le vor pune ei plozilor în mână, ca alternativă la tâmpeniile obligatorii de la școală?!

      • lstefan1 zice:

        Sigur. Scuze. 🙂 Laurențiu, sau dacă e prea lung, LS. Punctul de vedere al Cârcotașului mi se pare corect. Dar poate e temporară „boala” asta și, cu timpul, vor deveni mai înțelepți. Trag și eu speranță…

  5. sorin zice:

    n’avui timp destul cat sa sa citesc de pe blogu propus…
    am preferat https://www.youtube.com/watch?v=5dLmdYJonZM
    🙂

  6. Cârcotaşu zice:

    Da’ la urma urmelor ce cauţi tu pe blogu’ lu’ ăsta de-i mai faci şi reclamă? Că io n-auzisem de el şi nu exista nicio şansă să ajung acolo! Orice „urmăreşte-mă” poate fi anulată, că doară şi măritişu se desface?

  7. papagigli zice:

    Eu imi rezerv dreptul si placerea de-a nu-ti urma sfatul, nu pentru ca m-as afla in afinitati cu Manole, dar pentru ca am suficient de multa incredere in discernamintul tau.

  8. D. Vader zice:

    Am o promisiune de onorat. I-am promis lui Doamne-Doamne ca daca il gasesc pe M1 (motanelul meu nr. 1, nu pot sa dau nume, ca eu nu ma joc cu chestiile astea), o sa scriu aici ce ganduri mi-au trecut azi prin cap. Pe mine nu ma intereseaza daca cititi sau nu, daca va misca intr-un fel sau nu, scriu aici ca pare un loc mai linistit de scris. Si, mai multe… Si intr-adevar, l-am gasit pe M1 dupa ce l-am cautat vreo ora si 3 strazi in lung si-n lat, insa el se ascunsese pentru somn sub niste gunoaie de pe garaj. Abia acum l-am vazut si m-am inchinat cu multumire. M1 nu raspunde niciodata cand il chemi. Este mult sub demnitatea lui. Intr-un fel il inteleg. El este foarte tampit, e un fel de James Dean, sare prin fata masinilor cu salturi de caprioara din aia africana care se lupta cu gheparzii, ati vazut pe Discovery. Zici ca face misto, desi unele masini nu pun frana iar mie imi ingheata sangele in vine. Cand vrei sa-l prinzi, incepe cu zig-zag-urile, si astea tot de la televizor. Sa stiti ca ei se uita la televizor si invata, da, de plictiseala si de imbuibare baga la cap tot felul de lucruri. In schimb M2, celalalt motanel, raspunde mereu daca il chemi, intra singur in casa si mananca mult si cam de toate. Nu mananca zarzavaturi, muraturi si mezeluri. In schimb mananca cu mare pofta sunca, mai ales de Mangalita. Ceea ce mie imi da un sens si un spirit, anume ca sunca e buna, mai ales pentru creier. El acum doarme pleasca pe birou langa mana mea in timp ce scriu. Rog domnitele sa se abtina de la orice judecati de valoare. M2 e mult mai curat decat multe fete cu care am avut de a face si credeti-ma, nu am de-a face cu jegoase. A, mi-am amintit, am avut odata o tanara profesoara, absolventa de Litere, cu doctorat, cu definitivat, cu tot ce vrei, care luase paduchi de la elevi. Asa a zis ea, dar cine stie… Avea un par negru, lung, lucios si niste ochi de bufnita. Dar altceva vroiam sa spun. Si spun pe scurt, ca m-am lungit prea mult inainte. Deci, in timp ce il cautam pe M1 pe strada, vin brusc trei masini si opresc la niste vecini. Un Jaguar cu numere de Bulgaria impopotonat de nunta si doua masini obisnuite, una cu fotografi si alta cu lautari. Domle’, 2 nuntasi, 3 fotografi si 3 lautari care au inceput, imediat ce s-au dat jos din masina, sa cante! Mi s-a parut funny, mai ales ca nasa era vecina mea careia i-am pus de curand gand rau ca vad ca se tot infige in mine cand ne intalnim la aprozarul din colt, si vorbeste asa luminos cu mine, cu voce din aia Bene Gesserit, adica sa ma predau ei cum ar veni. Si striga fotografa, in linistea strazii pustii, in care nici M1 nu era macar: “Buchetul nasei, buchetul nasei!!” Bai, fac o paranteza, am mai avut o experienta traumatizanta mai demult, cu una care ma iubea mult, mult, si si eu o iubeam pe ea, dar de-adevaratelea… bai, si asta avea casnicia varza, nu se intelegea cu “criminalul”, cu “batausul” etc, pana cand m-am trezit ca vine intr-o zi, cica s-ar duce si ea sa-si ia un compleu nou ca peste o saptamana boteaza si ea un copilas… Impreuna cu criminalul, bineinteles, ca doar nu se poate duce singura, desi asa ar vrea… Hai ca m-am enervat, nu va mai povestesc nimic. Era mai mult, dar nu mai am chef. Doar atat: nasul cu nasa in poarta, ea se uita jenata la mine ca o tine ala de brat, fotografa grasa in tricou cu dungi face poze cu un aparat lung, doi papagali asambleaza in graba un trepied profesional exact in mijlocul strazii si lautarii care baga prima melodie, “La Chilia in port”.

  9. Movie Zone zice:

    il citesc si eu de ceva vreme, are cateodata texte bune facute la misto…adica mai bine zis toate sunt scrise la misto…oricum la noi se „vinde” asa ceva.

  10. Lady zice:

    Eu nu am indraznit sa citesc. Sa-mi fie cu iertare, dar prefer sa raman „inocenta.”

    • Mie îmi place să mă „maculez” citind autosuficienți de-ăștia. Mă enervez, crește adrenalina, se oxigenează creierul… 🙂

    • Lotus zice:

      Ce de cititori inocenți pe aici! Unul nu intră că are încredere în autor, altul că nu vrea să-și piardă candoarea și virginitatea! 🙂

      Lady dragă, sănătatea perfectă nu se cultivă trăind într-un mediu sterilizat, ci dând piept cu lumea.

      • papagigli zice:

        Lotus, draga (sper ca esti draga, ca daca esti drag, nu-mi mai esti draga) ironia fara motiv e ca un lotus fara pistil. Sterp. Te-am polenizat si am uitat sa te platesc, sau care ti-e reclamatia?

      • Lotus zice:

        Tu nu vezi că avatarul meu este un simbol falic? Deci sunt bărbat. Sorry! 🙂

      • papagigli zice:

        Oi fi tu barbat, dar cred ca esti de curind, nu din totdeauna. In fine, ce-ti atirna-i treaba ta, dar te-as ruga sa te ironizezi cu altul, daca te maninca.

      • Lotus zice:

        Auch! Deci tu nu erai interesat exclusiv de pistilul meu, ci chiar de ce am comentat! 🙂 Bine. Se dă un text critic la adresa altui blogăr, în care un număr de comentatori declară că nu intră pe subiectul discuției, deoarece: a) au încredere în cine scrie aici; b) nu doresc să le fie strivită corola de minuni a inocenței; c) fără motiv. Comentariul meu e o reacție la fix ce am citit. Asta am văzut, la asta am reacționat. Nu se pune problema să fii sau nu de acord cu el, cât timp el exprimă o percepție. La fel, n-are cum să-ți aducă atingere, cât timp e percepția mea.

      • papagigli zice:

        In sfirsit, se pare ca ai, totusi, capacitatea de-a incropi un dialog normal, fara excese verbale.
        Nu te-as fi apostrofat daca mi-ai fi criticat opinia, aducind justificari. Dar cind sari direct la ironii, ca rata la muci, evident ca ma simt lezat, ca doar nu-s vreun pokemon. 😆
        Poate ca tu ai fi reactionat diferit, fiind diferiti, nu identical twins, dar tocmai de aceea ai putea sa fii mai retinut la primul contact. Nu, nu la contactul ala ma refer 😆

      • Lotus zice:

        La a nouă lectură, poate că totuși m-am grăbit cu privire la punctele tale de interes! 😆

        Păi da bre, ce atâta afectare? Eu intru doar pe bloguri bune, nu o să mă bag la Vasilescu, să nu-mi murdăresc cizmulițele, să nu-mi pătez ochișorii. Știți, eu sunt inocent! Și vreau să se vadă. Gen.

        Mă rog, asta a fost senzația mea.

      • papagigli zice:

        Lotusule, lotusule! Aia e impresie, nu senzatie. Senzatiile sunt de frig, de voma, alergica.
        Bun si acum hai sa-ti raspund. Eu citesc vreo trei-patru bloguri. N-am timp de incercari. Daca cineva mi-ar recomanda ceva bun de citit, as incerca. Dar daca cinevaul si cu atit mai mult Renata imi spune ca e cih si ca nu merita, de ce mi-as pierde timpul? Oricum n-as fi intrat vreodata pe blogul respectiv, presupunind ca Renata nu l-ar fi mentionat.
        Happy?

      • Lotus zice:

        Aha. Și de unde știi că creierul nu-i și el organ de simț? Și că gândurile noastre nu sunt și ele tot niște senzații produse de interferența acestuia cu lumea exterioară? Te-ai gândit la asta până acum? Sau hai să zic așa, ai avut senzația asta până acum?

        Revenind la subiect: impresia mea a fost generată de un număr de oameni care au zis că nu intră pe site-ul menționat. Un număr mai mare de unu. Iar reply-ul nu l-am dat la ce ai zis tu. Poți folosi argumentele de mai sus și pentru celelalte persoane vizate de cuvintele mele?

      • papagigli zice:

        Organ de simt, zici? 😆 😆 😆
        Bine, e ca tine 😆

      • Lady zice:

        Eu citesc ce vreau si pe cine vreau fara sa dau explicatii. Multumesc!

      • Lotus zice:

        Lady: pe de altă parte, nu lua chiar așa serios ce am zis! 😉

  11. Hercule zice:

    Cu amuşinatul a scris mult mai plastic o altă damă, acum câțiva ani:

    „Cand cea mai de calitate piele se preumbla dinainte-mi, mainile stiu sigure rostul. Una alearga de nebuna peste imperiul asta exclusivist, cautand cantitate. Pielea intinsa ca o harta prezinta forme geografice de inalta clasa. Si uite cum cireasa devine o vilegiaturista a carnii putin impanate. Exploreaza cu nesat, se pierde, isi ia repede avant. Reuseste sa gaseasca cu greu drumul inapoi, in lumea celor care cuvanta.

    Pe mana asta o gasesti cand pipaind, apucand, strangand. Cand odihnindu-se bolnava de atata ravna, pe unul dintre dealuri.

    Cealalta mana o ia de nauca in sus. N-am grija ei, stiu ca se descurca. De obicei se afunda habauca in parul ca matasea si isi face de treaba acolo pana la ore mici. Daca nu e chemata inapoi sau scoasa cu forcepsul, nici ca-si mai baga mintile in cap. Asta daca nu cumva se duce degraba sa se reuneasca cu cealalta. Si sa se aseze inapoi pe harta. Pe celalalt deal.

    In timpul asta nasul, viclean copil de casa, se bucura ca e nebagat in seama. Pitit in umbra amusina festinul. Zburda precum un porc bine anternat in cautarea trufelor rare, ascunse prin tarini si paduri. Cine sa-i mai puna lui acum zagaz. Cine sa-l mai controleze si sa-i explice ca trebuie sa ramana decent. Infundat in carnea proaspata, el exulta singur si nelinistit.

    Cu narile dispuse sa traiasca intens, cireasa isi plimba fata aproape lipita de pielea vrajita. Ce nevoie sa mai aiba ea de aer. Mai bine nasul se ocupa cu ce stie el sa faca mai bine. Sa inspire direct de la sursa fire de luna impletite in perechi, ca niste ciucuri de covor.”

    https://web.archive.org/web/20160725063052/https://injurde40.wordpress.com/2010/12/20/delirium-erogemens/

    • Pe Sana o citeam când avea blog pe „Gândul”. Are ceva-ul ăla, dar pentru mine e-ntr-o tonalitate în care nu mă simt confortabil. Filtrul meu de lectură e barbar de simplu: îmi plac textele despre care zic, în sinea mea, „Aș fi vrut să scriu eu chestia asta!” Ne referim la literatură contemporană, la anumite bloguri, la anumite articole. Dacă citesc Guy de Maupassant ori Flaubert, nu zic decât ”Bine că s-a născut cineva să scrie asta! Altminteri, ce plictisiți am fi fost!”

  12. psi zice:

    mnooo, acuma înțelegi tu de ce tac eu așa de mult? dacă mai sunteți 5 bloguri pe unde mai intru. și mi-e bine așa, zău.
    nu ți-am urmat sfatul, n-am coborât pe link precum luceafărul, iertare. mâții nu coboară, doar sar. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s