Când tace un blog…

…e ca și cum ai sunat-o pe mama de cinci ori și nu ți-a răspuns.
Te urci în mașină, cu tahicardie cu tot, frecând în buzunar cheia de rezervă de la casa ei, pe care ți-a dat-o cândva, că poate o vizitezi odată neanuțat, și  ea e la chioșcul de ziare și țigări. Tot drumul, cu toate interminabilele semafoare pe roșu, pipăi cheia de rezervă,  o freci, o subțiezi un micron cu sudoarea disperării și ai impresia că îi faci, de la distanță, respirație gură la gură, virtual.
Dar, de fapt, când tace un blog prieten, inexplicabil, mai prelung decât cel mai lung concediu de odihnă permis, rămâi așa, năuc, speriat, n-ai dublura cheii, n-ai nimic să intri în realul celui care scria acolo, nu există smurdul virtual, tot zgripțăi la ușă și speri că nimic rău nu s-a întâmplat.
Adelina tace de suspect, de multă vreme. Știe cineva, ceva, de ea?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în blog, bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, prieteni, strict autentic și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Când tace un blog…

  1. Drugwash zice:

    Indiciu secundar: http://www.spitalulvaleni.ro/neonatologie_834-pagneonatologie.html
    Sau mai pe scurt:
    Telefon: 0244 282525 sau 0244 283629 interior 25
    Sună şi întreabă.

    • Mulțumesc, Dragoș! am folosit indiciile. Al doilea număr e un fax, la primul nu răspunde nimeni. Un robot te împarte spre tastele 1,2,3,4… am apăsat secretariat. Apelul s-a întrerupt automat.
      Poate că e nevoie de un indiciu terțiar. 😦

      • Drugwash zice:

        Din păcate nu am alte indicii. Poate altcineva cu mai multă „putere”.
        Sper să fie doar de bine, după cum spune psi: vacanţă, relache sau cel mult un computer defect/virusat pentru care n-a avut timp/chef.

        Mai încearcă la telefon totuşi, mîine.

  2. psi zice:

    la câtă tăcem… poate o fi și ea în vacanță (să-i urăm de bine și de odihnă). are cont de feisbuc?

  3. Cârcotaşu zice:

    Ehe, am băgat dimineaţa (00.00-02.00) un comentariu care văz că n-a apărut. Da’ nu-i bai, am dat un telefon, mi-a răspuns secretariatul, că lucrează la ei într-adevăr dar nu mai e la neonatologie ci la TBC, ceea ce-nseamnă că a trecut la radiologie. Acolo însă n-a răspuns decât un robot, într-o engleză Oxford-Vălenească. Am înţeles că interiorul la care sun şi nu răspunde nima ar fi 525, da’ că cum nu răspunde nimeni sunt rugat să încerc mai târziu. 😯 O să mă conformez. Ora încercării 09.39.

    • Acu a intrat și comentariul ăla? Al doilea link dă eroare 404. Nu știu de ce nu l-a vrut gugulică, totuși.
      Cârco, ai făcut o treabă demnă de Marlowe. Îți mulțumesc. Va-zică e la curs. Nu că-și petrece concediul în Biafra.
      M-am liniștit.
      Mă duc să citesc dizertațiile tale și ale lui Gigli despre viața de pensionar. 🙂

      • Cârcotaşu zice:

        Da’ ăla cu diclor difenil… nu-i al meu, soro! Acu’ lasă-l, cine ştie ce-o fi cu el? Minuni, pe lumea asta, în afară de Dumnezeu, mai face netu’, după Bill Gates. Astea fiind zise, tre’ să ne împăcăm că nu te pui cu ăştia!

  4. Cârcotaşu zice:

    Revin cu ultimele noutăţi: am reuşit să contactez dipensarul TBC, unde mi s-a spus că d-na Iliescu Adelina este la nişte cursuri şi nu dă pe la serviciu decât ocazional. Probabil pe săptămâna viitoare. I-am lăsat numărul meu de telefon (mobil evident) şi nu pot decât să aştept.
    Misterul „dispariţiei” se cam dezleagă, ea intra pe net de la serviciu de preferinţă, când era în ture la barzodrom, iar acu’, ce mai, mi s-a promis că-i va fi transmis numărul meu de telefon cu prima ocazie în care-şi va face apariţia.
    Morala, e bine să ai un pensionar care are timp şi dispoziţie să facă telefonie! 🙂

    • papagigli zice:

      E bine sa ai un pensionar, cum zici, dar mai bine e sa fii pensionar. Eu incerc sa ma pensionez cam de cind m-am angajat si uite ca nici pina astazi n-am reusit, desi mi-am dat silinta 😉

      • Cârcotaşu zice:

        Păi de când te-ai angajat nu se putea neam, iar acu’ nu ştiu câţi ani au trecut de la angajare. Bagă date! Altfel, dacă iei o penzie de 800 lei o să plângi, poate tot p-acilea, de nedreptatea sistemului de asigurări sociale. Io ce să zic, cu 47 ani în cârcă? Succesuri!

      • Cârco, Gigli trăiește la un ocean distanță, deși pare la un click distanță de noi. 🙂

  5. papagigli zice:

    Eu consider ca am virsta. Ei, nu. 😆 Asa ca voi mai robi citva anisori, ca dupa cum vad, de ce-am fugit mai mult in viata, d-aia am avut parte. 😦

    • Cârcotaşu zice:

      Orş’cât, să ştii că statutul de penzionar nu-i unul fericit, chiar dacă nu-ţi provoacă lipsuri materiale, ăsta fiind cazul meu. Ai grijă ce-ţi doreşti… e o vorbă foarte înţeleaptă.

      • papagigli zice:

        N-o fi el fericit, dar e de preferat celui de angajat cu tot stresul aferent. A propos, stresul ucide, pensionarea, din cite am auzit, nu. 😉

  6. Cârcotaşu zice:

    Ntţ, Stresu’ cel mai tare vine după, când înţelegi în sfârşit ce perspective ţi-au rămas, când vezi că eşti cam inutil, că lipsa deşteptării matinale n-are niciun chichirez, aşaaaa a la longue, că nu mai ai cu cine descânta cafeaua de dimineaţă şi că-n general n-are rost să te mai preocupe mai nimic. Activitatea rămâne în urmă, se pierd cunoştinţe, contacte, unu’ cu nevasta, altu’ cu nepoţii.
    Ei şi ce dacă ne desparte un ocean, bănuiesc că „otrava” băgată-n penzie e aceeaşi, chestia că tre’ să renunţi la participarea la pregătirea misiunii pe Marte în favoarea celei mai performante maşini de tuns iarba, sau stabilirea unei mărci de cuie care rezistă mai mult în gărduleţ. Mişto! Pardon, voiam să zic Cool! 😦

    • papagigli zice:

      Carcotasule, oceanul n-are nicio relevanta. Pensia e la fel de naspa, dollareste vorbind, daca n-ai lucrat la guvern. Si eu nu lucrez la guvern 😆
      Dar la chestia cu cafeaua si anturajul ar fi de discutat, nu c-as avea eu vreun harem in backyard sa-mi tina de urit si sa ma sufle-n cur cu noaptea-n cap, dar aici cind se munceste, se munceste pe rupte. Poti muci si pe nerupte, dar te alegi cu fix … doamna, ca eu inca o mai respect 😆
      Asa ca, nu-ti contest afirmatia, ca e de pe alte tarimuri, da pe tarimul asta, stresul omoara si omoara-n draci. Si cum eu m-am incapatinat sa nu mor curind, io-te s-o alta motivatie in favoarea pensionarii 😉

  7. Pingback: Sunt! Scriu! | O zeama de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s