Poveste cu țestoasă bio de Galapagos și iepure drag

images1

Prietenul Darth Vader a scris această minunată proză scurtă care, dacă e ficțiune pură, e spre binele tuturor, inclusiv al lui.

 

Acum vreo trei dimineți prăjeam alene, în amintirea anilor ce trec, niște cârnați din soia în puțin ulei de păpădie bio, de stepă. Stepa virgină central-siberiană, soia era din Galapagos. Fără ochelari – că eu nu mă las cu una cu două! – am înțeles de pe ambalajul din foaie fină de policarbonat alimentar că respectiva soia a fost recoltată dimpreună cu roua dimineții, numai după ce asupra recoltei și-a aruncat privirea înțelegătoare și aprobatoare o broască țestoasă în vârstă de 1450 de ani, în drum spre locul ei obișnuit de căcare senină de dimineață,  loc curat și luminat și de lume neumblat si. bineînțeles, necontaminat. Și preparam eu acest mic-dejun magnific când aud din spate, din directia Crăiesei, care, deși nespălată încă pe ochi, din vârful patului și cu laptopul în brațe iși rezolva corespondența: 
  –  A! Aaa! A! Ia uite, mașina ta!
  –  Ce-ai, fă? Unde?
  –  Mașina ta la Vama Veche, pe Facebook la o prietenă de-a mea!…
Deodată mi se pun toți curenții în mișcare… Trag toate heblurile, trec instantaneu în DEFCON 2, în cap îmi țiuie a sirenă un greiere de titan. Întorc mai întâi cu grijă, să nu se spargă, un cârnat:
  –  Ce prietenă, fă?
  –  Una, n-o cunosc. A băgat niște poze de la Vama… Băi, asta e mașina ta!
  –  Păi dacă nu o cunoști, de unde e, fă, prietena ta?
  –  Eeee! E aici, am mulți prieteni, ce-ai?! Băi, ești tu, băi, în mașina aia mare si cu mâna pe mașină mai e cineva… În trei poze! Fii atent, ești cu tricoul ăla bleumarin pe care ți l-am călcat când ai plecat cu japonezii la Brașov.
  –  Hai, liebe, treci la masă și termină cu prostiile! Hai, că se răcesc cârnăciorii, mamă ce bine arată! Ia să le pun și o frunzuliță de aloe vera! Ia, si niște stafide! Excelent, hai!   –       –  Stai, băi, puțin! Ce e, bă, cu pozele-astea?
  –  Păi pe mine mă-ntrebi, fă, ce e cu pozele alea? Întreab-o pe prietena aia a ta pe care de fapt nici nu o cunoști!… Ce poze? Ia!
Când ma uit, sa pice cerul pe mine… Era mașina, eram și eu și era și fata care abia se dădea jos din mașină, de se vedea tot, și cum era îmbrăcată, mai mult în curul gol, vai de capul ei, că abia ajunseserăm și noi și urma să ne cazăm. Zuckerberg, lua-te-ar dracu’ cu cine te-a căcat de nenorocit, cu fața aia a ta de șobolan plus papagal!
  –  Cine e, fă, asta, Manuela, prietena ta? O cunoști de undeva? Tu nu vezi că asta are numai porumbei și trandafiri și pui de găină care ies din plăcinte sau ce dracu’ sunt, și-ți cântă Toccata de Verdi de Paște și alte aberații?! Tu nu vezi că asta e artistă? Uite, scrie aici, a făcut Liceul Tonitza! Arte vizuale! Tu știi, fă, ce se poate face în Photoshop? Ție îți place să privești la așa ceva? Soare plus drogati plus floarea soarelui plus bere plus beton! Tu nu știi că m-a trimis Împăratul cu japonezii la Brașov și la Viscri, și cum ți-am dat telefon de la Brașov, și se auzea orga, și se auzea și cum făceau poze japonezii? Tu nu vezi, fă, în poza asta, a doua, că umbra de pe blana pisicii, de sub oala cu porumb fiert, e invers decât trebuie? Salvează pozele pe un stick și le analizăm după aia, în liniște. Treci încoace să mâncăm, că acum trebuie să pleci la serviciu!… Da’ tu ești zdravănă la cap de dimineată?
  –  Da, nu știu ce să zic… Era mașina ta și erai tu, asta e clar.
  –  Da, exact, eram eu cu mașina, brusc la o distanță de 400 de km de japonezii pe care îi lăsasem la Cerbul Carpatin să mănânce ciorbă cu mujdei de usturoi, de parcă mașina mea merge cu viteza sunetului, ca avioanele! Și știi că japonezii ăia au împânzit internetul cu mine, și tâmpita aia a ta ia poze cu trandafiri japonezi și cu Marylin Monroe și cu oi și cu mașini frumoase și cu proști și face colaje după aia, pe căcatul ăla de Facebook? Tu nu vezi în ce lume de doi lei trăim? Ție îți place așa ceva, iepure drag?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, autoturisme și alte chestii personale, glume bune, literatură, prieteni și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Poveste cu țestoasă bio de Galapagos și iepure drag

  1. Păi, dacă voi nu comentați, comentez eu: e o perlă de text.

  2. klaus zice:

    Io cred că ar trebui să înțelegi că uneori nu e nimic de comentat. Ce aștepți? Să compun siropuri la textul ăsta? Nu-s Mihăilescu să fac analize literare pertinente. Asta-i sigur! Doar îmi place, chiar al dracului de mult! Ajunge?

  3. klaus zice:

    A! La Portocalia a rămas o spovedanie neîmpărtășită.

  4. zazania zice:

    Da, mai renato; pacat ca n-ai pariat ca ne duceai pe toti in Bahamas!

    • Doamne, Zuzu! M-am gîndit: ce bogați s-au trezit ăia, puțini, care au avut curajul nebunului! Habar n-am cât s-a putut câștiga.
      Poate cumpăram o vilișoară, într-o zonă cu podgorii franțuzești, o botezam L’Académie Silencieuse și ne întâlneam acolo o dată pe an. Aș fi scris deasupra ușii, de la intrare, cu litere imense, VIVE LA FRANCE! și dedesubt , cu litere mici, pe românește, ”că a pierdut campionatul european 2016”
      Și aveam Bahamasul nostru, per sempre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s