D’ale Prăvăliei. Vizita.

Ieri? Da, ieri. Se deschide ușa Prăvăliei și apare un triolet. Două ele și-un el. Clar, împreună. Își calcă pe urme, țin aproape, se aliniază la distanță de-un cot în fața tejghelei și au zîmbetul ăla… de oameni în exercițiul funcțiunii.
Mă rânjesc și eu. Cu stânga îmi mângâi ecusonul și abia aștept să dea drumul textului standard: ”Sunteți doamna dirigintă? Suntem de la…”
Dar îi văd cum trag de timp și de zâmbetul ăla funcționăresc și nu zic nimic.  Probabil că așa-i învață  la bază: Băi, nu intrați cu fețe de naziști, să speriați lumea! Zâmbiți, relaxați atmosfera, acordați prezumția de nevinovăție și abia după aia cereți registrul unic de control.”
Cât se hlizesc ei la mine, recapitulez scurt, în minte, dacă au cu ce să mă-nhațe. Tabelul cu temperatura și umiditatea ambientale e completat. Graficul de frigider e la minut.  Extinctoarele sunt proaspete. Pe toți pereții aleargă săgețile de evacuare în caz de ceva, spirtul și tincturile sunt la inflamabile, gunoiul e în coșul de gunoi, medicamentele sunt pe rafturi, eu sunt la datorie… Bun, în final o să ceară contractul cu firma de incinerat substanțe toxice, dar până și pe-ăla îl văd cu ochii minții, e în dosarul de acte-firmă, conform opisului, la pagina 82.
Băi, nu mai zâmbiți prostește, scoateți legitimațiile și ordinul de control. Mă gîndeam la vorbele astea, dar nu le rosteam. Că, cine intră într-o incintă, salută primul și zice ce vrea. Așteptam derularea evenimentelor și, între timp, observam că doamnele erau îmbrăcate ca pentru botez – rude de gradul unu, cu rochii elegante, din Obor și pantofi cu bot foarte ascuțit și toc foarte înalt, care le chinuiau evident picioarele  și domnul era semi-elegant, în pantalon de ștofă gri, curea maro și tricou La Coste, bleu, tot din Obor, patrușcinci de lei.
Sanepidul.
Deci, dacă nu sunt de la Sanepid, îmi tai venele în  lung și-n lat.

–  Noi, zice doamna cu rochie de brocart, cărămizie, fiindcă ne aflăm…
În control, vaco! Da, se vede cu ochiul liber că vă aflați în control, să amendați pe unde nu vi se respectă absurditățile și să plecați cu tășcuța plină de ce tocmai vă lipsea din dulăpiorul de medicamente, uitînd să întrebați cât costă…
–  …în București, în deplasare, ne-am gândit că…

Ce, mă?! Nu sunteți sanepidiștii din colecția primăvară-vară?!

Nu. Erau trei funcționari din Baia Mare, în deplasare la un eveniment în București.
Au plătit niște tincturi, niște creme, niște geluri, multe, să-i țină pînă la următoarea deplasare. Trei băimăreni cumsecade, veniți în interes de serviciu, care făceau cumpărături sănătoase în capitală.
Pe când le pregăteam sacoșicile, șarpele curiozității m-a mușcat de limbă:
–  Din Baia Mare? Și ați ales Primar Arestat?
–  D’apăi cum! Îi ăl mai bun primar ce l-am avut!… O făcut la noi ăl mai frumos oraș din țară. O pus fântâni în toate sensurile giratorii. O făcut facultatea la Viena. Acu’, dacă o fi luat și ceva mită, noi nu știm, da’ nici pă alt’ nu-l vrem.

Pam-pam!…
Au plecat în urări de bine și sănătate pentru tot poporul.
Mi-aș fi dorit să fie de la Sanepid.
Ar fi avut mai multă snagă povestea.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, aminriri, d'ale Prăvăliei, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la D’ale Prăvăliei. Vizita.

  1. krantz zice:

    Ce să zic! Bine că te-ai mîndrit tu cu Firea…

  2. KOH I NOOR zice:

    Pestisorule,Renisor
    Parca aduce un picut cu cealalta vizita,,,,,,,,,cea a lui nenea Iancu,asa are un iz metaforic, dupa cum povestisi mataluta.Totul e bine cand se termina cu bine,sunt haiosi provincialii si au un bun simt al lor care e binevenit ,e o oaza intr-un desert ……..
    Noroc c-ai scapat de control si balamuc……
    Acu’ ,asteapta-te la controlul galactic,stelar,universal ,ca astia doar te baga la mititica 5 stele garantat daca esti rubedenia cui trebuie,da’ nu-ti confisca si punguta cu doi bani…..
    Sa fiti iubiti si s-auzim de bine!

    • Nu știu cum sunt provincialii, dar eu sunt îndrăgostită de zona aia, BM, Sighet… Vorbesc o limbă atât de fermecător românească, accentul e minim și au niște regionalisme de te dau pe spate. Am mai scris pe vremuri despre ei.
      Zici că vin Galacticii? Mamă-mamă!… Să-mi pun o pilă la Darth Vader, că el trebuie să-i cunoască și mai cred că amărâții ăștia extragalactici îi știu de frică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s