D’ale Prăvăliei. Iepurașul.

Femeia e brunetă, ștearsă, slăbuță, tunsă școlărește, la vreo patruzeci de ani, îmbrăcată la nimereală sau mai degrabă trist, cu cearcăne maronii sub ochi.
Toate amănuntele astea nu contează, știu, dar le înregistrez fără să vreau, în fracțiuni de secundă.
Faptul că pare grăbită și nervoasă, asta da, are importanță. Grăbitele nervoase sunt de obicei colerice, fac scandal din orice, ai senzația că vânează o prăvălie unde să intre și să-și descarce drăculeții. Câteodată și vezica.
Cea despre care vorbesc e clar în pragul unei crize de nervi, fiindcă sare peste bunăziua, se înfige-n tejghea de parcă ar vrea s-o prăvale peste mine și trece direct la subiect:
–  Un Sintrom.
–  N-avem.
De obicei nu-s așa scurtă la vorbă, dar Sintromul lipsește din piață de luni bune, e medicament de-ăla  fără-de-care-nu-se-poate și, când nu-l ai pe raft,  te simți ca un atentator la sănătatea publică (mai ceva ca ăia despre care se presupune că vindeau dezinfectante spitalicești în diluții homeopate), nu-ți mai arde să te-ntinzi la vorbă.
–  Dar mi-ați promis!…
Ah, gata ! Știu! Mi-o amintesc. Acum două săptămâni am asigurat-o că, firește, de îndată ce descopăr  vreun depozit care-l are, o să cumpăr o cantitate considerabilă. Parcă citindu-mi gândul, zice:
– Vă rog, eu nu vreau decât o cutie!
– V-am promis că mă străduiesc să fac rost. Dacă găseam, luam o mie de cutii și acum ați fi văzut coada până la colțul străzii.
– Vă rog! – repetă, cu ochii ei încercănați, lipiți de ai mei. Dați-mi o cutie!
Chiar nu mai știu ce să-i răspund. Poate că m-am înșelat. Nu e grăbită și nervoasă. E disperată după nenorocitul ăla de medicament și nici n-ascultă ce-i spun.
Până să-mi caut vorbele, să-i mai explic o dată că nu am și că aș face pe dracu-n patru să găsesc pe undeva, dar în așa fel încât să n-aibă iar impresia că i-am promis, o văd că scoate ceva din geantă și-l pune în farfuria pentru rest. Ceva lucitor. Mă uit mai bine – un iepuraș de ciocolată îmbrăcat în poleială. Ridic privirea. Se uită la mine tot așa, sfredelitor, dar cu ceva mai multă siguranță și iar zice:
–  VĂ ROG!…
De data asta nu mai e vărogul dinainte. E un vărog iritat, care sună ca morții mă-tii, te mai  izmenești mult? – asta așteptai, să-ți pice ceva, ca să bagi mâna în sertar după el – na!
Îmi masez ceafa. Știu că nu e elegant, dar noradrenalina mi-a bufnit până-n creștet și, în loc să-mi stimuleze răspunsul potrivit, mă tâmpește cu o durere bruscă și violentă de cap. Încerc:
–  Doamnă, v-am spus că n-am. Nu am. Nu am înseamnă că nu am, nu că nu vreau să vă dau. Luați-vă iepurașul de-aici și să închidem momentul ăsta ridicol. Putea să fie și din aur masiv, că tot nu am Sintrom.
Smulge figurina și-o aruncă în geantă. Ochii îi licăresc de furie și dispreț. Of, nu trebuia să zic faza cu aur masiv. Sigur a înțeles că…
–  Da’ ce-ați fi vrut? Sintromul costă o nimica toată…
Exact asta a înțeles: că, în ticăloșia mea, așteptam o mituială mai de doamne-ajută.
–  …ați merita puși la zid! Toți!…
Ușa trântită în urma ei sună ca un foc de armă. Fără amortizor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, apucături proaste la români, d'ale Prăvăliei, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la D’ale Prăvăliei. Iepurașul.

  1. Cruella Devil zice:

    Sa fi fost Vader deghizat in clienta ta? Sa fi facut parte din studiu si tu ?Al naibii iepuras, cum se insinueaza peste tot…..Mai ,mai…..a naibii coincidenta,Vader,iepurasi,gagici, prea mult ptr. neuronii tuturor!Noroc ca se mai gainateaza cate un porumbel pe sinapsele mele si fac eu niste conexiuni de sta mata-n coada …..
    Amuzant,cum umbla toti cu iepurasul la purtator ,pe vremuri era cu plicu’ cu zurgalai,hai,hai…..Eu n-am noroc sa ma mituiasca si pe mine cu vreo aluna,maslina,parfumel ceva ,toti scartari….Hi,hi.
    Lasa ca-mi cumpar un DOM PERIGNON si-l beau in cinstea studiului lui VADERICA,asa de-a naibii…….
    Sa fiti iubiti si mai ales sa-l iubim pe aproapele ,cu patima, nu oricum ,nu superficial…….ei nici sa-l omoram din dragoste…..Pai,nu?????

  2. Ba, Renato, da’ in loc de sintrom nu merge si tromboscop? Sau trombosport, trompospot, ceva!
    Intreb si io ca ingi iepurasu’, asa…

  3. papagigli zice:

    Eu i l-as fi dat, chiar daca nu-l aveam, pen’ca-s generos. 😆

  4. papagigli zice:

    Nu, pentru ca sunt deja suparat si ce rost ar avea sa ma supar la patrat? 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s