D’ale Prăvăliei. Cerberul.

3Mă, nu zicea unul dintre acoliții lui Murphy că, dacă, pentru o vreme, nimic rău nu ți se-ntâmplă, să nu te îngrijorezi, c-o să treacă?
Ședeam ieri, ca trei panseluțe catifelate în ghiveci și așteptam să-și descoasă cerul buzunarele și să-i cadă ceva din ele, ori o răpăială zdravănă, ori un soare plăvan, ori niscaiva clienți buni. Nu fusese tocmai o dimineață rea, dar știți cum e omu’, cum încep să pice doi-trei clienți care nu se uită la bani, cum speră să plouă cu ei.
O duduie a vrut o periuță de dinți. Am avertizat-o:
–  Costă zece lei.
În sinea mea, aia încuiată și farmaceutică, nu înțeleg de ce sunt atât de scumpe cele mai proaste periuțe, doar fiindcă ambalajul e siglat cu unul din multele branduri  de pastă de dinți pentru care fac reclamă niște stomatologi și zic că e singura care… și numărul unu în lume. Sunt niște periuțe meschine, cu peri din plastic, egali, cu o priză mizerabilă pe coadă, care te fac să scuipi sânge în primele trei zile (dar nu e din cauza lor, e fiindcă nu paradontax) și, din ziua a patra se domesticesc exagerat, li se înmoaie partea păroasă, practic se comportă ca o bidinea, dar nu renunți la ea, că e o periuță de firmă.
– Dați-mi trei, zice ea.
Fac o paranteză: duduia are un mini-cățeluș care tremură îngrozitor. E atât de mic și tremură atât de patologic, încât mie mi se pare o cruzime să-l lași să umble pe jos. De data asta se simțise să-l țină în brațe. Parcă tremura mai discret.
I-am dat periuțele.
A mai vrut un scrub bio, cu neem. Ce să vezi? Aveam! I l-am dat. Habar n-am ce e neem-ul, dar m-am bucurat că cineva îl apreciază la justa lui valoare. A mai cerut câteva chestii mărunte dar de bună calitate, cum ar fi uleiul de migdale dulci, ceaiul de Sânziene (esteee!) și  o apă micelară.  Băi, aveam și apă micelară. UNA! I-am dat-o cu tot dragul și m-am jurat în sinea mea, aia umană, că n-o s-o mai plictisesc niciodată cu întrebări prostești – de ce tremură cățelușul în halul ăsta?
Una peste alta, a cheltuit 300 de lei.
De-aia zic că ieri, pe la prânz, treaba mergea bine…

Când, deodată, s-a auzit un glas din computer în limba engleză care, atât cât am înțeles eu din el, anunța că binele trecuse. Ideea de bază era că se prăjise calculatorul, la focul mic al unei zile obscure, când dă cu soare și stă să plouă.
Pe Prăjitor îl cheamă cerber.
O mizerie de virus.
N-am avut niciodată, în viața asta, un dușman atât de cumplit, încât să i-l doresc lui.
Dar mie mi s-a întâmplat. Calculatorul a căzut fulgerat și noi, când am înțeles că am pierdut STOCUL,  bănuiesc că arătam ca trei-frați-păt(r)ați – panseluța sălbatică.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitatea politică, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei. Cerberul.

  1. sorin zice:

    daca nu folositi stickuri la inchiderea zilei treb sa plateasca cineva, undeva o taxa de protectie… apare si salvatorul s-o colecteze…. 😦

    • 😦 Încă două persoane mi-au pomenit azi de stick. Azi. Niciodată înainte, în 14 ani, de când lucrăm cu programul ăsta!…

      • Cârcotaşu zice:

        În mod normal, orice calculator folosit într-o prăvălie trebuie să funcţioneze sub un contract de întreţinere. Felicitaţi-l pe cel ce se ocupă de el că nu v-a pomenit de backup-ul de date. Eventual puteţi să-l şi trageţi la răspundere, dar nu soarta e de vină. Nici dracu’ nu se putea gândi că nu folosiţi sistemul, aşa că nu-i nimeni vinovat că nu ţi-a pomenit până azi de existenţa stickurilor. 😯 Ele există, săracele, cam de multă vreme… Unii au învăţat să salveze stocurile la fiecare schimb de ture, rezolvând astfel problema inventarului şi a găsirii vinovatului în oareş’ce caz. Da’ deh! Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată! 🙂

      • Da, mai bine mai târziu.
        Programul are un backup automat. Peste care virusul a trecut ca și cum n-ar fi fost.

  2. clujanu zice:

    eh, mai moare și omul sănătos!
    și asta trece!

  3. neax zice:

    E mâna Proniei. Adică crezi că vinzi apă micelară și nu te bate?

  4. psi zice:

    și eu zic că sfântul stick. cu o condițiune: să nu ajungă cumva în mâna consortului care să decidă el să-și facă nu-ș ce arhive cu pozele den tinerețe. mi s-a întâmplat mie. s-au dus pe vale ani întregi de muncă, mama lui de stick. și doar era unul anost, fără floricele, tufănele, panseluțe pe el.

  5. D. Vader zice:

    Acest comentariu nu mi-a placut! Ce a fost asta cu „consortul” care provoaca pagube de prost ce e, dupa cum se sugereaza? Ce ti s-a intamplat dumitale dovedeste la fel de multa neglijenta, sau mai degraba un plus de ignoranta. Mai pe scurt, „ani intregi de munca” nu se tin pe stick-uri, se tin pe hard-disk-uri externe stocate si etichetate corespunzator, in afara spatiilor de lucru. In cel mai rau caz pe DVD-uri. S-o lasam mai moale cu barbatii ametiti care provoaca pagube de romantici si visatori ce sunt ei . Am avut de-a face cu nameti intregi de femei care se baga ca musca in lapte in fel de fel de activitati care presupun bunele practici cu tehnologia precum si ceva bun simt si care au provocat pagube majore, mai rau ca ciuma bubonica! Imensa majoritate fara sa recunoasca vreodata manevrele gresite! Si mai pe scurt, si ma risc cu o generalizare: dupa ce ca sunteti tampite, mai sunteti si rele!

    • klaus zice:

      ” Nămeți întregi de femei”…… P’asta n-am mai auzit-o. Mărturisesc, misoginului din mine i-a plăcut :D.

    • Vadere, cred că n-ai înțeles ce mi s-a întâmplat. Înregistrările contabile le face contabila, în programul ei. Noi lucrăm într-un program de gestiune, în permanentă schimbare, de la o oră la alta, intră marfă cu factură, iese marfă pe bon. La ce mi-ar folosi să păstrez pe hd-uri etichetate, stocul din ziua de 15 ianuarie, 2012? Mă gândeam să salvez pe stick stocul la închiderea fiecărei zile. În așa fel încât, dacă doamne ferește, se mai întâmplă vreodată, să nu mai fiu nevoită să reintroduc manual fiecare reper – cremă de cur de copil x 15 g etc…, adică vreo mie jumate de titluri de produs.
      Cât despre cât suntem noi, femeile, de rele și tâmpite, nu zic nimic. Probabil că ăsta e farmecul nostru. Altminteri, de ce să fi înotat tu prin „nămeți de femei”? De ce nu i-ai ocolit? Mmm?

      • D. Vader zice:

        Am inteles din prima, dar nu am vrut sa ma lungesc in explicatii si solutii. De fapt la Cerber nici nu exista solutie rezonabila, asa ca puneti mana si bagati produsele de mana, abia nu va mai plictisiti in timpul programului. “Anii intregi de munca” sunt una, si se face cum spun eu, iar salvarea lucrului de zi cu zi e alta, si se face cel mai elegant in cloud, daca nu avem de a face cu secrete. Nu imi place sa dau sfaturi sau sa fac observatii dupa ce raul se intampla. Dar daca ii spui femeii prin birouri sa nu-si mai deschida mailul personal pe statia de lucru care este dedicata, asa dupa cum ii spune si numele, LUCRULUI, sau sa nu se mai joace bilute sau bomboane colorate si idioate, sau sa nu mai vorbeasca cu ma-sa toata ziua pe Skype sau sa-si trimita pps-cu soacra handicapata la fel ca si ea, se va intoarce cu o fata de meduza la tine si o sa-ti bata obrazul ca esti neam prost. Dupa care, in caz de ceva, o sa minta ca ea nu a fost avertizata corespunzator de cate pericole sunt pe lume. Orice virus, nu numai Cerber, isi incepe treaba cu niste click-uri date fara rost, aiurea in tramvai. De ce sunt totusi date acele click-uri? Nimeni nu stie.
        De ce nu ocolesc nametii de femei care mint, inseala, nu sunt gospodine, fac mancare numai cand au ele chef, adica doar la praznice mari, nu stiu sa iubeasca decat irational si aberant si in general fac numai prostii? Pentru ca mie imi place sa inteleg, de aia! Am doua studii in derulare, unul despre minciunile femeiesti, studiu aproape finalizat, cu rezultate validate. Lucrez acum la concluzii. Daca sunteti curiosi va spun doar atat: minciunile la femeie urmeaza curba lui Gauss, ea minte la inceput putin, apoi minte enorm, in jurul varstei de 40 de ani se ineaca total in minciuna, se minte si pe sine nu numai pe cei din jurul ei pana la a nu mai putea distinge intre adevar si minciuna, la ea devine totuna. Minciunile dispar incet, incet, odata cu instalarea menopauzei si a batranetii. Al doilea studiu este unul de impact. Studiez impactul iepurilor de ciocolata asupra comportamentului femeii disponibile. Validarea o fac pe un esantion de femei indisponibile sau inca nehotarate. Desi o sa ma lungesc ingrozitor, o sa le explic in cateva randuri domnilor aici de fata, ca mi-e mila de ei. Cum mi-a fost mila si de mine, mai demult. Credeti-ma! am studiat problema cu mare atentie, in mintea femeii iepurele de ciocolata imbracat in poleiala este arhetipul voinicului (vezi C. Jung – Dialectica eului si inconstientului), al cavalerului in armura, numai bun de posedat si canibalizat. Cand ii oferiti, nu-i scoateti pe toti odata. Mai intai 8. Daca intreaba de ce tocmai 8, sa le spuneti ca fiecare iepure reprezinta cate o litera din “Te iubesc!”. Dupa ce femeia incepe sa se inmoaie, destul de repede, scoateti-i si pe ceilalti 12. Puneti-i la gramada cu ceilalti. De ce 12? Pentru ca aveti credinta si speranta si va doriti iubirea cu orice pret, aceea care este sacra si perfecta. Dupa ce ati scos toti iepurii, observati cu atentie ce se intampla. In primul rand, pentru ca sunt multi, mintea simpla a femeii ii comanda sa inceapa sa manance din ei pe loc. Aici fac o paranteza. Nu duceti niciodata femeii un cadou format dintr-un singur item, il va pastra pentru a se bucura de el singura sau, de ce nu?, impreuna cu dusmanii. Spre exemplu, ce se poate cumpara cu 40 de lei, adica pretul zilei pentru 20 de iepuri de ciocolata? Chiar ieri am cumparat de la Carrefour cu 2 lei bucata, redusi dupa Paste de la 7 lei! Nu cumparati iepuri de ciocolata de Paste! Dupa Inaltare au ei cel mai mare impact emotional si cel mai mic impact la portofel. Intotdeauna sa va ganditi la raportul cost-beneficiu! Daca vreti femei, cascati ochii prin magazine, pe la ciocolati, pe la perle de cultura, urmariti ofertele, nu va duceti numai la bere, vin si izmene de fotbal! Deci, ce greseala faceam eu inainte? Cu 40-50 de lei cumparam o singura pereche de ciorapi de matase, fumurii, cu banda de dantela minunata sau din aia speciali pentru portjartier, cum se cuvine, cu modele discrete, in care ochiul se pierde… Stiti ce faceau bestiile cu ciorapeii pretiosi? Ii puneau deoparte si ii purtau la birou ca sa le dea peste bot celorlalte proaste, eventual sa mai tampeasca de cap si cate un sef, mos basinos dupa care miroase a pipi. Vai, cat eram de bou! Luam sampanie din aia adevarata, frantuzeasca, sampanie pentru regine si printese… dar ocnasa ce-mi facea? Cica: “ma doare un pic capul, o deschidem data viitoare”. Si data viitoare nu mai aveai ce sa deschizi, tampita o daduse déjà la profesor, odata cu referatul pentru doctorat. Sa nu le dai cu fierul de calcat la ficat? Domnilor, nu le luati niciodata sampanie! Doua sticle de prossecco, atat! Se va indura cu siguranta de una. Doar sa intepe putin la limba si sa se ameteasca un pic. 40-50, tineti minte aceste numere importante! Nu cheltuiti niciodata mai mult! Sunt studii facute, nu mai stricati orzul pe gaste! Cum ai cheltuit mai mult, cum ti s-a urcat in cap si nu mai scapi! Nu stiu de ce va spun atatea secrete…
        Sa inchidem paranteza si sa revenim la iepuri. In raza de actiune a femeii se afla acum un grup compact format din 20 de iepuri de ciocolata in armuri stralucitoare. Observati cu atentie cum ii mananca. Urmariti-i ochii si mainile. O sa vedeti aparitia brusca a unei priviri sticloase, crude si reci. O sa inceapa sa rupa poleiala de pe ei, niciodata n-o sa o desfaca cu grija. Urmariti degetele, n-o sa mai tina cont ca abia au fost date cu oja, o sa-si infiga degetele exact in capul iepurelui, o sa-i sparga capul, o sa vedeti, femeia intotdeauna incepe cu capul! Urechile le rupe cu voluptate si le pune deoparte, ele urmeaza imediat dupa cap. Faceti cum va spun si o sa vedeti ca nu vorbesc prostii. Daca se mai nimereste o alta femeie prin preajma, chiar daca ii e mama sau sora, o sa-i ofere numai din picioarele sau fundul iepurelui, niciodata altceva! Stiu ce vorbesc, am facut experiente pe sute de iepuri, poate o mie, an de an. Incercati si voi si o sa va convingeti! In rest, ramane cum am stabilit: sa nu aveti incredere! Niciodata! Cum ai avut incredere, cum esti terminat.

  6. Cruella Devil zice:

    Sa mai destindem un pic atmosfera,
    Vaderush etericu’,( la zodie ma refeream)colericu’ iaca mi-a iesit si rima intrebarea mea ar fi de ce va inghesuiti la „femei precum mustele la miere „daca reputatia si si cartea noastra de vizita ne recomanda ca si tampite,rele,malefice,ahtiate dupa bani ,barbati sunt nascuti tot din femei,(asta are alt sens ptr.voi,intuiam eu ca ceva e putred in Danemarca) dar baieti nu disperati ,genetica face minuni de vitejie (si japonezii astia…..???.) sa poate naste si MR.RIGHT.!ASTEPT PROVINCIA SI ROBOTII SA NASCA EI….CA „FEMEILE SUNT CURVE SI BARBATII E PORCI” CUM AR ZICE CEI DE LA EPIC VOX……pai,nu???????
    Zambiti,maine nu se stie,scapa cine poate……
    SA FITI IUBITI,SA DARUITI IUBIRE SI SA AVETI O ZI EXCEPTIONALA SI INSORITA! !!!!!

    • D. Vader zice:

      Cruella, am 8 iepurila de ciocolata pe care vreau sa ti-i ofer cu toata dragostea. Vreau sa mai vorbim, vreau sa ma intelegi… Am sabie de lumina binefacatoare.

  7. Cruella Devil zice:

    Vaderica sabia de lumina e problema,am rezerve ca n-ar fi tocmai adevarata ,iar surogatele nu se compara cu originalul ,nu ma inspira……Iti multumesc ptr iepuroi…….. intentia si gestul conteaza…..si ‘daca dragoste nu e atunci nimic nu e ‘,ma refeream doar la oferta ta atat de generoasa!
    Sa fii iubit VADERICA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s