Prea săraci ca să cumpărăm de la IKEA

Azi-dimineață, la cafea, citii în Cațavencii un articol despre Ikea.
Băi, nu dau link la IKEA, nici dacă mă roagă însuși patronul suedez, ăla care trăiește spartan, într-un apartament de bloc, făcând abstracție de faptul că e bogătan. Fiindcă nu face abstracție degeaba. Știe el ceva! Nu că i-a zis directorul de vânzări – „Fraate, dacă vrei să rămâi pe piață, e musai să locuiești în două camere, la etajul opt din nouă, ca și clientela ta.”
Nu. Omul e un țepar lucid. Știe că n-o să-i meargă la nesfârșit să vândă carton presat pe post de mobilă și plexiglas pe post de sticlă.

Acum cinci ani, momită de catalogul atârnat de clanța apartamentului, pe dinafară, am cumpărat două măsuțe albe și un lampadar. Sau acum trei le-am cumpărat?… Nu mai știu exact, fiindcă nu trecuseră cinci luni de la asamblare, când măsuța din fața canapelei pe care stau tolănită la televizor a explodat în cinci puncte. Așa am descoperit că e făcută din carton presat, glănțuit cu un soi de ojă albă. Prin găurele ieșea un fel de conopidă crem. Am dat cu unghia: carton. Am insistat cu unghia, a mai sărit un milimetru de ojă.
Grijania ei de măsuță! Mă comportasem față de ea cu tot respectul cuvenit unui lucru nou. O ștergeam des, cu un detergent universal, cu o cârpă moale (nu, nu pot să mă abțin: de ce se adaugă, în orice indicație de întreținere,  adjectivul moale, după cârpă?! Există și cârpe tari?), o apreciam cum se cuvine, că era singurul obiect din casă care costase cât patru pachete de țigări. Patru pachete de țigări mă țineau cinci zile. Măsuța a rezistat  aproape cinci luni. Într-o seară m-am culcat cu ea bună și a doua zi prezenta cinci pușcături.
Merita un examen medico-legal cinstit. Adică să aflu ce-o omorâse. Nu pusesem pe ea ibricul de cafea, luat direct de pe aragaz, așa cum fac pe blatul din bucătărie. N-o ștersesem niciodată cu altă zeamă decât aia cu care dau pe monitor. Să fie măsuța Ikea mai sensibilă ca monitorul Dell?
Explodase în cinci puncte întâmplătoare, nu mai mari ca piramidonul de altădată. Le-am copiat pe-o foaie de calc și am încercat să le unesc între ele. Nu ieșea amprenta niciunui obiect existent în bucătărie. Un trapez și încă un punct. Aducea, mai de grabă, cu Ursa Mare, dar cu o bucată de oiște lipsă. Mi-am zis că o fi un semn. Mai plâng icoane, mai apare Fecioara pe un perete igrasios…
Am unit cele patru puncte direct pe măsuță, cu creionul și, din vârful bazei mari am tras o linie către al cincilea. Dacă aș fi desenat un unghi drept între locul unde-mi pun ochelarii de citit și cel unde stă telefonul, a cincea linie devenea bisectoarea acestui unghi. Am analizat îndelung de ce țin ochelarii acolo și telefonul dincoace. E simplu: sunt stângace. Apuc orice cu stânga. Ochelarii cu ambele mâini.
La dracu! Te culci seara știind că ai o măsuță Ikea în perfectă stare și a doua zi dimineața o găsești împușcată în cinci locuri.  Dacă era în șapte, era Carul Mare sau Croitorașul cel viteaz: șapte dintr-o lovitură. Dar erau cinci.
O vreme n-am băgat-o în seamă. Am considerat că nici n-o am. Țineam ochelarii atârnați de gât și telefonul în poșetă. În felul ăsta am scăpat de vorbit cu numere necunoscute, de pacienți, după zece seara.
Măsuța era ok. Eu, la fel. Mă bătea gândul s-o recondiționez. Dau cu șmirghel fin pe explozii, până le aduc la același nivel cu restul suprafeței. Pe urmă dau cu ojă albă. O fac ca nouă.
Mă gândeam în paralel la măsuță, în vreme ce vizionam la tv, în reluare, un episod din House of Cards, pe care făcusem binging pe net, fără să știu ce fac.
În clipa aia am strănutat.  Cinci stropi au sărit pe măsuța Ikea. I-am văzut, în lumina piezișă a ecranului.  Cinci porcușori care, dacă ar fi fost șapte, făceau Carul Mare. Cum a făcut Podul,  Apolodor din Damasc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, experimente, filme, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Prea săraci ca să cumpărăm de la IKEA

  1. Ce mi-a plăcut analiza ta pe… mobilă. :)))

    • Mă sincer bucur!
      Când am citit ce am scris, mi se părea că nimeni nu va înțelege nimic. Dar măsuța există. E un dezastru.

      • Nu vreau să te contrazic în ceea ce privește calitatea măsuței, dar să știi că au și lucruri de calitate. Eu mi-am renovat bucătăria în iarnă și am cumpărat tot de la ei toate dulapurile și… tot. Sunt foarte mulțumită. Și e bucătărie, camera cea mai frecată a casei. Ți-aș pune poze să vezi, dar nu știu cum aici în mesaj.

      • Și eu am cumpărat niște chestii cu sertare de la ei, la prețuri normale, de magazin de mobilă. Rezistă cu onoare, dar au costat ceva mai mult ca fumatul pe o lună.
        Adevărata țeapă e când o presari cu lucru bun.

      • Și eu am cumpărat niște chestii cu sertare de la ei, la prețuri normale, de magazin de mobilă. Rezistă cu onoare, dar au costat ceva mai mult ca fumatul pe o lună.
        Adevărata țeapă e când o presari cu lucru bun.

      • Da. Așa este. Probabil că ai ce cumperi. Eu nu cred în așa zisele… promoții.

  2. sorin zice:

    au si suedejii astia modelul lor de conchistadori pasnici.. mai delicati decat cei vorbitori de limbi de mare circulatie mondiala 🙂

  3. psi zice:

    oare suedejii țin măsuțele astea pe post de tablou? și dacă ar fi pe-așa, cele cinci puncte, când le-apucă pe ele, se visează constelații? că mi-aș face drum la ikea, la bucurești, să-mi cumpăr o măsuță de tavan, pe când văd stele verzi să am punct de sprijin suedez. 🙂

  4. klaus zice:

    Cafiaua bănuiesc ce e e, da’ conecutzuu…..

  5. Cruella Devil zice:

    Draga mea,
    Profesorul meu de marketing ne spunea ca marfurile bune n-au nevoie de reclama si publicitate. Gen PATEK PHILIPPE ,LAMBORGHINI,FERRARI,la chestiile astea n-o sa vezi reclama la TV.
    Si sa fiu asa un pic patrioata si ‘patrihoata ‘ ,parca nici la MOBEXPERT n-am vazut????!!!!!
    Asadar sa fim iubiti,sa daruim iubire si sa avem o saptamana exceptionala si minunata!

    • Cruella, ai dreptate. Am cumpărat acum 10 ani două canapele de la MOB, pentru mine și pentru mama. Sunt ca noi. Adică… nu! Sunt ca niște canapele, dar n-au îmbătrânit deloc.
      Pe principiul profului tău de marketing merg și eu, mai tot timpul. Dar când vezi că o măsuță costă cât o friptură cu cartofi prăjiți la birtul de cartier, parcă nu reziști.

  6. sorin zice:

    off topic-

  7. Cruella Devil zice:

    Dragii mei,
    Foarte misto sunt cei de la Epic Vox mi-au binedispus dupa -amiaza ,habar n-aveam ca exista ,le-am urmarit toate videoclipurile si am ras de se auzea in toata casa.
    In alta ordine de idei ,am meditat un picut asa si m-am gandit eu ca testosteronul si estrogenul nu sunt in competitie si practic ar trebui sa mearga la brat.adica un fel de ying si yang…….
    Cu lipsa cu tot e misto si viata n-ar fi frumoasa daca nu ar exista barbatii sI invers.Cu plusurile si minusurile fiecaruia suntem unici ……
    SA FITI IUBITI SI SA DARUITI IUBIRE,O ZI EXCEPTIONALA ,DE GRATIE SI FORMIDABILA !

  8. upprann zice:

    Mersul la Ikea fără nevastă/prietenă e ca urcuşul pe Himalaya fără şerpaş.

    • Șamane, asta e o poveste lungă și complicată.
      Interviul doctorului din republica.ro e vâscos. Sună ca mormăiala unuia care vorbește în somn. Omul parcă spune și parcă nu spune lucruri. Eu am înțeles că se leagă de generice în general, nu de generice românești. Antibiotice-Iași își pune mâna în cap?!
      Eu mă mulțumesc să bombăn o întrebare:
      – Cum crezi că e posibil ca antibioticul X (produs princeps) făcut de firma Y, care costa, anul trecut 70 de lei, anul ăsta să coste 20?

      • Șamanu' zice:

        Optimizarea procesului de productie. 😉

      • neax zice:

        Îmi spune un amic farmacist cum. Un prieten al lui, tot farmacist, are fabrică de medicamente. Le produce și le poate vinde cu profit la 2 lei cutia, Dar ar părea neserioase, așa că le dă cu 20.

      • neax, ce de prieteni farmaciști ai! Dacă te mai plimbi prin gară, îți mai faci rost de doi. Două, de fapt.
        Proporția 2 la 20 e exagerată. Cam 2 la 6 e scorul.

  9. neax zice:

    Ai greșit iar, și tot cu apa. Dacă nu o spălai, fie și cu o cârpă moale, stratul de jeg se întărea și ar fi constituit o barieră de protecție față de stropii de scuipat. Știi cum se zice: jegul o mai ține

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s