Omul căruia îi murise câinele

Așa am intrat în vorbă: a intrat în Prăvălie, a cerut ceva și a început să plângă. Imaginați-vă cum e să-ți plângă, din senin,  în fața tejghelei, un bărbat trecut de patrușcinci de ani, care cumpără câteva pastile de-un dor de cap, pune câțiva lei în farfurie și își trage mucii printre sughițuri.
E jenant.
L-am întrebat dacă vrea un pic de apă.
A zis că nu. A mai zis că-i murise câinele.
Atunci mi-am adus aminte: era tipul care plimba un ciobănesc german pe trotuarul de vizavi, în fiecare dimineață.
Ne-am împrietenit pe loc. (Dacă n-ai avut ciobănesc german care ți-a murit, nu încerca să pricepi asta.)
I-am povestit de-al meu. Mi-a povestit de-al lui.  Mi-l aminteam: un lup frumos, dar nu chiar ca al meu. Un lup singuratic. În lesă. Ceea ce al meu n-ar fi acceptat niciodată. Îl crescuse de mic. (Eu îl acceptasem când deja era mare.) Îl învățase totul. (Eu învățasem o mulțime de lucruri de la al meu, care era deja învățat, de un alt lup mai bătrân ca el, cu care conviețuise.)
I-am adus, totuși, un pahar de apă.
L-a băut până la fund.
I-am dat un șervețel să se șteargă la ochi, era ditai omul, să nu plece așa pe stradă.
Câțiva ani a fost client fidel, cumpăra numai de la Prăvălie, câte-n lună și-n stele. Cumpăra de bani grei și se plângea că are o mică firmă de instalații care merge rău. Dar nu mai rău decât tot ce poate merge rău în țara noastră. Mergea rău în trendul răului acceptabil. Nu mai plângea după câine, dar ne plângeam, teoretic, unul altuia pe umăr, ca doi inși care au de-a face cu banii. Bine, el era patron, dar, la o altă scară, destinele noastre economice erau comparabile. Adică al meu se compara cu al salariaților lui, pe care-i tot dădea afară.
Pe urmă tipul a dispărut pentru multă vreme.
Am și uitat de el.

A revenit ieri, a cumpărat de câțiva lei, niște pastile contra durerii de cap și mi-a zis că e stupefiat cum de poate să existe în oraș o prăvălie de la care cumpără exact ce cumpăra de la Prăvălia mea, la un sfert de preț. Mi-a zis că trebuie să fii nebun ca să-ți închipui că acolo e lucru curat. Că detestă cozile de două ore, dar își face necesarul pe două luni și stă la coadă, fiindcă economisește O SUTĂ DE DOLARI.
În vremea asta eu îi ambalam într-o punguță cât palma unui copil de patru ani niște pastiluțe. I-am dat restul la cinci lei și l-am întrebat cu îi merge Firma. Prost! Evident, ca totul în țara asta. Era convins că, la anul pe vremea asta, o să reducă salariile muncitorilor la jumate, fiindcă PETROM-ul plătește din ce în ce mai prost.
Tocmai împătuream pungulița cu trei năsturei medicamentoși, când mi-am săltat privirea peste ochelarii de „aproape” și l-am întrebat:
–  Lucrați cu PETROMUL?
Și mi-a răspuns, oarecum uimit:
–  Numai cu ei.
Am terminat de împăturit buzele punguliței și i-am dat-o. În momentul ăla îl uram ferm și nu m-am putut abține de la o lovitură sub centură:
–  Cum îl chema pe câinele dumneavoastră?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, d'ale Prăvăliei, o ţară frumoasă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Omul căruia îi murise câinele

  1. zazania zice:

    Renata, iarta-ma !

    • Zuzu, în primul moment am avut un șoc, am vrut să te-ntreb ce-ai, fă, ai băut apa la câine?! Ce-mi făcuși, de-ți ceri pardon.
      Pe urmă mi-am amintit obiceiul și…
      Și eu îți cer iertare pentru orice vorbă cu care te-aș fi supărat anul ăsta.
      Chiar și pentru un mai mult laic, cum sunt eu, mi se pare un gest care care trebuie făcut, o dată pe an, mai ales între prieteni. Ajută mai mult ca o îmbrățișare, atunci când ai mare nevoie de ea.
      Ești cea mai onestă persoană de care mi-a fost frică vreodată. 🙂

  2. Ouch. Nu m-am așteptat la final. 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s