Curul roz al doamnei Carmen

Nu știu: dacă întrebi 100 de români, vorba lui Cabral, ce-a că’tat președintele nostru în America, zilele astea – habar n-au. Cred că nici el, Iohannis, n-a știut exact scopul și durata vizitei, de-aia a mai lungit-o nițel, cu sărbătoarea cireșilor japonezi, fiindcă asta e ceva pe înțelesul tuturor, și mai ales al lui Carmen, pentru că numai la cireși în floare i-a stat gândul, încă de când s-a scoborât din avion. Altfel, de ce-ar fi ales să se confunde cu ei?
cupluiohannischery-3-150x150

 

 

 

 

Să ne-nțelegem: n-am nimic cu rozul pudrat, fanat, îmbrăcat. Am cu încropeala. Va’zică doamna Carmen, că nu pot să-i zic Carmen-Doamna, a considerat că e ok să pink-jeans, top aproape lila și sacou smuls în ultima secundă de pe umerașul cu deux piece-ul roz. Ce părere și-o fi făcut fusta rămasă orfană pe umeraș, nici nu vreau să mă gândesc! Noroc că avea ea niște opincuțe-mocasini, tot roz de-ăsta obosit. Pe care, slavă cerului, le-a încălțat fără ciorpi, că cine știe, poate îi venea gândul bun să-i dresuiască tot în roz. Norocul, și numai el, a făcut să existe în gardirop o poșetă-sac, de-aia cu care te duci  la cumpărături mici și strict necesare și rezistă la petul de apă plată, două beri la 33cl, o pâine la pungă, feliată și, dacă îți trebuie și-o cutioară de Almette – încape. Practic, e o sacoșă sub acoperire de poșetă.  Nu știu ce-ai putea să cari în ea la drumul cu avionul, că ești nevastă de președinte, dacă vrei un iaurt cu măcriș, ți-l dau ăia în avion, nu pleci cu el de-acasă dar, dacă tot te-ai dus în asorteu, atunci, bine,  ia și sacoșa asta de firmă cu tine, fiindcă e roz. Pudrat.
În dârdora alegerii unei ținute lejere, de dragul cireșilor japonezi care se sărbătoresc și în Whashington, puteai, dracului, și tu, nevastă de președinte de țară NATO, să te uiți la tine în marea oglindă din hall, să vezi că jeanșii roz îți fac curul plat și pătrat, și dacă cumva exact așa îl ai, nu-l arăta! Că nu înveselește pe nimeni!
iohannis.hx1ife68jdDeci, când o să-ți faci tu albumul de aminitiri intitulat ”Cât am fost eu prima doamnă și tu președintele unei țări fără viitor”, în mod normal, poza asta, care te arată tot atât de plăcută privirii ca un frigider Arctic pe care-l vinde un fraier pe la jumate.ro, ar trebui exclusă.
Și hair-stilistul personal, care te-a asigurat, înainte de decolare că, da, doamnă, puteți pleca nespălată la cap de trei zile (foto 1) – ar trebui concediat.

N.M.: Acest text a zgripțăit ca un cățel de pripas la ușa Gării, datorită prietenului Krantz, de la care am furat și prima poză. Și cu care nu sunt de acord că nevasta unui președinte de țară, oricât ar fi ea de mică și neimportantă, se poate îmbrăca în cireș japonez fiindcă așa-i e placul, chiar dacă l-a însoțit pe consort în America, de-o fandacsie, pe banii contribuabililor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Curul roz al doamnei Carmen

  1. Cârcotaşu zice:

    Ei, şi tu acolo. Ce, strică un pic de mov? 🙂

  2. domnuio zice:

    Păi mie îmi era f.clar că s-a dus sa-i dea o mână de ajutor lui Donald și astfel să cimenteze pe wc( a se citi „pe veci”) prietenia Trumpo-Iohannisiana. Doamna o fost acolo neoficial… echipată astfel ca să deruteze adversarul…

  3. Vezi, de-asta ne asteapta un viitor roz!
    Auzi, da’ vreun festival al CURmalelor nu e nicaieri? Ca m-ar interesa ce tinuta ar aborda doamna…

  4. Cruella Devil zice:

    Mai Renata,
    Tu vrei sa -i dai d-nei Carmencita mi amor insomnii?
    Vrei sa o faci dependenta de LEXOTANIL si STILNOX?
    Mai noi suntem rai ,daca se imbraca de la GUCCI,MOSCHINO,CHANEL ,VUITTOANE SI ALTE XENOANE ,alde MANOLO BLACHNIK ,vom zice ca o bate si-o si intrece pe blonda de la Cotroceni,adica, iar nu-i bine,mai ,mai,numa ‘ rautacisme din partea poporului asuprit si jecmanit si umilit……
    SA FITI IUBITI SI SA DARUITI IUBIRE ,face bine la corazon.
    P.S.Ne-am obisnuit cu leprele,ce mai conteaza una in plus sau in minus???

    • Cruella, rău nume ți-ai ales, că gândești ca un înjer!
      N-am, mămicule, nimic cu femeia asta! Am cu imaginea ei de-a dreapta/stânga prezidentului. După ce că el vorbește pe silabe și nu înțelege ce spune, se mai și țin de mână, ca doi puști îndrăgostiți pe șestache, tocmai când se cântă Imnul Național al țării noastre mici și murate. Mi-e teamă că lavstoriștii ăștia cam tomnatici n-au înțeles ce hram poartă. Că a fi președinte de țară nu e ca și cum ai câștiga o excursie la Las Vegas. E ca și cum ai câștiga o drumeție pe Muntele Sinucigaș.
      La P.S.-ul tău nu știu ce să răspund, fiindcă eu nu m-am obișnuit cu leprele. Leprele nu sunt furtuni în deșert, adică n-ai cum să te lupți cu stihiile naturii. Leprele pe care le votăm (sau nu!), periodic, ajung lepre în pofida bancului ăluia vechi, cu Ivan, care a distrus samovarul, fiindcă nu era decât o locomotivă în fașă.

  5. Hercule zice:

    Făcând abstracție de cum arată la față, m-aș încârliga cu Carmen, chiar de mai multe ori. 😉

    • Hercule, băiatule, dacă ai ajuns să faci abstracție de vârsta carnației celei cu care te-ai încârliga, nu e bine. Pute lumea de carne proaspătă. Atât de proaspătă, că abia a trecut de majorat. Și, ce să vezi, nu trebuie să faci abstracție de față. Trebuie să faci abstracție doar de conversație, cum ar trebui să faci și în cazul în discuție. Dar, zi tu, nu e mai bine o vițică tânără, fragedă, decât o vacă bătrână, care trebuie pusă la marinat, cu vin, cu uleiuri, cu cimbru și rozmarin?

      • Hercule zice:

        Bună-i și vițica, dar nu-i ca atunci când încapi pe mâna unei dame coapte. Știe aia să te stoarcă într-un mod delicios dar și sălbatic, de nu-ți mai vine să povestești nimănui, „tu, marele macho”. 😳

      • Nu știu ce zici, Hercule, dar la poza pe care ai atașat-o, eu cred că orice mulgătoare mecanico-electrică, folosită la o fermă de vaci e, dacă nu mai „simpatică”, măcar mai utilă.

  6. Hercule zice:

    Pâi nici nu prea îmi venea să mai zic, că divorțata (eram 26/48) mă imobilizase (gol) în curtea casei de vacanță („de la țară”) ce-i revenise prin partaj și mă „vizita” cam la două ore, între timp ținându-i locul țânțarii și tăunii (da, am stat acolo și o noapte; ziua nu se vedea nimic din vecini, era un „perete verde”). Spunea, chicotind, că dacă țip sau fac zgomot ea ca ” femeie liberă” poate da explicații, dar eu aș fi „descalificat că bărbat”. A fost ceva unic…

    • klaus zice:

      Hercule, dragul meu, habar n-am unde m-aș încadra pe scara ce măsoara intensitatea dorinței de ați „depune” icrele, da’ să stau în compania țânțarilor și tăunilor?? O noapte??! Zic pas! Nu neg că abordarea mea-i subiectivă, să fii tu sănătos, da’ mai bine mă apuc de învățat italiană. Se începe mereu cu ce-i mai ușor. Exemplu: gioco di mano! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s