Ce știe spițeru’?! (6)

CHIMICALE. Am scris cu majuscule, fiindcă așa e scris deasupra ușii magazinului de peste drum. Din cauza asta, când cineva pronunță cuvântul, mintea mea îl ortografiază cu majuscule și, inevitabil, mă enervez. Fiindcă tipul sau tipa din fața mea nu se mulțumește să-l rostească. Îl dă cu interpretare. Din nefericire, cuvântul nu conține consoane explozive, deci nu te stuchiește de la sine și atunci e nevoie de nițică artă dramatică,  să-l rostești cu suficient dispreț. Grupul chi devine ki. E cam puțin, dar tonul și mimica fac restul.

Omul de dincolo de tejghea zice:
– Sunt hipertensiv, dar m-am săturat să înghit kimicale!… Vreau ceva naturist!
– Ce medicamente luați? – îl întreb.
– Kimicale! – zice.
Na, câțiva stropi de salivă tot au ieșit la bătaie.
– Nu, zic, dacă înghițeați chimicale, erați client peste drum de noi, la vopsele, solvenți, detergenți, detartranți, mopuri și capace de veceu și nu mai apucați să ziceți ce înghițiți. Înțeleg că aveți un tratament cu medicamente antihipertensive…
– Da, dar m-am săturat de kimicale. Vreau ceva natural. Doctorul mi-a dat atacand /nebilet/prestarium/tertensif…
(Am ales variantele uzuale de răspuns .)
Îl întreb cât de hipertensiv e. 17 cu 9. Dar acum are 13 cu 8 și vrea să le dea cu flit kimicalelor. Îi explic că are 13 cu 8 grație medicamentelor antihipertensive care, deși nu se pot numi chimicale decât din punct de vedere chimic, își fac treaba. Nu te poți întoarce la Păducel după Atacand. E ca și cum ți-ai tăia  gipsul, cu de la sine putere, pe o fractură de tibie și ți-ai aplica o cataplasmă cu frunze de varză.

Chimicalele antihipertensive au un har – acela de-a menține tensiunea în limite acceptabile, dar au și un mare cusur: dacă le lași, te lasă și se răzbună. În termeni medicali, se numește fenomen de rebound, în viața de toate  zilele arată ca un puseu de tensiune, ca un sevraj și AVC-ul pândește la ușă să intre în scenă.

Noo!… Solicitantul vrea păducel. Că a citit el despre păducel.
Știți ce fac?
Uneori i-l vând, pe Păducel Capsule, fiindcă omul de dincolo de tejghea e atât de pornit să-și facă rău prin auto-medicație, încât, recunosc, nu-i pot ține piept. Păducelul determină o coronaro-dilatație discretă  pe un cord sănătos, pe un organism sănătos care a luat-o nițel razna din pricina sistemului nervos vegetativ, dar e compresă rece la picior de lemn în boala hipertensivă diagnosticată.
Alteori îl refuz. În detrimentul patronului care pierde adaosul comercial de 20%  din 6 lei. Doar fiindcă n-a stuchit suficient când zicea de KIMICALE și pare un om care, chiar dacă nu acceptă pe moment sfatul farmaceutic, te lasă să crezi că se va gândi la el.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Ce știe spițeru’?! (6)

  1. ALM zice:

    Ce înghesuială! Poate să-mi spună cineva de unde „se trag” cuvintele farmacie şi farmacist?
    Aştept provincia!

    • La egipteni, ph-ar-maki semnifică ”cel care poată de grijă” și se referea la zeul Thot, patronul divin al medicului. În greca veche pharmacon, cu accent pe „a”, e medicament.
      D-acolo ni se trage!

      • ALM zice:

        Acu’ vreo patru decenii, am citit o carte scrisă de un farmacist. Un oarecare Corneliu Constantinescu. Am scris „oarecare” fiindcă nu ştiu cum o să-i fie primit numele. Pe atunci nu aveam nevoie stringentă de „leacuri băbeşti” sau hapuri industriale. Omu’ în discuţie scria despre plante medicinale, ceaiuri, tincturi şi cataplasme.
        De la el am aflat că vânzătorii (ambulanţi) greci de plante medicinale se numeau „farmacopoli”. Mai spune că, în timp, prescripţiile medicilor devenind tot mai complicate, a apărut nevoia unei noi profesii, aceea de farmacist.
        În cartea aia există un capitolaş şi pentru Crataegus monogyna şi oxyacantha. E scris cu respect faţă de natura pură, fără vreo referire băşcălioasă la „chimicale” …

      • Bine primit, deși nu-l cunosc. Cred că a fost profesor, cândva, la IMF. Așa deduc de pe google.
        Monografiile despre plante medicinale sunt scrise de farmacognoziști care nu vor să vândă planta, doar s-o studieze. De aceea sunt riguros științifice și n-o să găsești acolo baliverne de genul …„și mai conține 0,00001% antociani care-i conferă proprietăți importante în creșterea rezistenței și scăderea permeabilității peretelui vascular.”
        În particular, sunt îndrăgostită de Crataegus. O plantă onestă, cu compoziție clară, cu principii active dozabile, cu aplicații puține dar excelente, într-o zonă delicată – patologia sistemului nervos vegetativ care, ori de câte ori o ia razna, te transformă într-o colecție de simptomatologii care se bat cap în cap, alternează pe neașteptate și, deși nu te ucid, îți fac viața un chin.

      • Pa care „a”, bre?

      • Pe al doilea, bre! De parcă n-ai ști!

      • Cârcotaşu zice:

        Păi bine, măi, tot cu Crataegus? Păi nu ziceai tu că… ? Bine, acu’ nu c-aş vrea să zici că eşti îndrăgostită de Atacand, da’ or’ş’cât, nu? 😯

      • Da, da, am zis. Dar sunt câteva plante oneste, cum ziceam, cu adresabilitate clară și acțiuni bune de netăgăduit, pe care le folosesc și le stimez. Păducelul, passiflora, valeriana, roinița, talpa gâștei… lucrează așa de frumos și controlabil pe SNV, unde, să ne ierte marii inventatori de molecule sintetizate – nu au inventat nimic serios. Spre deosebire de, să zicem parșivul rozmarin care pretinde că stimulează circulația cerebrală și repară memoria și tinerețe fără bătrânețe și ale hau-hau-uri d-astea, dar crește tensiunea de nu te vezi, și uite că din prieten ți se face dușman, dacă-l iei de capul tău. Ca să nu mai vorbim de agentul sub acoperire lemn-dulce, de care fug toți fitoterapeuții încotro văd cu ochii, fiindcă n-ajunge nimeni să se vindece cu el de gastrită și ulcer, înainte de-a trânti un puseu de tensiune inexplicabil, dar zdrăvănuț.

    • klaus zice:

      Domnule ALM, io-s, după argoul capitalei, provincia! Mă așteptați? 🙂

      • ALM zice:

        Aştept pe oricine poate aduce lumină înainte de Paşte. Aveţi variante diferite faţă de ce a scris Gazda sau Constantinescu?

  2. Cârcotaşu zice:

    Ce să-i faci, Renată, da’ nu mă laud nici cu producătorii de „kimicale”, dau nişte liste de reacţii adverse de bagă groaza-n pacienţi, ăştia se şi văd cu mâinile pe piept şi cu lumânarea aprinsă. Ştiu, ştiu ce-ai să-mi zici, că-s obligaţi de lege, da-n ultima vreme parcă se exagerează. Bănuiesc şi de unde se trage chestia asta, de la „instruiţii” de americani, cărora dacă nu scrie-n prospect că poa’ să moară şi se-ntâmplă de mai şi mor, plătesc firmele despăgubiri de le iese pe nas.
    Asta-mi aduce aminte de un banc, vechi da’ bun. Ion în armată. Vine telegramă de-acasă c-a murit mă-sa. Căpitanu’, milos din fire, se tot gândea cum să-i transmită vestea lu’ Ion, adică să-l menajeze. Plutonieru’ zice:
    – Lăsaţi la mine dom’ căpitan, că-i spune io răcanului şi o să fie bine.
    Zis şi făcut, plutonieru-l cheamă pe Ion şi-i zice:
    – Mă’ Ioane, îmi pare rău de tine, da’ uite c-a venit telegramă de la tine de-acasă. E de rău măi!
    – Da’ ce s-a-ntâmplat dom plutonier, că ultima oară era totul în regulă?
    – Păi mă’ Ioane, e groasă mă’, ascultă-mă pe mine. Cică ţi-a ars casa, mă-ta, tac-tu, soră-ta, s-a ales prafu’ de toţi şi de toate.
    Ion înlemneşte, mai să cadă din picioare şi-ncepe să se tânguiască.
    – Cum, mama, tata, surioara… ? Gospodăria… ? Doamne, ce mă fac eu acu’ ? Că-mi vine să…!
    – Ei, şi tu acu’, Ioane, hai c-am exagerat şi io. Stai măi liniştit că n-a murit decât mă-ta, tac-tu, soră-ta şi casa sunt ok!

    Aşa şi cu reacţiile adverse, se poate să dai şi colţu’, da stai liniştit, în cel mai rău caz o să ai un deranjament la maţ! 🙂

  3. klaus zice:

    Păducelu’, chiar din inima naturii fiind, tot niște chimicale înghesuie la interval. Ren, stai, nu sări la jugulară! Am înțeles sensul lui „ki”. Cred și
    eu în putere plantelor, bată-mă norocul să mă bată, da’ până la suspiciunea că mănânc hârtia și arunc ciocolata.
    Și, dacă tot stau amu pe budă și meditez, mă cam ia cu fiori. Mă gândesc la omul consumator care n-a avut norocul să se dea în bărcile noastre. Ăla care crede că nucleul plutește ca un trântor în citoplasmă. Dacă i-ar arde una după ceafă nenorocitului ar putea și citoplasma s-o pună de un concediu la Mamaia, nu? Păi cum, îmi spui tu mie ce bine-mi face păducelu’?

  4. Renato, ca veni vorba de accente: tu cum zici, capsula sau … capsula?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s