Ce știe spițeru’ ?! (1)

La dracu’ să-l ia, nu știe nimic. Cel puțin până să ajungă spițer, nu știa nimic.
Negustorul de condimente din Evul Mediu știa de șofran, piper, scorțișoară. În fond, niște specialități gustative.
Tipul ținea un magazin de coloniale și puțin îi păsa lui cine, ce cumpără. Și totuși, într-o zi, or fi trecut câteva sute de ani până să se prindă de fază, a observat că anumite condimente le cumpără anumiți clienți. Dar nu ca pe „sarea-n bucate”, ci ca pe niște leacuri. Mai speciale.
Un dicționar italian din secolul  XVIII zice că speziale e cel care „vinde speciile și compune medicamentele ordonate de medic”. Ordonate!
Încă de-atunci eram subordonați  doctorilor! Ceea ce e bine de ținut minte.
Dacă e greu de ajuns de la speziale la românescul arhaic spițer, dați câteva clickuri pe net și vă lămuriți imediat.
Deci, într-o bună zi a secolului XVIII, unul din trei sau din zece vânzători de mirodenii încep să vândă numai plante cu efect terapeutic, ordonate de medici.
Nu știu ce dracu’ știa negustorul spițer atunci, ce era în capul lui, dar, cert, a început să gândească.
Dincolo de tejghea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în d'ale Prăvăliei, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Ce știe spițeru’ ?! (1)

  1. ALM zice:

    Câtă dreptate aveţi atunci când bateţi şaua ca să pricepem şi noi. V-a scăpat un mic amănunt, în secolul XVIII medicii erau medici, nu lefegii. Acum, te duci la „medicul” de familie şi să zici „mersi” dacă asistenta îţi măsoară tensiunea. Este important să semnezi într-un registru şi să dai „cardul de sănătate” pentru decontarea oboselii. Uneori, în fişa pacientului scrie clar (albastru pe alb) că trebuie să-ţi treacă pe reţetă şi un medicament ORDONAT de medicul specialist dar, dacă nu eşti atent, pleci cu reţeta incompletă. Cu puţin noroc îl cumperi „la liber”. C-aşa-i în tenisul post-decembrist, decontarea primează …

    • În mod normal, ALM, asistenta n-ar trebui să aibă de-a face cu rețeta. Dar acum doctorul de familie s-a transformat într-un hârțogar raportor și nu mai are timp nici să te întrebe cum te simți.

      • ALM zice:

        N-am înţeles, justificaţi sistemul? Nu eu sau restul muritorilor l-am/l-au construit! N-am spus că asistenta completează reţeta, cu toate că ăsta e adevărul în cazul meu. Medicul completează nişte catastife şi asistenta dactilografiază. Apoi medicul semnează şi aplică parafa. Sistemul electronic, la cât a costat, ar fi trebuit să uşureze viaţa pacienţilor. Dar asta nu a fost în mintea celor care au conceput caietul de sarcini. Ideea a fost aceea ca, în sistemul medical, să nu se fure mai mult decât fură guvernanţii! De aia nici nu contează că_cardu’ de sănătate (?!) o zi merge şi zece stă blocat. Şi ce faci dacă ai nevoie urgentă de un medicament? Te jeluieşti la „farmacia inimii” ca să-ţi dea un blister de Glucovance, sau Eutirox, sau Exforge, sau etc? Ca să nu ajungi la „urgenţă”!

        Farmaciştii n-au nicio vină! Nu-mi place de o farmacie, mă deplasez maximum 100 de metri la alta! Dar cu doctoru’ ce să fac? Abia am găsit un medic specialist pentru boli metabolice pe placul meu. Dar alţii parcă au trecut prin … mâna lui Vlad Ţepeş. Se uită la tine ca la un milog, un nesimţit care deranjează, un neica nimeni care trebuie să stea pe la uşi ore întregi, ca să se înveţe minte!

      • Cum să justific sistemul, ALM? Cum aș putea să justific ceva ce ne îngroapă de vii, alături de pacienți?
        Cu cât crește informatizarea, crește și durata preluării unei rețete on-line.Practic, cineva, un server-dumnezeu citește în timp real toate milioanele de rețete care se înregistrează la medic, la farmacie. Și totuși seara trebuie să lansezi un raport al zilei. Același server-dumnezeu te verifică și se autoverifică dacă ceea ce el a citit/înregistrat/verificat odată cu tine e fix la fel cu ceea ce seara îi reamintești că ați făcut împreună.E ca și cum amândoi, masterul și utilizatorul ar suferi de comportament compulsiv și își verifică la infinit aceleași gesturi care au fost efectuate de ambii, concomitent.
        Asta nu înseamnă că sistemul a progresat măcar un micrometru în ceea ce privește rețetele fictive. E fix la fel ca înainte. Imaginează-ți un castel labirint în care deschizi noi și noi ușițe de acces ca să-ți zăpăcești și uluiești vizitatorii. Totuși, rămâne veșnic un coridor scurt și drept care te-ar duce de la intrare la ieșire, cu condiția ca oricine să aibă cheițele acestor două uși, care stau încuiate, aparent pentru toată lumea.
        E o mizerie totul. E o mizerie și faptul că doctorii aflați în contract trebuie să aibă min. 1000 pacienți.

  2. zazania zice:

    i clopoţelul de la intrare, cum scoate un sunet dulce, ca un chicotit? Ştii cum miroase frumos înăuntru, a lemn vechi, a eucalipt şi-a „doctoria pisicii“? De fapt, „doctoria pisicii“ nu miroase chiar aşa frumos, ba chiar pute când o pui pe zahăr, douăzeci de picături, dar… Ştii Spitzerul ăla care-ţi sustrage uşurel recepta din mână, dă capul pe spate, cât să citească „guttae“-le cu cifre romane, fix prin lentilele ochelarilor lăsaţi pe vârful nasului? Îl ştii?… E! Spitzerul ăla a murit acum 50 de ani.”

  3. Drugwash zice:

    Istoria asta ne omoară. Fiindcă cei pe care-i deranjează o ascund şi-o falsifică şi fiindcă noi ceilalţi o uităm sau o învăţăm deja falsificată. Şi atunci cînd „marea industrie” o să zică ‘stop joc, să vedem cine rămîne în picioare’ mă întreb dacă o să mai fie vreo babă prin vreun colţ uitat de lume care să ştie ce buruieni să adune şi cum să le prepare ca să vindece o rană, o răceală sau altceva mai grav.
    Hm, ar trebui să-mi protejez cultura de rostopască şi de ardei iute…

    • N-aș merge niciodată pe mâna unei babe. Deformație profesională.
      Rostopasca produce necroză hepatică. Știai?

      • Drugwash zice:

        Rostopasca în exces are efecte adverse. În cantităţi mici şi consumată rar are efecte benefice. Recoltarea se face în zi cu soare, niciodată după ploaie. Însă nu mă refeream doar la uzul intern (pe care nu l-am practicat pînă acum) ci la cel extern, mai precis la secreţia frunzelor şi rădăcinii de rostopască, excelent coagulant pentru răni superficiale, înlocuitor perfect al Rivanolului. Am testat de nenumărate ori pe mine iar de curînd şi pe dl. PAM.

        Problema e că medicina modernă îşi are rădăcinile în cunoştinţele medicinii empirice, pe care a ucis-o după ce i le-a furat.

      • Rostopasca ÎN EXCES. Poți să-mi spui și mie unde începe excesul? Că nu e fenobarbital, să-l ai în tabele, cu doza maximă pentru o dată și cu cea maximă pe 24 de ore.
        Vezi? Te ia gura pe dinainte. Zici: am TESTAT pe mine și de curând pe PAM. Ați testat. Diferența față de produsul standardizat (care poate să conțină rostopască, de ce nu?) e că doar îl folosești. Nu-l testezi pe tine. Testele s-au făcut înainte, în laborator.
        Problema, Dragoș, e că medicina modernă își are rădăcinile în medicina empirică, dar pacienții vor cu tot dinadinsul să revină la izvoarele empirice fără niciun sfat, disturgând astfel efectele benefice ale celei empirice pe care nu o stăpânesc decât din auzite/citite în săptămânale de largă respirație și, în egală măsură, o discreditează și pe cea modernă, aplicând-o tot așa, la întâmplare.
        De ceva vreme nu se mai folosește termenul de terapie alternativă (modernă vs. empirică), se utilizează sintagma „terapii asociate”.
        Fără supărare: ți-am zis eu vreodată că aș putea măcar să schimb o siguranță într-un tablou clasic, cu ceramică, liță și nisip? Nu cred. Fiindcă știu mai puțină fizică decât PAM. Dar mă bucur că există întotdeauna cineva căruia să îi cer ajutorul la siguranțe arse.

      • Drugwash zice:

        Te iei de semantică. Nu ştiu unde începe excesul şi unde se termină, pentru fiecare om diferă şi din păcate un medic nu poate avea habar cît de mult tolerează organismul meu un ceva oarecare fiindcă el nu simte ce simt eu şi fiindcă nici măcar nu-şi dă interesul să afle, fiindcă pe el îl interesează salariul şi plusurile proprii, nu sănătatea mea perfectă fiindcă dacă eu aş fi perfect sănătos el ar deveni şomer. A dracului logică, aplicabilă în absolut toate domeniile! Aşa că de ce aş avea încredere într-unul care – aşa cum scrie undeva mai sus sau mai jos – se ocupă mai mult cu completarea în registre şi alte hîrţogării decît cu însănătoşirea pacientului şi n-aş avea încredere în lelea Floarea care şi-a scăpat doi copii şi patru nepoţi de la [pune tu aici diverse boli şi nefăcute] la viaţa ei şi ştie să-mi spună ce şi cum să fac, başca mai ieftin şi cu mai puţine (sau deloc) efecte adverse?

        Aşa, că tot vorbeam de semantică: ‘am testat’ se voia ‘am verificat’. Adică am văzut că ‘merge’ o dată, de două ori, de nouă ori. E acolo, în grădină, mă costă un minut cît iau pantalonii pe cur şi papucii de grădină în picioare ca să smulg o frunză cu tulpină cu tot, nu ore şi nervi să mă plimb de la Ana la Caiafa.

        Cînd sistemul e defect (cu bună ştiinţă), îmi creez eu altul. Uite-aşa, de-al dracu’. 😈

      • De ce nu trebuie să ai încredere în Lelea Floarea merită un ditai răspunsul. Poate chiar un nou articol. Medicul de familie e prins în capcana hârțogăriei sistemului. Medicul specialist, nu. Nu te-ai întrebat niciodată de ce un Internist al cărui copil de 3 ani s-a îmbolnăvit se duce cu el la Pediatru? De ce se duce cu motanul la Veterinar? Au nu crezi că, în fond, știe ceva mai multă medicină decât Lelea Floarea? Răspunsul e că Lelea Floarea nu știe nimic. A avut doar norocul să i se vindece nepoții, copiii în timp ce le aplica un cartof tăiat felii pe piept. Și a tras concluzia că_cartoful vindecă „răceala”. O norocoasă, Floarea! Că n-a avut ghinionul să încerce cu cartof pe frunte să vindece o meningită sau cu același sfânt leac popular o bronho-pneumonie. Altfel, mai erau două cruci pe deal.

      • Drugwash zice:

        „Pînă la dumnezeu te mănîncă sfinţii” – înţelepciunea populară, din nou.
        Sigur că s-ar putea discuta zi de vară pînă-n seară timp de un an de zile şi tot nu s-ar ajunge la o concluzie finală acceptabilă ambelor părţi.

        Tot ce pot să-ţi spun e că erori se pot întîmpla de ambele părţi iar limitele fiecărei metode de tratament există şi au fost demonstrate de multe ori. Diferenţa e că medicina modernă se doreşte a fi dumnezee, unica atotputernică ce se pişă din picioare pe medicina populară chiar şi cînd n-are cel mai mic habar de diagnostic şi evident de tratament, pe cînd cea din urmă îşi cunoaşte limitele şi cu bun-simţ te îndrumă către cealaltă atunci cînd ştie că n-are putere.

        Dacă vrei îţi ofer şi un exemplu personal cînd medicul de la Judeţean habar n-a avut ce diagnostic să-mi pună şi mi-a dat un tratament „la plesneală” pe care l-am urmat vreo săptămînă fără absolut nici un efect pentru ca abia la a doua vizită să schimbe ceva în reţetă şi cu chiu-cu vai să mă vindec în vreo două săptămîni.
        După ceva vreme – să fie vreun an sau doi, poate – mi s-a întîmplat din nou, simptome identice, însă de data asta am putut deduce cauzele şi un posibil diagnostic: şoc anafilactic cred că-i spune, atunci cînd amesteci antibioticul cu alcoolul. Prima dată însă nici vorbă de aşa ceva, doar muşcasem de vreo două ori dintr-un sandwich cu salam, fiind în pauza de masă, elev în practică la o uzină.
        Însă a doua oară nu m-am mai deranjat să mă plimb pînă în capătul celălalt al oraşului ca să stau la rînd vreo trei-patru ore la urgenţe ci s-a pus maică-mea să facă un ceai combinat din tot ce aveam prin casă (ceai hepatic, mentă, muşeţel, tei etc.) şi am băut pe nerăsuflate vreun litru şi ceva de ceai. Simptomele au dispărut extrem de repede fără a mai reveni vreodată de atunci. Am avut noroc, nu-i aşa? Se poate spune că da. Sau nu.

        Mai am exemple dar n-ar avea rost, ne irosim vremea. Totul e de fapt o loterie la care, invariabil, numai popa e cîştigător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s