Prin fumul de țigară

În timp ce  Adelina se gândește la lucruri grave și serioase, eu am numai fum în cap.
Știu, o să-mi întoarceți spatele de data asta fiindcă voi sunteți nefumători, prin urmare chiar nu vă preocupă problema. Dar eu sunt.  Uite, chiar acum mi-am aprins-o și mă întreb cum o să arate lumea noastră, după ziua de 15 martie.
Mai curată și mai oxigenată, asta e clar, din moment ce va fi eliberată de o noxă.
Doar de una, fiindcă hărăbaiele alea de camioane pe care abia se usca vopseaua în fabrică pe când intram eu într-a opta încă mai circulă, așa cum circulă și autoturismele marca „Rabla”, care produc înserare cum atingi accelerația.
Doar de una, fiindcă procesatorii de carne nu vor renunța la stropeala cu nitriți, ca să fie roșie și proaspătă, doar pentru că fumătorii se vâră în beci sau se urcă pe acoperiș ca să tragă din țigară. Nu cred că spălătorii de vase din restaurante vor clăti mai conștiincios farfuriile, paharele și tacâmurile, așa că mușchiulețul în sânge sau ciorba de burtă o să poarte în continuare urme fine de detergent. Dacă stau să mă gândesc ce valuri de bacterii se refugiază între dinții unei furculițe, mai că problema refugiaților bipezi și vizibili cu ochiul liber devine surmontabilă.
Scăpați din colții fumatului pasiv, veți savura mai cu plăcere condimentele sintetice, sarea iodată și pâinea făcută, obligatoriu, din făină cu adaos de fier. Ah, și ardeii grași, roșii, fragezi și dulci ca niște obrăjori de fată mare. Nu mai aduc vorba de glutamat, că poate ocoliți mezelurile și fastfoodurile și vă spălați pe dinți după fiecare masă, cu „La Căluț”, cum îi zic eu pastei de dinți omonime, dar fără diacritice, cu care băgați aluminiu, prin frecare cu periuța, în cea mai „înfometată”  mucoasă din câte deținem, cu excepția celei anale. Dar sper că nu vă spălați pe dinți prin cur!

Deci, cu certitudine, viața nefumătorilor va fi mai bună începând cu jumatea lui martie. Nările dumnealor vor scăpa de oropseala tutunului și scriitorii  români care, în lipsă de altceva, începeau capitolul cu „Am intrat în barul unde mă aștepta Mircică. Era un fum de să-l tai cu cuțitul…”  vor fi nevoiți să bage altă imagine organoleptică în text, pentru atmosferă.
Și totuși, acești oameni fericiți și nefumători vor continua să iasă „în oraș” cu prietenii lor fumători. Ieșirile vor dura mai puțin. Prietenii vor fi mai puțin răbdători să-i asculte. Din când în când, interlocutorul va dispărea pentru zece minute din peisaj, un pic mai mult decât ar fi dispărut pentru un pipi lung după trei beri.
Aceiași fericiți nefumători vor lua un prânz de afaceri în aceleași localuri unde anțărț fumau pasiv cu viitorul asociat fumător și marcau strict în favoarea lor. Acum o să tragă în piept numai aer curat și o să se lase nițel trași în piept de comesean, fiindcă dependenții de nicotină – sau numai de gestica fumatului – devin agitați și bătăioși în prima oră de abstinență. Starea de somnolență, dezinteres și acceptare se instalează abia după vreo șase ore, dar ce stofă de negociator ar trebui să ai, ca să ții la masă un partener de discuții fumător, nefumat, mai mult e două ore?
Una peste alta, o mulțime de mici întreprinzători care trăiau din banii bețivilor și fumătorilor cu bodega din dotare vor îngroșa rândurile asistaților sociali.
Dar aerul din jur va fi mai curat cu o noxă.
Se zice că, în timp ce grupuri de cercetători britanici dovedesc, cu studii clinice în regulă, că fumatul pasiv te omoară, alte grupuri de cercetători britanici se îndoiesc de sintagma „fumatul pasiv” și marea masă a cercetătorilor cancerologi nu sunt siguri dacă un vopsitor de mașini e mai predispus la cancer decât un mare fumător. Îi încurcă statistica. Vorba lu’ tata, mare fumător: păi, dacă 70% din populația planetei fumează, e normal ca 70% din canceroși  să fie fumători.

Nu fac apologia fumatului! Care vă puteți lăsa, lăsați-vă! Care nu v-ați apucat, nu vă apucați! Dependența apare cu mult timp înainte de a zice – mă pot lăsa oricând!
Mă miră, însă, că beția e un dar și fumatul e un viciu.
Cât de bine poți socializa cu un alcoolic și cât de rău cu un fumător?
Câte victime ar putea face, în trafic, un bețiv față de un fumător?
Avem festivaluri gay? Avem. Asta se întâmplă nu fiindcă există homosexuali, ci fiindcă există discriminare.
Vreți un festival al fumătorilor?
Cumpărați-vă măști!

germenul-andromeda-large

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, experimente, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Prin fumul de țigară

  1. Vero zice:

    Eu nu fumez. (Am încercat, în tinereţe, din dorinţa de a mă simţi „în rândul lumii”, dar nu s-a lipit de mine.) Însă nu mă deranjează când fumează cineva în prezenţa mea. Nu mă gândesc c-o să mor de cancer din pricina lui – a lor, dacă-s mai mulţi.
    Tata fuma. Într-o casă unde mama, bunica (soacra lui) şi cu mine nu fumam. Dar n-a fost niciodată trimis să fumeze în bucătărie, pe balcon sau mai ştiu eu unde. Fuma liniştit în sufragerie, aşa cum făceau şi toţi musafirii fumători care ne călcau pragul. Şi cum fac şi toţi fumătorii care vin acum în vizită la mine, deşi nici eu nici soţul meu nu fumăm. (Şi el s-a străduit şi nici de el nu s-a lipit. 😀 )
    Şi mi se pare aiurea să-i interzici unui fumător să-şi aprindă ţigara într-un local unde se duce ca să se simtă bine, nu ca să testeze cât rezistă fără să fumeze.

  2. Nu mai fumez de vreo 20 de ani; cand am renuntat n-am facut-o din pricina astmului, ci pentru ca am constientizat brusc, ca o revelatie, ce mare dovada de prostie e sa fumezi, sa dai o parte din banii munciti din greu pentru o chestie urat mirositoare , care iti distruge sanatatea dar aduce profit imens unora. Asta nu inseamna ca nu respect dreptul oricui de a se otravi cu tot ce crede de cuviinta, daca asta ii face lui placere.Dar daca e tigara atat de periculoasa n-ar fi mai simplu sa inchidem fabricile de tigarete decat sa interzicem fumatul in locuri publice? Sau sa-i „exorcizam” pe fumatori cu forta, sa-i internam la detoxifiere? Suntem ipocriti, asa cum suntem si cu consumul de alcool (ca doar pe asta il consideram aliment, putem sa-l cumparam si pe bonuri de masa!) sau de droguri (dar ne umplusem de magazine de etnobotanice!), sau de medicamente a caror reclame umplu ecranele televizoarelor zilnic (desi unele nici macar nu sunt omologate!).
    Tu fumeaza linistita, fata, ca de ceva tot trebuie sa mori! Si uite, in semn de solidaritate cu tine si ca o dezaprobare a discriminarii fumatorului, accept sa inspir niste nicotine si gudroane de la fumul tau de tigara, oricum scap mai ieftin decat sa inspir toate reziduurile de la tevile de esapament din trafic.
    PS. cer si eu o parere de specialist, ca ma foarte intereseaza: care e cea mai indicata pasta de dinti, una cu cat mai putin fluor si alte prostii?(daca tot e sa mor de la poluare, macar sa ranjesc fotogenic la final… )

    • Adelino, ce-mi pare rău e că acum nu știu dacă există viață după fumat, deși știu, cu certitudine, că a existat înainte.

      Pastele de dinți Aslamed cu cătină și argilă, românești, făcute de Farmec-Cluj. Pasta Glister, de la nenorociții ăia de la Amway. Orice pastă, oricât de banală, care nu conține Fluor și, mai ales, Aluminiu. La spălatul pe dinți contează tehnica perierii și moștenirea genetică. Sunt oameni care s-au spălat toată viața cu bicarbonat și au murit cu dinții-n gură, la 90 de ani, Coenzima Q10, măcar 60 mg pe zi, previne parodontoza, dacă factorul genetic nu e prea puternic.

  3. clujanu zice:

    eu, ca fost fumător,nu ințeleg legea aceasta ciudată.Cand ies cu baba mea alegem un loc mai aerisit pentru ca ea să-și savureze liniștită țigările.Dacă e prea mare fumăraia nu intrăm, Care e problema? Voturile nefumătorilor?

    • Voturile nefumătorilor sunt mai puține ca ale fumătorilor. Problema e a băgării în seamă. O parlamentărească care, probabil, n-a avut niciodată vreo idee demnă de luat în seamă a dat lovitura.

  4. Drugwash zice:

    Încă o metodă de a aţîţa grupuri de oameni cu vederi diametral opuse. Metode parşive de a crea disensiune pentru ca „apărătorii liniştii şi ordinii” să-şi justifice existenţa.

    Eu m-am lăsat tot de douăzeci de ani ca şi Adelina, forţat de împrejurări dar printr-un simplu act de voinţă. Sînt extrem de subiectiv cînd spun că nu-mi pasă nicicum de legea asta, pentru simplul fapt că îmi irosesc viaţa 99,9% în propria casă unde eu dictez ce se poate petrece şi ce nu.

    • La mine, voința vs. plăcere e zero, Dragoș. Nici mie nu-mi pasă de legea asta, fiindcă intru rar în cârciumi iar cei cu care intru sunt fumători, deci n-o să mai intrăm, o să fumăm în curte la unu dintre ei. Scade spectaculos costul consumației.
      Ideea e că poți ocoli cârciumile, dar nu poți ocoli ședințele, întrevederile de lucru, ziua de muncă de 8 ore, măcar. Și-atunci e nasol, că procentul de fumători care n-au timp în pauza de cafea să parcurgă 2 km până unde se poate fuma, devin incompetenți pentru exercițiul intelectual respectiv. Adică, îi pierzi de mușterii. Și poate e păcat, că nu erau cretini, erau doar fumători.

      • Drugwash zice:

        Implicaţiile fumatului sînt ceva mai multe decît „fumatul pasiv”.

      • Drugwash zice:

        Exemplu:
        Ca nefumător, mergi în vizită la amici. Ei stau la bloc, e iarnă sau – mă rog – e neplăcut afară, indiferent de motiv. În casă nu se fumează, că deh! Automat socializarea se face în bucătăria prea strîmtă pentru atîtea persoane. Tai fumul la propriu cu cuţitul. Sau cu palma, pe post de evantai – totuna. Rezişti eroic. Ajuns acasă într-un tîrziu lepezi hainele de pe tine şi te arunci în pat, că eşti oricum prea beat. Dimineaţă cînd vrei să te îmbraci îţi vine să vomiţi – nu, nu de la băutura de cu seară ci de la duhoarea impregnată în boarfe. Constaţi că deja aerul din cameră s-a schimbat (în rău). Constatare suplimentară: tu însuţi puţi, mai ales părul de ep cap. Nu-ţi poţi permite să speli haine în fiecare zi sau după fiecare vizită, ba nici pe sine nu te prea poţi spăla des şi temeinic, fiindcă n-ai canalizare la stradă iar haznaua e deja plină şi n-ai nici bani să chemi vidanja. Ca atare alegi să declini viitoarele invitaţii la socializare. Amicii te vor considera ciudat, ciufut etc.

        Aş mai putea da exemple în care conjunctura cere să te afli într-o casă de fumători unde se fumează peste tot şi care pute de-ţi verşi ficaţii dar nu poţi pleca în secunda doi, sau cînd primeşti la reparat un aparat în care fiecare piesă şi căpătîi de fir pute a nicotină stratificată bine de ani de zile şi mai trebuie să-l şi „rezolvi” urgent. Poate alţii ar mai găsi asemenea situaţii în care-ţi vine să-i blestemi pe cotropitorii americii care au adus înapoi pe bătrînul continent obiceiul ăsta împuţit (şi la propriu şi la figurat) de la nativii americani.

        P.S. De la băutură nu pute decît respiraţia şi aia dacă te afli în imediata apropiere a persoanei. Băutorul nu poluează mediul decît poate fonic, cînd ajungi acasă nu-ţi put hainele decît dacă ai vărsat băutură pe ele ori ai borît pe galoşi. Aparatele miros a siliciu sau a odorizant de cameră, excepţie făcînd posesorul băutor-fumător, desigur.

      • Da. Ai perfectă dreptate, Dragoș. Sunt case de fumători în care nici eu nu pot respira. După cum sunt și case de nefumători în care te sufoci, miroase a rânced, a igrasie și-a transpirație „surdă”. Sau numai a prăjeală. Veșnic. Eu bag la spălat hainele cu care am fost la un grătar în aer liber, fiindcă miros a țigan. Fiindcă țiganii miros a foc de cărbuni. 🙂
        Cu băutura, te înșeli nițeluș. Mie, când îmi intră în Prăvălie, la 8 dimineața, un puștan mahmur care vrea ceva de cap ( și tipul e chiar simpatic și zice: doamnă, dați-mi ceva să-mi revin după o băută ca-n povești), îmi duhnește de la 1,5 m. Și fac eforturi să nu vadă că-mi vine să vomit. Și-i dau, cu tot dragul, aspirină efervescentă, o fiolă de B6, un plic de magneziu și două stacane de apă, că pe el îl doare capul de la deshidratare.
        Deci, ce voiam să zic, nici bețivanii nefumători nu put chiar a apă de roze.

      • Drugwash zice:

        Avem amîndoi dreptate, din respectivele puncte de vedere. Procentual însă, dezavantajele fumatului atît pentru fumător cît şi pentru cei din jur şi mediu sînt mult mai multe decît ale băuturii, cred eu şi mai ales pe termen mult mai lung. Şi spun asta prin prisma unui fost fumător rămas dintotdeauna băutor ocazional (momentan „pe uscat”).

      • Nu, deși amândoi avem dreptate. 🙂
        Tutunul nu infectează decât aerul.
        Alcoolul infectează conversația între doi buni prieteni care, dacă n-ar fi băut atât, nu și-ar fi aruncat, reciproc, acele vorbe pe care nici ziua de mâine și nici o mie de pipe ale păcii nu le pot șterge.

      • Drugwash zice:

        In vino veritas. Cine nu suportă adevărul nu mi-e prieten. Argumentaţia ta pică. 😉

  5. Cârcotaşu zice:

    O altă idioţenie. Pe la începutul anilor ’80 am rămas şocat când intrând într-o sală de cinematograf străinez, am văzut că fiecare scaun era dotat cu scrumieră, că cine voia fuma fără probleme. Încet, încet, lumea care ne vorbea despre libertăţile omului, făcea caz de discriminare, a început să folosească tot mai des cuvântul „verboten!”, altfel de tristă amintire. Mai întâi în avioane, apoi în trenuri, apoi în localuri, iar acu’ în „locuri publice”. E cam rară până şi apariţia unui fumător în producţiile cinematografice, să nu cumva să vadă copiii (cică) că există oameni care fumează. Asta-mi aminteşte despre o ţară, africană, care cenzura filmele, inclusiv la televizor, de apropierea bărbatului de femeie. Era imposibil să vezi un simplu sărut, se tăia la montaj. Sigur, prostituţia era în floare, explozivă, de la vârsta de 13-14 ani, că doar nu era nevoie să vezi sărutări în film ca să fii expert/ă!
    Ipocrizie? Cât cuprinde.
    Statistica? Staţi cuminţi, nu-i vorba de asta, e vorba de cine conduce. Crede cineva că ar fi interzis Winston Churchill fumatul? Hă, hă, hă! Culmea e că eu cred că nici Papa n-ar fi făcut-o, treaba lui e să-i ierte pe păcătoşi, nu să-i facă sfinţi. Când însă i-ai dat pâinea şi cuţitul unui nefumător militant, ăsta poţi fi sigur că va tăia carne nu pâine. Sunt oameni care se simt mai bine dacă le provoacă celor ce nu sunt ca ei cel mai mic disconfort. Ei se simt fericiţi dacă-n cârciuma de la colţul străzii nu se mai fumează, deşi n-au intrat în viaţa lor în acea cârciumă, şi nici n-au de gând cumva, să intre vreodată. Că tot vorbesc mulţi de alcool. Păi nu cred că e om să nu fi auzit de anii prohibiţiei din SUA, de catastrofa socială generată de acel exces, că asta a fost prohibiţia, un imens exces. Şi asta cu nebunia antifumat e tot un imens exces, care probabil se va sfârşi la fel.
    Având în vedere că 90% din cei ce frecventează la noi cârciumile, sunt şi eu extrem de curios ce se va întâmpla cu acestea după 15 martie. Prevăd zile triste pentru cârciumari. La noi mai era puţin şi interziceau fumatul şi-n propria locuinţă, că vezi doamne, un vecin e deranjat că pe geamul lui X iese fumul, care-i mută nasu’!
    Acu’ ce să facem, să zicem merci că n-au ajuns nişte vegani în Parlamentul Europei, să interzică consumul de carne, să scoată gazele din apartamente, să distrugă aragazele în piaţa publică (că ăştia mănâncă totul crud, fără foc). Aşa că trebuie să rămânem optimişti, s-ar putea şi mai rău.
    Cunosc oameni care deşi acum pot, nu se mai suie-n avion, că un zbor de 10 ore fără o ţigară nu-i sportabil, nu mai călătoresc cu trenul, din acelaşi motiv. La urma urmelor o bere se poate bea cu prietenii şi acasă, da şi-n parc la o terasă, vara. Bugetul statului oricum va ieşi în pierdere, da’ or’ş’cât, la cât se fură nu mai contează.
    Şi dacă e cineva curios, eu nu mai fumez de 6 ani, de la nefericitul accident cardiac.
    Ce amintiri vă evocă toamna, când gospodarii adună frunzele uscate în grămezi şi le dau foc? Atenţie! Canceru’ vă paşte! E absolut acelaşi lucru cu enormitatea de „fumat pasiv”.
    Da’ hai, să mai auzim şi de bine.

    • Cârco, mie, mirosul de frunze arse îmi evocă o singură amintire:
      „Tu ce mai faci ? Nu e așa că ești ?
      Că despărțirea noastră e o farsă ?
      S-au desfrunzit copacii-n București,
      De prin grădini miroase-a frunză arsă….”
      (Controversatul poet de curte Păunescu scria niște poezii de dragoste pline de carne. Sau de emoție.)
      Dincolo de asta, mie îmi place mirosul de frunze arse. Mă irită, mă îneacă și mă neliniștește. Și orice mă neliniștește îmi pare plăcut.

  6. Cârcotaşu zice:

    Ufff! Erată:

    Având în vedere că 90% din cei ce frecventează la noi cârciumile sunt fumători, sunt şi eu extrem de curios…

  7. Bai, Renato, si pina la urma de ce dracu nu te lasi, arza-le-ar focu sa le arza! Nici nu stii ce simplu e! Eu, acu fo 15 ani, ajungeam la 3 pachete pe zi, daca nu ma intindeam la beutura …
    Si, afla de la mine ca nu avem festivaluri gay fiindca exista discriminare, ci fiindca altfel, ar deveni o specie pe cale de disparitie. Daca nu au instinctul de a se reproduce, macar sa faca prozelitism!

    • Augustine, am încercat să mă las acum 20 de ani. N-am fumat o lună. Într-un august. În a 31 zi, dorința de-a-mi aprinde o țigară era mai vie ca în prima. Doar că de două săptămâni înghițeam hapuri pentru depresie. Nu mai ieșem din casă, nu vorbeam cu nimeni, fiindcă nimeni nu voia să vorbească cu cineva care moțăie și plânge tot timpul sau face crize de isterie.
      Nu. Pur și simplu nu e genul meu – să mă las. Fumez 1,5 pachete pe zi de foarte mulție ani.
      Nici la faza cu gay-i nu pot fi de acord. (Chiar dacă a fost o glumă, eu o iau în serios.) Există homosexuali pe lume. Așa cum există claustrofobi. Pe homosexuali nu-i obliga să facă sex cu sexul opus. Pe claustrofobi nu-i vârî în lift, în metrou, în cartușul ăla unde te feliază tomograful. Dacă nu le faci astea, sunt oameni normali, prieteni e nădejde. Pe bune.

      • Bai, tu te faci ca nu intelegi ce spun? Asta ma enerveaza!
        Exista in lumea vie multe feluri de inmultire: prin diviziune, prin butasire, prin sex si prin festivaluri! Capisci? Bine, n-oi fi fost eu chiar exhaustiv, dar pe-acolo…
        Iar abordarea asta, cum ca trebuie sa privim TOTUL pe lumea asta ca pe ceva normal, e foarte grava si riscanta. Ia zi, incestul cum ti se pare?
        Sau poate sint eu retrograd, comunist si incult in cap! Hai, uimeste-ma!

      • Da unde am zis eu că TOTUL e normal? Nu, furtul, crima, violul, delațiunea, șantajul și incestul nu sunt normale. Sunt penale.

      • Bun, dar tu bagi de seama ca tot mai multe din „fostele penale” devin legale?
        Quo vadis?
        Ce facem, ne lasam pe mina unor parlamentari (n-are rost sa dau exemple) care sa ne spuna ce e legal? Sa ne faca ei conduita „morala”?
        Mai avem sisteme de valori? Mai credem in ceva? Astia mici, frumosi si liberi, in ce cred, ai putea sa-mi spui? In munca mai crede cineva in tara asta? Bine, or mai fi citiva nebuni, printre care si fii-miu, dar ce faci cu o mina de zurbagii?
        Observi ca zurbagiu nu mai inseamna ce insemna pe vremuri; de fapt cam nimic nu mai inseamna ce insemna. Si cind se rastoarna valorile, e jale! Hai, ca m-ai suparat!

  8. psi zice:

    în cinstea articolului tău mă duc să bag un cui. pentru mine este cât se poate de limpede un fapt: degeaba te dai mare și responsabil părinte când mergi la restaurant dacă acasă la tine e ca-n furnalul de la oțelărie. ipocrizia asta mă seacă pe mine de fapt, a părinților fumători.
    nu am probleme cu legea asta, am văzut-o aplicată prin alte colțuri de lumi (cred că-mi place austria tocmai pentru că tutungii de-acolo o duc bine), am respectat-o și asta e… vom mergem mai rar spre deloc la crâșmă. ne vom aduna cu prietenii pe la casele noastre și vom fi mai aerisiți, mai economi. și maii îndopași cu plastice, poluați cu toate cele…
    întrebarea ta e de o mie de puncte: bețiv versus fumător…

  9. ALM zice:

    Am fumat o viaţă! De ce? Iniţial de prost, fiindcă primeam o raţie de ţigări în armată (Mărăşeşti de Sf. Gheorghe – cine ştie, ştie!) şi doar nu era să mă las mai prejos faţă de restul „camarazilor”! Apoi, am trecut la Amiral, Snagov şi, pe litoral, de la vaporeni, Pall Mall, Dunhill, Kent, Camel şamd. Fiecare avea altă aromă, nu ca astea de azi care, toate, fără excepţie, îmi trezesc amintirea anilor de cătănie.
    După vreo 10 ani, un coleg m-a convertit la pipă! Altă viaţă! Matelot, Club şi, din când în când, câte un plic de Amphora sau Mac Barren. A venit şi vremea ghiarelor de pui şi s-a terminat cu huzurul! N-am renunţat la fumat şi am fost nevoit să mă întorc la ţigări. Cum erau din ce în ce mai proaste, am făcut o primă pauză de vreo trei ani, pînă când libera iniţiativă a reînviat comerţul cu tutun de pipă de calitate. Şi aşa am reluat un obicei prost – degustatul aromei tutunului de pipă, fermentat în Whisky şi asezonat cu flori de Blossom.
    Plăcerea mi-a fost stopată de un profesor medic care mi-a pus în faţă două alternative: picioarele sau tutunul! Cum tutunul nu era parte din mine, mai dădeam şi bani pe el, am ales picioarele. E adevărat că puţin cam târziu, astfel că am mai dat o căciulă de bani ca să ameliorez insidioasa claudicaţie intermitentă. „Lăsatul” n-a mai fost o operaţie facilă, dar am suportat tranziţia „sugând” dintr-un dispozitiv electric, pompos numit „electronic”, care elibera nişte vapori cu aromă de cafea şi cel mai scăzut procent de nicotină (0 sau 9%). Astăzi nu mai suport fumul de ţigări, chiar dacă mă aflu „în aer liber”. Aşa am observat că, la românaşi, fumatul este a doua „dixtracţie” după respirat. Am mai observat că cele mai multe persoane care fumează pe stradă sunt … femeile! Sug din ţigări de parcă trag ambrozie sau elixirul vieţii! Şi pe urmă se miră că nasc copii cu imunitate scăzută şi diferite malformaţii. Poate au aflat că afumarea este un proces de conservare. Off, ce veninos sunt …

    • Ei, ALM, nu ești veninos. Ești doar un fost fumător. 🙂
      Eu n-am suportat ”electronica”: după două fumuri, făceam extrasistole. Vezi tu, la „electronică” inhalezi abur cald, faci, bronnhodilatație și, oricât de mic e procentul de nicotină, se repede direct în străfundul alveolelor și imediat în sânge. Dar, ce mai contează, din moment ce ai reușit!
      Nu pot decât să te invidiez. Și să te felicit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s