Știe, mă, știe!… E ziarist!

Cotrobăiam azi pe Google după ceva, nu spun ce, că n-are nicio legătură cu ce urmează, și am nimerit într-un articol vechi de doi ani, publicat într-o revistă de scandal și sporovăială degeaba, semnat de unul – Cucui.
Dădea cu sapa în farmaciști, numa’ lovituri cauzatoare de moarte, dar  tocmai de-aia l-am citit până la final,  că eram curioasă să știu dacă-l cheamă Cucui din întâmplare sau porecla vreunui stră-străbunic  a devenit nume de familie, fiindcă toți bărbații din neamul lui au avut obiceiul să nimerească nu cu oiștea, ci cu propria țeastă, doar în gard.

„De ce îi mai chinuie pe studenții de la Farmacie cu anatomie, chimie, patologie, morfo-patologie, din moment ce nu se mai prepară în farmacii nici o alifie, nici un praf la gelulă, nici o picătură de ochi, pe nicăieri?! Hai, treacă, poate încă mai sună un mojar răzleț, „în spate”, prin câte un orășel de provincie cu monoindustrie moartă, dar și acolo locurile din „laborator” – ce arhaic sună! – sunt ocupate de doamnele de școală veche devenite și patroance prin „locație de gestiune”. Oricum nu ele reprezintă viitorul. Nu le-ar fi mai utile niște cursuri de actorie, de dicție, de regie teatru, de scenariu și de casierie? Ar fi mult mai pregătiți pentru cariera de comercianți cu amănuntul ce îi așteaptă!”

Așa se încheie textul dumnealui, numit Cucui, text pentru care a fost plătit de publicația respectivă. Și cititorii periodicului au plătit să citească asta.  Adică au plătit să afle că farmacistul e un…
Nu! Mai bine să punctez unde publicistul dezinformează cititorul din… prostie.

  1. În facultatea de Farmacie nu se studiază morfo-patologie. Se studiază: chimie organică și anorganică, chimie farmaceutică (molecule care pot fi medicament), anatomie  umană, farmacologie (lungul drum al hapului, injecției, supozitorului prin inteligentul labirint al organismului uman – ce iei, cât folosești, după cât timp se instalează efectul, ce reacții colaterale apar, cu ce nu se asociază – 1400 de pagini, aproximativ), galenică (tehnica de preparare), chimie analitică (e nevoie și de toxicologi, măcar în filmele polițiste americane)… Se mai învață farmacognozie (o botanică științifică), microbiologie și biochimie. UF! Și Contabilitate Primară, în anul întâi. Odihnească-se în pace domnul profesor Stoicescu!
  2. Anatomia, patologia, morfo-patologia  (poate ar fi fost vorba de fizio-patologie, dar ce să-i ceri lui Cucui) nu folosesc la învățarea a cum se prepară magistralele (rețete scrise de doctor, în care ai nevoie de balanță farmaceutică, mojar…) Materia care te învață cum să auzi zdrăngănitul pistilului în  mojar e Galenica.
  3. Locul în care se prepară rețetele, prescripțiile medicului, se numește RECEPTURĂ. Laborator e acolo unde se fac soluții stoc – Rivanol, Apă distilată… Acolo lucrează asistentele de farmacie.
  4. Nu mai există, de ani buni, nicio farmacie de stat, luată în ”locație”, de o patroancă bătrână, coafată old style, pe teritoriul României. Să fiu blândă și să admit că de cel puțin un deceniu nu mai există.
  5. Undeva, în mai sus-ul articolului (n-am citat paragraful), domnul Cucui se citează pe sine și zice că i-a cerut farmacistei coafate old style un șampon „cu Nizoral”  și aia i-a dat altceva. Presupun că i-a oferit un alt șampon medicinal cu ketoconazol 2%, fiindcă NIZORAL e doar o denumire comercială a unui șampon dintre mai multe, care conțin ketoconazol 2%.

Am citit articolul ăsta, vechi de doi ani, de după tejgheaua Prăvăliei. Și m-am umplut de nervi. La gândul că, fiecare dintre noi, în domeniul lui, stă în spatele tejghelei sale și vede ignoranța, lăcomia, reaua-credință, impostura celor care se dau că scriu din culise. Bun. Pe mine, Cucuiul ăsta, acum doi ani sau peste douăzeci , nu m-ar duce în ispită.
Dar, cu siguranță, mă duc alți Cucui, ori de câte ori mă aflu în fața tejghelei unui tejghetar care a învățat altceva decât mine: construcții, arhitectură, electronică, antropologie, arheologie, genetică, brânzologie, împământare sau, mai popular, pompe funebre.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în d'ale Prăvăliei și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Știe, mă, știe!… E ziarist!

  1. alma nahe zice:

    Trebuie să recunoști că le combate credibil, nea Cucui! 🙂 Eu am înțeles că e ironic și că bate(ca să iasă cucui) moneda pe nepregătirea lor pentru ce va urma. Acuma, na! Și farmacia trebuie să iasă pe profit.

    • Le combate credibil pentru cei din fața tejghelei. Pentru cei care nici măcar nu știau că se face facultate ca să fii farmacist.
      Altfel, le combate flămând, să-și ia salariul.
      Farmaciile inependente, care nu sunt de lanț, se consideră pe profit când nu sunt, clar și iremediabil pe pierdere. Patronul unei astfel de farmacii își asumă riscul. De dragul tradiției: Spitzerul, na!
      Lucrez într-o Prăvălie de-asta independentă. Care rezistă. Ca coafiura dată ci fixativ, fiindcă patronul meu e un chimist de marcă și știe că o Spitzerie e necesară și acolo unde tot cartierul e sărac.

  2. Cârcotaşu zice:

    E adevărat, asemenea articole sunt scrise pentru scandal, să mai resusciteze gazeta cu speranţa naşterii unui serial, anchete, chestii… Găsesc audienţă la cumpărători, că ăştia au şi motive să fie sensibili la orice, fals, le susţine interesul.
    Sigur, consumatorul de produse farmaceutice intră-n contact în primul rând cu medicul, iar apoi cu farmacistul, cel ce execută dispoziţiile medicului. Dacă la medic omul tace mâlc, mă rog, dom’ doctor în sus, dom’ doctor în jos, nemulţumirile lui acumulate găsesc locul de izbucnire în farmacie, unde ştie el că toţi sunt puşi pe jupuit. Preţul medicamentului este, de regulă, motivul principal ce determină, dacă nu ieşiri directe, starea de nemulţumire care-l face receptiv la articole gen Cucui!
    Dincolo de primitivismul elucubraţiilor acestuia, e dorinţa de succes, abordând situaţia dintr-un punct de vedere cel mai susceptibil de a plăcea celor mai mulţi.
    Din fericire, pentru voi, în ultima vreme CNAS-ul vine tare din urmă în colectarea huiduielilor, de data asta justificate a majorităţii pacienţilor, prin măsuri care mai de care mai abracadabrante. E şi greu de înţeles măsura asta cu retragerea unor medicamente pentru… nu se ştie ce. ZIce-se că se vrea compensarea medicamentelor la cel mai coborât nivel de preţ, motiv pentru care unele medicamente vor dispărea (fie că producătorii nu vor mai fi interesaţi în desfacerea lor pe piaţa românească, fie că farmaciile nu le vor mai solicita). Situaţie complet aiurea apărută cu medicamentul SINTROM, destinat exclusiv cardiacilor, dispare din farmacii, chipurile pentru stabilirea unui preţ de desfacere. Prea uşor se joacă CNAS-ul cu anumite categorii de bolnavi, pentru care de altfel cheltuieşte destul pe diverse programe, dar se împiedică de fleacuri cum este acest SINTROM, care altfel, din produsele similare aflate pe piaţă, este cel mai ieftin! Cine să înţeleagă. Sigur, e produs de NOVARTIS, Germania, iar o cutie cu 20 comprimate a 4 mg, costa 7 lei, preţ reglementat şi până acum. Se găseşte în schimb medicamentul similar, TROMBOSTOP, produs de TERAPIA, dar ce te faci, că preţul acestuia e mai mare. Astfel 30 tablete a 2 mg costă 6,70 lei (20 tablete SINTROM=40 tablete TROMBOSTOP). Întrebarea ar fi referitoare la sfântul CRITERIU aplicat de CNAS. Şi ce mai înţelege bolnavul, dar mai ales ce zice el, de cele mai multe ori cel mai afon în materie? Medicul îl trimite la farmacie cu reţeta, iar farmacistul, uneori, îl trimite înapoi pe motiv de lipsă a medicamentului de luni de zile din rafturile farmaciilor.
    Substratul articolului lui Cucui (‘tu-i mama lui) e însă altul. El bate la trimiterea farmacistului la calitatea de simplu tejghetar. Coafura dată cu fixativ, zice el, e a farmacistelor născute mai devreme, care ştiau mai multe, inclusiv să prepare nişte reţete, pe lângă cele de azi care vând la tejghea ca orice alt vânzător. Da, da, e şi asta o imagine, doar că dacă într-un magazin de electrocasnice nu se întâmplă nimic dacă vânzătorul habar nu are de caracteristicile tehnice ale produselor pe care le vinde, te trimite la service să-i întrebi pe ăia, la farmacie e tragic dacă „tejghetarul” nu ştie cam ce trebuie să ştie despre ceea ce constituie obiectul afacerii, care dpdv a activităţii economice este, ce-i drept, acelaşi. Întrebarea la care niciun farmacist, cu siguranţă, nu ştie să răspundă, este: De ce mama dracului medicul nu e la curent cu ceea ce bulibăşeşte CNAS-ul şi pune oamenii pe drumuri aiurea, că doar avem acum sistemul informatic (am uitat, ăsta o zi funcţionează, o zi nu, azi nu)? 😯

    • lstefan1 zice:

      Nu cred ca Sintrom este similar cu Artrostop.

      • Firește că nu! Artrostop e un supliment alimentar, destinat articulațiilor.
        Cârcotașu era, cred, furios când a scris și l-au luat degetele pe dinainte.
        Așa că mi-am permis să intru pe textul lui și să fac corectura necesară. 🙂

      • Cârcotaşu zice:

        Scuze, aşa este, nu e vorba de artrostop ci de TROMBOSTOP. Deh, confuzie!

    • Cârco, domnul ziarizd zice altceva în articol: zice că farmaciile sunt pline de tejghetărițe pe care le caută moartea p-acasă și ele continuă să vrea la muncă. Atât babele cât și alea mai tinerele, însă, fac front comun în a înșela pacientul – visul oricărui vânzător, după părerea lui.

      Statul e obligat să asigure cetățenilor săi medicația necesară patologiei lor. Producătorul străin nu e obligat să-și vândă produsul cu orice preț în România, că mai are și alte piețe de desfacere.
      Politica de ieftinire a medicamentelor de import e de un populism infect, mai ales că se solicită ieftinirea celor deja ieftine. Îi bănuiesc pe cei de la CNAS de tâmpenie crasă, nu de cine știe ce manevre oculte pentru uciderea cardiacilor; pur și simplu n-au prevăzut reacția fabricantului, în fața unui preț impus, de-a dreptul ridicol. Prețul e rezultatul unei negocieri între M.S., CNAS și Min. Finanțe de o parte și fabricant (importator) de cealaltă parte. Negocierea înseamnă echilibrarea, punerea de acord a intereselor celor două părți, nu vârât pumnul în gură uni-direcțional.

      Nu cred că există farmacist care să vrea să-i răspundă pacientului „N-avem!”. Indiferent cât de ieftin ar deveni un medicament (enalaprilul de Krka costă 1,90 lei), trebuie să ai pe raft, obligatoriu, medicamentele strict necesare fiecărei patologii. Sintromul se află printre acestea. Medicamentele de strictă necesitate sunt produse strategice. Când le comercializezi nu te gândești la profit, care poate fi și sub 1 leu/cutie, ci la faptul că îți pierzi pacienții care cumpără și altceva, nu doar un produs și, până la urmă, îți pierzi credibilitatea ca Prăvălie, cum îi zicem noi aici, în Gară. 🙂

      Medicul nu știe ce NU se găsește în farmacii fiindcă nu are cum să afle, decât direct de la pacient care, după ce a făcut turul orașului e prea obosit și scârbit să se întoarcă la el și să-i ceară alt tratament sau făcând el, personal, telefonic, același tur al farmaciilor din oraș. Nu există anunțuri oficiale, liste cu produsele care lipsesc din piață. Nu se transmit de la CNAS mailuri în tot sistemul sanitar ca să se informeze și medicii, și farmaciștii ce se găsește și, mai ales, ce nu.
      Tu te-ai întors la doctor să-i spui că trebuie să-ți regândească schema de tratament cu Trombostop 2 mg?

      • Cârcotaşu zice:

        Evident că nu m-am întors la doctor, schema rămâne neschimbată, în reţetă scrie „Acenocumarol” şi nu mi s-a refuzat eliberarea, dar ştiu eu doi care se duc să vadă ce au de făcut, iar ca ei cred eu că sunt mulţi. Ca exemplu, totuşi, de medicament de strictă necesitate, strategic carevasăzică, care a lipsit mai mult de 6 luni din farmacii a fost DIGOXINUL, Iată deci că se poate! Iar pentru acela nici nu există produs similar. Îţi mulţumesc pentru corectarea TROMBOSTOP în loc de ARTROSTOP. Deh, influenţa reclamelor! Noroc că cine ştie cunoaşte! 🙂

  3. ALM zice:

    Stimată Renata, nu ştiu de ce vă enervaţi? Meseria dvs nu va dispărea, ba cred că va avea o dezvoltare explozivă (măcar prin numărul de farmacii pe kilometru de „şuşea”) în următorii ani de „democraţie” şi stat de drepţi. Vor dispărea meserii legate de proiecatarea de bunuri, se va reduce dramatic numărul de ingineri, se vor restrânge universităţile politehice la mărimea parcurilor de distracţie din cartiere. Dar de medicină şi farmacie va fi mereu nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, cu toată ofensiva vindecătrilor internauţi.
    Mă interesează spre deloc ce spune dl „ziarizd”, cu atât mai mult cu cât nevoia de preparare a unui „praf la gelulă” este în scădere (să zică „mersi” că mai sunt „doamnele de școală veche”-adică de şcoală-şcoală!). Articolul în discuţie evidenţiază lipsa de inspiraţie, sau frica de ţinte adevărate, relevând străvechiul proverb neaoş „câinele când n-are ce face se linge sub coadă până-l dă sângele!” …

    • ALM, asta mă enervează pe mine: că nu se respectă legea cu o farmacie la min. 500m.
      Dispariția ”făbricilor” nu te îngrijorează? Pe mine da. Suntem o țară de intermediari și firme de servicii.

      • ALM zice:

        Ce să facem, limităm libera iniţiativă? Dacă au profit, rezistă, dacă nu, nu! Interesant este că unele farmacii, pe unde apare din când în când câte un cumpărător rătăcit (cum văd că este „farmacia inimii”), se menţin în cartiere cu chirii mari. Mereu am spus că nu contează faţada, important este ce vând în gangul din spate.
        Păi e cam târziu să mă mai îngrijoreze! Proiectul de ţară a fost parafat în Malta, acum doar bifăm etapele …

      • ALM, era o vorbă, că pe afară-i vopsit gardul și-năuntru… Parcă sună mai nostim decât „gangul din spate”. Chiar dacă înseamnă același lucru. 🙂
        Comerțul farmaceutic e un pic altfel reglementat decât comerțul în general. Prevederea din legea farmaciei cu distanța minimă între două unități n-a fost introdusă ca limitare a liberei inițiative, ci ca să ”mâne” această inițiativă să se împrăștie și în zone urbane mărginașe, și în zona rurală… Dar se pare că nu e posibil. Pe vremuri (alea rele, de tristă amintire, anii 60), exista o farmacie în fiecare cătun. Și doctor exista. Și popă. Acum a rămas doar popa.
        În piața pe lângă care locuiesc eu sunt 6 farmacii și 3 plafare (na, că le zic și eu așa!). Toate rezistă.

        Sunt câteva „aspecte” în proiectul de țară care mă fac să fiu aproape bucuroasă că nu mai am 20 de ani.

  4. lstefan1 zice:

    Sărut mâna, bună ziua!
    Am ajuns în „gară” întâmplător. Căutam ceva, am ajuns pe un blog (cel cu pitici al lui Radu) şi de acolo am ajuns aici. Mi-a plăcut acesta. Dificilă chestiune! Asta pentru ca am luat la citit articolele mai vechi. De la primul comentariu şi până am ajuns oarecum „la zi” au trecut multe, multe ore. Plăcute! Ziua s-a făcut noapte și iară zi. Mi-au plăcut scriitura și comentariile? Bineînțeles! Am apreciat. (Unde nu, nu. Dar mi-a plăcut atât blogul aceste cât și cel al lui Nono. Urmăresc maximum trei bloguri în prezent, cu acesta; nu ma pricep deloc la chestiunile acestea). Dacă-mi este permis rămân al Domniilor-Voastre cititor și, foarte rar, comentator. Cu deosebită stimă, Laurențiu Ștefan, adică lstefan1.

    • Laurențiu, e prima oară când cineva intră în Gară atât de mișto! Citești Piticigratis, Gara și Nono! E mai mult decât îmi puteam dori. Fiindcă NONO e un personaj de roman pe care l-am fătat eu, aia cu Gara, și eu îl citesc cu regularitate pe Radu, pentru că e reversul medaliei, dușul rece.
      Ești la salonul VIP în Gară, alături de prieteni vechi și noi care tac ori scriu, pe-aici…
      Citire plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s