Majestatea Sa e pe moarte

Dacă n-o fi și murit. Deja!
Și Margareta, urmașa la un tron simbolic, mai trage de timp, să mai acrediteze vreo două firme de produse strict românești care să pună pe masă potolul de Pomană.
Dacă Margareta ar fi fată deșteaptă, dar nu e, ar servi numai brânzeturi Brădet.
Ar fi un gest!

Pentru mine, Regele Mihai a murit, prima dată, când i-a răspuns la salut lui Iliescu.
A doua oară a murit când a acceptat un mameluc de sorginte dubioasă ca principe consort al Margaretei.
A treia oară a murit când ginerică a candidat la funcția de președinte al statului, scuipând, evident și ilogic, pe conceptul de monarhie.
Dacă acum stă să moară sau e gata mort, chiar nu mai contează. Odată și-odată tot trebuia să moară, biologic vorbind. În fond, un nonagenar poate muri de bătrânețe, nu trebuie să-l aureolezi cu cancer de piele, operație grea, după o lungă suferință…
Pentru mine, Regele Mihai a murit odată cu bunică-mea. Care a murit la 102 ani. Și era singura din familie care vorbea despre el ca despre un Rege Adevărat, care n-ar fi dat mâna cu Iliescu, nici în stare de maximă politețe diplomatică.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Majestatea Sa e pe moarte

  1. Cârcotaşu zice:

    …n-ar fi dat mâna cu Iliescu, nici în stare de maximă politețe diplomatică.

    În felul tău ai dreptate, da’ vezi tu, Renată, reglementarea cetăţeniei, palatul Elisabeta ca reşedinţă şi altele, le-a rezolvat Iliescu, nu Emil, care-n campanie declara că va fi onorat să-i cedeze scaunul de preşedinte, da’ l-a lăsat să zacă la Versoiix. E?

    • Ai dreptate, Cârco, și tu. Numai că Iliescu l-a ținut la ușa țării prima dată. Să nu uităm. Ce i-a dat și ce-a reglementat ulterior, eu le-am luat ca pe niște reparații firești, nu ca pe niște favoruri.

      • Cârcotaşu zice:

        Păi asta ziceam şi eu, Milică l-a ţinut tot la „uşa ţării” pe tot mandatul, or, pe vremea lui Iliescu, chiar şi-n primul mandat, a fost la Bucureşti, Curtea de Argeş… Apoi a venit Băsescu, ăla care l-a făcut trădător. N-avea cum să nu dea mâna cu Iliescu, ar fi însemnat că nu-l recunoaşte ca şef de stat, deci s-ar fi pus într-o situaţie imposibilă! Ş-apoi sigur, reparaţii fireşti, dar pe care ar fi putut să nu le aducă, dar le-a adus, ba cu asupra de măsură, că Peleşul nu trebuia „retrocedat”, a fost dat Casei Regale de către chier Carol I, deci nu i-a aparţinut niciodată. E chestia aia cu dracu’, care n-a fost aşa de negru cum părea. Eşti intransigentă precum Coposu, dar cui i-a folosit? Pe urmă uiţi propaganda deşănţat monarhistă făcută de PNŢ şi PNL din acele vremuri, mineriade etc. Ce mai lipsea? Ai uitat clipul cu Auuuu! Alungaţi lupii!, sau ăla cu tăiatu’ cozii câinelui cu toporu’, că-i mai rapid?

      • Nu sunt intrasigentă. Par! Sunt foarte nesigură pe mine în ceea ce privește istoria. N-am avut niciodată încredere în ce scria în manualul de istorie din liceu. Un singur lucru e cert: comunismul nu avea ce să caute pe lume. Și încă o certitudine: mii de oameni au fost schilodiți ca destin, fizic și psihic în comunism. De asta nu mă îndoiesc, fiindcă am avut cazuri în familie. Un unchi, tata, bunicul, bunica, mama.
        Ce mă sperie: nu s-a schimbat nimic. Sunt lucruri, fapte, oameni cu care am interacționat în viață, la un moment dat. Faptul că prefer să tac, e încă o dovadă că nu s-a schimbat nimic.
        Undeva, Augustin se îndoiește de dreptul aprioric al născutului cu sânge albastru să fie de sânge albastru.
        Eu constat, pe bază de experiență proprie, că și fiii foștilor securiști se nasc cu dreptul aprioric de a duce mai departe misiunea părinților. În filmele americane e mișto: un fiu de spion se face spion pentru a-și servi patria. Eventual, pentru a răzbuna moatea tatălui în misiune. La noi servirea patriei a trecut pe locul zece, tatăl trăiește dintr-o hiper-pensie… Un fiu de spion român se face spion ca să intre cu dreptul în afaceri de tip mafiot și să aibă spatele asigurat. Pare un clișeu, dar nu e.

  2. Nu prea inteleg mirarea ta ca a dat mina cu Iliescu. A dat el mina cu rusii, si-a atirnat in peptu-i de arama calda recunostinta a tovarasilor de la lumina, ne mai luam acum ca i-a strins mina lui Iliescu?
    Alti monarhi, muuuult mai monarhi dacit Mihai, au dat mina cu Ceausescu. Si nu doar atit!!
    Plus ca habar n-am cu ce s-a dovedit el a fi monarh. Ca doar prin nascare, pentru mine nu prea e de-ajuns. O nastere care nu dovedeste nimic!

    • Mă cam pui la zid, Augustine! Cu argumente. Ăla cu rușii nu prea stă în picioare. Pentru mine. Ce alternativă avea?

      • Ce a obligat-o pe regina Angliei sa-i plimbe pe Ceausescu si pe toapa lui cu caleasca imperiala? Chiar n-a avut incotro?
        Cu asta cu singele albastru, a se slabi! Cind ne dam mari, unsi de Dumnezeu bla bla, avem sinje albastru. Daca iese de-o chiftea, sa vezi ce sinje kakiu ne curge prin vinete!
        Sa nu crezi ca sint antimonarhic. Ba, dimpotriva, sint fan!
        Dar cu o conditie: sa ajungi rege … prin concurs! Sa vaz io ca, inainte de toate, ai glagore. Sa mai vaz, DIN FAPTE ANTERIOARE, ca te doare de neamul asta. Si altele…
        La domnu’ Mihaita nu prea am vazt! Cu toata dragostea!
        Ca s-a gindit, neincetat, la Romanica, in toata perioada ecsilului, chiar cred. Cind ai avut o tara, si n-o mai ai, te gindesti, cum dracu sa nu te gindesti. Mai ales cind ai 3rei fete…
        Aud ca comunistii (asta ca sa-ti fac placerea!) au cotizat ceva ceva, doar ca sa stea linistit la locurili lui. Sau o fi fo manipulare ordinala?
        Sigur, eu am si ceva personal in contra lui, da’ ma abtin acu’, din cauza la situatia grea in care se gaseste.

  3. krantz zice:

    Eu n-am să pot înţelege de unde atîta dragoste pentru monarhie într-o ţară care s-a căpătuit cu aşa ceva printr-o simplă conjunctură istorică. Şi asta fiindcă la marile împărăţii de-afară se-nmulţiseră cururile şi se-mpuţinaseră tronurile.

    • klaus zice:

      Când strângi bucile, sătul de atâta siluire, cel mai comod e să vrei altceva. Orice!

    • Cred că ai dreptate, krantz, în ceea ce ne privește, dar bunicii noștri au trăit bine până la venirea rușilor. Pentru ei monarhia era normalitate.

      • krantz zice:

        Ei las că şi părinţii ne spuneau că prin anii 70 era rai la noi. E doar o chestie de percepţie şi de raportare individuală la situaţie. Tu crezi că Dragnea, de exmplu, are sentimentul că azi se trăieşte nasol în România?

    • klaus zice:

      Krantz, vrei să te bănuiesc de superficialitate? Siluiește logica și mai citește odată postarea mea.

      • krantz zice:

        klaus, să ştii că poţi să mă şi acuzi de aşa ceva. Da şi polisemantismul ăsta al limbii române… Pînă-i prinzi toate sensurile, rişti să pierzi poanta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s