Povestea cu Insula Pustie

A fost o mizerie. Personal, nu cred că, în orice variantă de real apocaliptic, ți s-ar propune să iei cu tine 5-10 lucruri într-un univers concentraționar.
Pe vremuri era o Volgă neagră și trei bărbați în haine de piele. Muți, ca peștii. Te săltau și nu mai știa nimeni de soarta ta. Luai cu tine exact ce-ți aduceau ei: frică și noapte.
Mai în zilele noastre vin șapte mascați, cu zbierete, la revărsatul zorilor, când cel puțin o mamaie insomniacă din vecini plus televiziunea anunțată să fie pe fază bagă la ghiozdanul retinei buluceala cu ridicare.
Iei cu tine zdrangul ușilor dubei și sentimentul că e nițel cam nedrept; nici măcar nu se luminase de ziuă.
Restul e un tăvălug de necontrolat.
Cert e că situațiile ipotetico-poetico-filosofice în care ai dreptul să iei cu tine ceva dincolo sunt zero probabilitate. Și dacă totuși ar exista, prin absurd, fii sigur că primul lucru pe care l-ai detesta și ulterior l-ai urî, ar fi ăla pe care ai avut dreptul să-l iei cu tine. Fiindcă există alte  o mie de lucruri care trebuiau alese.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, blog, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Povestea cu Insula Pustie

  1. Cârcotaşu zice:

    Aşa e. Primul impuls a fost să-ţi spun că subiectul propus poate face foarte bine obiectul celui mai groaznic coşmar.

  2. clujanu zice:

    Eu cred ca e ca la insuratoare, Intotdeauna regreti alegerea si divortezi. Acest sentiment il pastrezi pana la o a doua relatie!

    • klaus zice:

      Am divorțat și eu odată. Da’ n-am regretat nimic. Și cred că asta m-a ferit de multe probleme interioare.

      ren, care ar trebui să fie concluzia epilogului tău?

      • Și eu am divorțat o dată. Am regretat anii pierduți, Mai târziu, când m-am mai deșteptat, m-am gândit că nicio experiență nu e inutilă.

        Epilogul e cu final deschis. Fiecare poate găsi o concluzie. A mea e că, în momentele astea, e sumbru dacă nu masochist să imaginezi situații limită. Când trăim în situații limită în fiecare zi. Atât de discrete și multe, încât nici nu le băgăm în seamă. Dar tare mai rod la liniștea căpuțului fiecăruia.

  3. Drugwash zice:

    Realitatea-i de căcat, oricum. Singurul lucru pe care-l avem şi nu ne poate fi luat dacă nu-l predăm de bună voie e imaginarul, gîndirea, visarea. Asta-i ceea ce merită discutat şi aprofundat, fiindcă de fapt e singurul lucru pe care-l putem lua cu noi oricînd, în orice situaţie – restul e întîmplare şi recuzită.

    • ”Singurul lucru pe care-l avem şi nu ne poate fi luat dacă nu-l predăm de bună voie e imaginarul, gîndirea, visarea.”
      Iaca, te citez și eu. Despre asta ar trebui să vorbim, nu?
      Păi, o să vorbim, ce dracu să facem că doar vorbitul ne-a mai rămas, măcar o vreme.

      • Drugwash zice:

        Povestea în esenţa ei e despre lucruri la care nu avem acces în mod normal. Toate poveştile conţin lucruri supranaturale care pot fi considerate un distilat al visurilor şi dorinţelor noastre poate nerostite dar cu siguranţă gîndite. Cu asta rămînem întotdeauna atunci cînd realitate ne fute cîte un dos de palmă peste ochi. Şi măcar atît putem face: schimb de poveşti, de visuri, de frustrări.

  4. clujanu zice:

    ” Singurul lucru pe care-l avem şi nu ne poate fi luat dacă nu-l predăm de bună voie e imaginarul, gîndirea, visarea.”

    Ai dreptare boierule, dar ceea ce ma interesează astăzi ,si ne interesează pe toti pe toti astăzi, e ceea ce simtim acum, nu ceea ce vedem, ce ne imaginăm, ceea ce visăm!

    Carpe diem!

    cu scuzele pe care le datorez personalului Garii, voi face un anunt in afara subiectului- nene Klaus trimit aci mai jos o adresa de email la la care te rog să comunici un nr.de tel. la care te pot anunta ora sosirii mele pe plaiurile bihorene in duminica de 21 ale lunii in curs. cu stimă! D.B.

    asstudio@gmail.com

    persoană de contact, eu!

  5. assabis zice:

    Suntem suma dezamagirilor noastre, Renata. Ce dracu sa iei dincolo, daca nu o dezamagire. Pe care, idioti irecuperabili, vom crede ca o putem repara avand tot timpul din lume.

    • Suntem suma experiențelor noastre. Chiar dacă au fost numai dezamăgiri. Îndrăznesc să spun că experiențele fericite nu fac decât să te ajute să bați pasul pe loc. În timpul scurtelor episoade de „bine” stopezi antrenamentul pentru tema „Nu-i da omului cât poate duce”. Ceea ce te trage înapoi. Devii vulnerabil. Următoarea experiență (dezamăgire) te prinde cu garda jos.

  6. Si ceea ce n-ai e, intotdeauna, infinit mai important decit ceea ce ai. Cassai Romanul!

  7. ALM zice:

    Aveţi dreptate să spuneţi că „pe vremuri era o Volgă neagră și trei bărbați în haine de piele”. Acelea sunt vremuri îndepărtate şi puţini au aflat în mod nemijlocit care e treba cu GAZ-ul, cu Tatraplanul, cu Pobeda şi Volga – toate verzi sau negre. Numai că vremurile au revenit şi putem vedea ASTĂZI mai multe Dustere negre cu doi-trei bărbaţi cu costume Armani, „aifoane” şi tupeu stalinist! C-aşa-i în tenis!
    Cine a spus că, dacă nu învăţăm nimic de la istorie, riscăm să o repetăm? Mai mulţi, nu le-am reţinut numele dar aveau dreptate.

  8. Hercule zice:

    Mai e şi varianta bărbat-doar-în-piele şi mamaia excitată. Urmează un tăvălug de necontrolat da’ nu pot sa-l dau că vine CNA-ul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s