Ultimatum

Tipul care mi-a dat persona non grata pe blogul lui, nu fiindcă are atât de mulți cititori (deși are!) încât să nu-i pese că scapă de unul, ci pentru că nu admite să fie contrazis și nu concepe ca, atunci când pune o chiftea pe blog să-l tragi de mânecă, îmi apare în mail cu creațiile sale, în continuare. Uneori i le citesc. Da, cu riscul că mă numără contorul de vizitatori, le citesc. Tipul nu e prost, e doar un orgolios hiperfacil și practică un umor de autobază, care nici ăla n-ar supăra, dacă n-ar fi, tehnic vorbind, un festival al clișeelor.
În fine! Văd că mă ia valul răutății… N-am scris paragraful anterior ca să-i răstorn olița de noapte în cap. A pus azi un post cu o temă foooarte ofertantă. Idiot să fii, să nu vrei și tu, participant la trafic pe blogul lui, să  mărturisești care sunt alea cinci lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie, dacă ai fi ridicat cu mascați în puterea nopții și exilat.
El face o precizare inutilă – să nu zici că ai lua-o pe nevastă-ta, fiindcă pe insula pustie e un fotomodel care seamănă cu trei fotomodele de mare succes și duduia și-a uitat acasă pastilele antinimfomanie. E, lăsând de izbeliște ideea că pe o insulă pustie, prin definiție, nu e niciun om, indiferent de sex și de aspect, că – la dracu! – de ce s-ar mai numi pustie, cititorii deja au fost invitați să ia cu ei lucruri. Nevasta nu se pune. Dar nici câinii și pisicile. Eu zic că se pun doar obiecte.
Trebuie să recunosc: atunci când dai o asemenea temă pentru acasă școlăreilor tăi care te recunosc de Maestru, vei avea foarte multe lucrări de corectat/comentat.

Iată, recunosc deschis, plagiez ideea marelui blogger de succes  și pun o întrebare mult mai restrictivă; dacă – și aici vine povestea cu insula, izolare totală…

Dacă tu ai avea dreptul, într-un sistem de izolare totală, prevăzut cu nivelul minim de confort, ai putea să iei cu tine cinci bucăți muzicale (nu contează gen, epocă) pe care ai fi capabil să le asculți, din când în când, tot restul vieții, fără să ajungi să le urăști, care are fi alea?
Corect ar fi să încep eu, dar abia mi-a vent ideea și trebuie să chibzuiesc nițel… Deci e  pe viață!. Mă gândesc…

Vă gândiți și voi?

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în experimente și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Ultimatum

  1. clujanu zice:

    Ca sa fiu cinstit cred ca m-aș sătura de orice muzica pe care ar trebui sa o ascult mereu caci ce sa faci altceva pe o insulă pustie?
    Serios vorbind am ascultat dupa revolutie o multime de Scorpions (era printre febletele mele ) iar acum ma apuca pandaliile cand ii aud. Si rock fm il ascult greu caci tare se repeta melodiile.
    Dar parca suita Peer Gynt al lui Grieg ar merge bine.

  2. klaus zice:

    Nicu Alifantis „Floarea soarelui”
    Marcela Saftiuc „Fiii lacrimilor tale”
    REM „Losing my religion”
    Rossini „Coțofana hoață” uvertura
    Tudor Gheorghe „Psalmi moderni”

    • Eu l-aș lua pe Rossini cu totul. Aș renunța oricând la Tudor Gheoghe fiindcă, vei vedea, de înadată ce ajungi pe Insula Pustie, își pierde sensul. 🙂

    • Nu știu… am răspuns subiectiv. Tudor Gheorghe e prea specific românesc, după mine. Sau, ce s-o mai dăm cotită, pe mine a început să mă plictisească. Chestie de gust, nu mă lua în seamă. Pe Alifantis l-aș asculta, în schimb, în buclă.

      • klaus zice:

        Cam bănuiesc ce vrei să spui cu ” e prea specific românesc”. Până la urmă fiecare are gradul lui de saturație.
        Pe mine m-a apropiat de poezie intr-un fel în care nimeni și nimic n-a reușit s-o facă. Pentru asta îi voi fi veșnic recunoscător, artistului. Omul Tudor Gheorghe mă lasă rece.

  3. krantz zice:

    Eu m-am gîndit că n-are rost să mă gîndesc (nici măcar ca exerciţiu de imaginaţie) la un univers concentraţionar care să-mi limiteze alegerile. Nu de alta dar abia scăpasem de el şi uite că vine un kkt care să ni-l bage iar pe gît. Şi asta la modul real, nu aşa cu „ce-ar fi dacă…”

  4. Drugwash zice:

    Fac un mic efort să rămîn în limita exerciţiului:
    Tamaki Koji -Ikanaide
    Yuki Kajiura-Love II (Shin Kimagure Orange Road)
    Celelate Cuvinte-Un sfîrşit e un început (varianta originală de pe LP-ul vinil)
    Marco Masini-T’innamorerai
    Marco Masini-Un piccolo Chopin

    Hm, nu mai e loc şi de ABBA. Se poate un bonus? „One of us”.

    Abia acum îmi dau seama cît de mult m-am înstrăinat de muzică, eu care nu puteam fără. Mulţumesc copyright-ului pentru asta! 😦

    • M-am scos, Dragoș! Dacă o fi să ajung pe o insulă pustie, te iau pe tine. Băgăm ABBA în loc de Piccolo Chopin.

      • Drugwash zice:

        Să m-apuc să învăţ piesele, în caz de ceva? Barem să nu mă iei degeaba – să-ţi cînt de jale cînd om plesni de prea mult bine! XD

      • 🙂 Da, pune-te cu burta pe partituri! Dar, în noul scenariu, renunțăm la Masini cu totul. Să-i cânți cuiva, pe o insulă pustie, T’innamorerai forse non di me… devine cel puțin comic, dacă nu absurd.

      • Drugwash zice:

        Oare? Poate şi pustiul ăsta are grade diferite. Pustiu ca-n Sahara, adică numai nisip? Pustiu adică nelocuit de nimeni şi nimic decît de vegetaţie? Pustiu adică fără oameni da’ poate o pasăre-două şi-un maimuţoi (altu’ decît mine)? Că uite, în ultimu’ caz n-ar fi chiar atît de inutil Masini. 😛 XD

      • klaus zice:

        Yes!!!!! 😀

  5. assabis zice:

    Persona non grata? Cred ca tipul a fost indus in eroare de faptul ca simptomele se aseamana cu cele ale lui deus ex machina, si multi proprietari de bloguri, care se hranesc cu laicuri si inimioare, refuza minima igienizare. Nu i bai, banuiesc ca tipul e destul de inteligent ( din moment ce va pipaiti prin ura) si va intelege ca Renata e super grata. Cat despre muzici, cred ca doar Simfonia a treia, a lui Brahms, ar fi sigur, restul le as alege in functie de moment. A, si pentru ca mi ai adus aminte intr o postare anterioara, as lua si O mie si una de nopti. Adica timpul, timpul infinit si magia ca o cauzalitate aparte, cum spune Borges in conferinta sa despre aceasta carte. Stii, Renata, Borges cu toata eruditia si intuitismul sau, mi s a parut un tip parsiv cand, vorbind publicului in sala nu stiu carui teatru, arunca, aproape anecdotic, ideea ca basmul lui Aladin ( mie mi se pare cel mai frumos) ar fi un fals, adaugat de Galland, traducatorul francez. Burton, cel care s a ocupat de traducerea in engleza, n a gasit nici o varianta, in araba sau persana, a acestui basm. De aceea in manualul de utilizare a insulei ar trebui pus un avertisment: verificati va daca sunteti voi insiva sau proiectia celorlalti despre voi. Chiar daca sunteti atat de frumosi. Apoi incercati sa traiti pe insula. Ps.In volumul Cartile si noaptea (in care am gasit expunerea lui Borges despre Nopti) am gasit o alta chestie provocatoare: Poezia sau frumusetea ca senzatie fizica. Poate, daca ai timp, arunci cativa pixeli legat de aceasta tema.

    • klaus zice:

      assabis, dacă sunt proiecția cuiva despre mine, habar n-am. Io zic că-s io! Cam atât.

    • Assa, Borges scrie așa: „ …Galland a adus de la Istanbul o colecție de monede (…), o monografie (…), un exemplar arab al Nopților și, pe deasupra, un maronit , cu o memorie nu mai puțin inspirată decât a Șeherezadei. Acestui obscur consilier – al cărui nume nu vreau să-l dau uitării, și se spune că este Hanna – îi datorăm câteva povești fundamentale, pe care originalul nu le cunoaște…”
      O fi simplificat povestea în conferință, o fi condimentat-o, nu știu… În text spune că acel maronit i-a povestit vreo 5-6 basme care nu erau în manuscrisul original. Și aia cu Aladin, firește.

      Nu e provocatoare faza cu frumusețea ca senzație fizică. El zice că frumusețea o simți sau n-o simți. Nu ajungi s-o constați în urma unei analize, după niște reguli. Păi, să lăsăm cuvintele deoparte și să ne imaginăm că te afli într-o cameră cufundată în întuneric, ești puțin nesigur și dezorientat, cu toate simțurile la pândă. Și buff! – se aprinde un proiector care luminează o marină de Aivazovski. Nu-ți țâșnște imediat, în creier, o arteziană de mediatori chimici ai plăcerii? Nu se activează, în periferie, sistemul nervos vegetativ? Inima îți bate altfel, vasele se dilată, sângele aleargă prin ele, țesuturile se oxigenează, ai o senzație de cald și de bine, o senzație de liman?
      Simți toate astea aproape concomitent cu ce vezi: marea în furtună. Nu zici – stai, bă, că mă uit la un original, ulei pe pânză, de pictorul cutare, din anul cutare…
      Ce nu spune Borges: frumusețea, pentru fiecare, e acea reprezentare care-ți stârnește maximum de amintiri plăcute sau plăcut-nostalgice. Fiindcă nu toți oamenii sunt Borges. Dar au repere ale frumosului lor, care îi emoționează sincer, chiar dacă ele, reperele, pe o scală a valorii esetetice acceptate, sunt cu minus în față. Ceea ce o parte dintre noi numim kitsch, e frumos și plăcere pentru alții.

      p.s.: Foarte nuanțată remarca „din moment ce vă pipăiți prin ură”! Dar perfect neadevărată. Eu îl pipăi pe mail, fiindcă google mi-l trimite.
      El m-a diagnosticat cu „ești cu desăvârșire proastă” și m-a uitat.
      Micul procent de masochism din mine mă face să-l citesc, câteodată, și orgoliul meu e satisfăcut: omul nu crește! Rămâne același câine pe lanț, care se pupă singur în fund. 🙂

      • assabis zice:

        E o chestie personala? Depaseste cadrul legal al esteticului, problema voastra? Nu e numai masochism. E dezamagire amstecata cu tristete. Cand sunt tristi, americanii injura. Am vazut asta in filme. Si n alea bune, si n alea rele.

      • Să uităm subiectul ăsta! E o mahalageală, nu o problemă.
        J.L. Borges, Moartea și busola,proză completă,vol.1, Ed. Polirom, 2006

      • assabis zice:

        Eu am o editie Junimea de prin 88 a expunerii lui Boges. O sa caut maine si o sa citez corect. Tu din ce editie dai citatul? Sa nu fi fost cenzurat, desi nu vad nici un motiv.

      • clujanu zice:

        eu nu vreau sa fiu rău, dar câinii nu se pupă în fund,ei se ling!

      • Nici eu nu vreau să fiu rea, dar nu m-am uitat niciodată cu prea mare atenție ca să văd ce operațiuni își execută pe la fund.

  6. zazania zice:

    As lua-o pe Adele cu Hello, it’s me Si pe Indila cu Ultimul dans si fireste coloana sonora din Twin peaks, Boleroul si naiul lui Zamfir.

    • Zâzanie, ce dracu să faci cu naiul lui Zamfir, dacă pe Zamfir îl lași acasă? Nu vrei tu să iei corul robilor?

      • zazania zice:

        De fapt nu pe Zamfir am vrut sa-l iau ci pe Ennio Morricone interpretat de naiul lui Zamfir.
        Renata, ca sa fiu sincera pana la capat ,mie Vasilescu asta nu-mi displace . Are omul o rigoare si o disciplina ca zici ca bloggaritul e un job adevarat, nu un hobby. Iar daca face bani din asta, jos cu palaria. Si nu scrie deloc rau .Textele caustice sunt chiar savuroase , cele lacrimogene sunt plictisitoare rau. Ti-am zis ca sa nu te uluiesti daca-mi gasesti pe acolo comentarii la text.

      • Așea mai vii d-acasă, Coană Mare!Dacă ne strângem fo 5-6, plus invitatul matale, va trebui să schimbăm numele insulei din Pustiita în Locuita.Locuita sună mișto, mai spaniolește… Facem un hotel, ne facem pagină de FB și, în doi ani, o să vezi că tre să mai cumpărăm insule pustii, că asta, Louita, n-o să ne mai încapă. Și-o să-i dăm cu flit lu amică-tu Vasiliscu, fiindcă noi o să ne umplem de bani doar pentru că existăm.
        Zici că are umor: are! De autobază și, în zilele bune, de autogară. Coniță, ‘ai să fim serioase! Dacă vrei pamflet bun, du-te la Krantz. E la mine în blogroll.
        Nu vreau să te supăr, dar ți-am citit tehnica de lucru: când nu-ți place textul, faci pe mortu-n păpușoi. Comentezi numai când îți convine. Ia experimentează fluieratul în biserica dumnealui, să vezi cum îți va zice că ești atât de proastă, că se teme că nu pricepi noțiunea, dar, vreodată, când o să aibă el timp, o să-ți explice cum e să fii inteligent.
        p.s.: n-o mai freca politicos, că mie nu-mi pasă pe unde-ți lași comentariile, dacă vii, pe seară, și la Gară. 🙂

      • klaus zice:

        Și uite-așa, parcă învie vremurile de odinioară. Zuzu cu ale ei, renul plin de neînduplecare…….

    • Ah, cât de tare-i asta! Să asculți tot ce-ți place, în același timp, și să vezi și fețișoara compozitorului!
      Cu un asemenea „concentrat” de muzică te duci și în spațiul cosmic, nu doar pe o insulă pustie. 🙂

  7. Cârcotaşu zice:

    Păi aşa, mai practic, mi-aş lua un panou solar de 500 W, desktopu’ ş-un mijloc de comunicaţii ca lumea. Aş avea astfel la dispoziţie toată muzica posibilă şi imposibilă, filmele etc şi m-aş putea plimba şi pe peronul gării când am chef. 🙂

  8. papagigli zice:

    Ce sa iau si la ce bun? Cred ca m-as multumi cu cele pe care inca le mai pot fredona 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s