45 de comentarii

Am scris, în articolul trecut, despre că să ne mai și râdem, ce dracu, și am citat răspunsul unei biete femei care alesese un vindecător de cancer, ca liman. Între timp, vindecătorul ăla a fost luat în colimator de Organe și a tăcut. De-aia și postarea femeii e atât de veche.

Ce vreau să vă spun: e bine că putem pune 45 de liniuțe de dialog sub un subiect care  se voia ironic, dar, de fapt, trata despre boală, disperare, credulitate și moarte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în blog, citesc şi-mi place, părerea mea, strict autentic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la 45 de comentarii

  1. assabis zice:

    ” boala, disperare, credulitate, moarte” , oare astea nu sunt atributele Caderii? Ai uitat iluziile, viciul cel mai profund al cunoasterii, Renata. Cat despre schimbatul bilelor la barbati, din albe in negre (incerc sa ti raspund la commul de la postarea trecuta) , cred, fara a fi misogin, ca nu veti reusi niciodata. Nu pentru ca nu ati stapani procedura, ci pentru la noi toate sunt gri. Si, daca mai gasesti si unul care-ti coboara stele in palme, s-ar putea sa asistam nu la o operatie de vopsire, ci la a o a opta zi a Facerii, pentru voi, femeile rationale.

    • Din păcate în scris nu se aude tonul vocii: încercam să fiu complet ironică și autoironică la adresa naivității și încăpățânării femeilor care, deși văd toate cusururile încă din prima zi, sunt convinse că vor face din băiatul rău băiatul bun.
      Stele în palme… asta sună ca o metaforă. 🙂 În poezie merge. În realitate, ca să-l parafrazez pe Beigbeder, stele-n palme îți pune 3 ani. Pe urmă sacoșe. 🙂

      • assabis zice:

        De ce sa l parafrazezi pe Beigbeder, acest Coelho al spatiului european? Doar dintr un masochism ce vrei sa l altoiesti pe o exorcizare? Avem si noi slabiciunile noastre. Sunt atatea autodenunturi („De ce iubim femeile”, ” Idiotul”). Suntem doar o punte intre animal si supraom, cum spunea neamtul ala nihilist

      • Nu, Beigbeder nu e Coelho. Coelho e ușurel și prețios în orice, Beigbeder a scris alea două cărți despre un publicitar, la persoana întâia, primul volum are mereu titlul cu care se vinde în țara unde se publică, a doua e aia cu dragostea care durează 3 ani. Restul, ce-a mai scris, e gunoi. Coelho a scris tot timpul gunoi. Pe care l-a vârât sub covorul persan. Care, prin prisma celor 1001 de nopți, ar trebui să fie fermecat.

      • klaus zice:

        ren, n-ai trăit destul ca să poți afirma așa ceva.

  2. Drugwash zice:

    Dialogul e cel mai important lucru pentru tinderea către Adevăr. Coroborarea informaţiilor e vitală. Păcat că nu ne ajunge o viaţă de om pentru asta.

  3. Cârcotaşu zice:

    Sigur. Încearcă totuşi să schimbi titlul, s-au făcut 51 de comentarii, nu mai sunt 45! 🙂

    • Nu schimba titlul, Renato, nu te loa dupe el. Daca o faci, numa de-al dreak si tot ma duc si mai bag unul. Las-o asa, in rima alba!

    • Lasă-l așa! Că e mai rotund. Mai frumos. 45. Ultimul an în care nu ne deranjează să ne spunem vârsta. 45. Jumătatea unghiului drept. E un număr frumos – 45.

      • assabis zice:

        Chiar, femeile implinesc vreodata 45 de ani? Sau, ca sa fiu inteles corect, ce mutatie genetica se intampla cand implinesc aceasta varsta?

      • Femeile, când împlinesc 45 de ani, nu se întâmplă nimic. Realizează ce idioate erau la 35, când se credeau bătrâne și își dau seama cât de bătrâne sunt acum, la 45. Abia pe urmă, în următorii 10 ani, realizează cât de idioate au fost la 35, la 45, fiindcă la 55 nu se mai poate schimba nimic. 🙂 Vine diagnosticul de certitudine, nu mai ai nevoie de o a doua părere, de alt specialist: ești bătrână. Biologic. Mai cârpești câte ceva, o vreme, dacă nu ești chiar tâmpită.

      • assabis zice:

        Prea amar commul, chiar si infasurat in autoironie. Nu cred ca te poti imbolnavi de certitudine. Incerc sa ti demonstrez matematic pornind de la afirmatia ta ca 45 ar fi jumatatea unghiului drept. Supralicitez si spun ca e optimea (infinitul scris vertical) unghiurilor unui cerc. Perfectiune blablabla. Nu , nu e perfectiune, pentru ca cercul unitate( cu diametrul egal cu 1) are lungimea egala cu Π (pi) , un numar total imperfect.

  4. klaus zice:

    assabis, de ce pi e imperfect? Mie îmi pare că e superb, că e universal, că valoarea lui e însăși starea în care suntem atât de mulți și diferiți. Abia acum, citindu-vă, m-am gândit la asta. Fără platitudini, nu intuiesc fericirea ca pe ceva perfect. Și dacă tot am plusat, îndrăznesc să afirm că fericirea are tot atâtea forme pe câte cifre are pi după virgulă.

    • Assa, numărul pi e departe de imperfecțiune, fiindcă e unic. E ca 1001 de nopți. (Borges zicea că tâlcul acestui număr din titlul culegerii de basme orientale e că 1 din coadă deschide seria următoarei mii de nopți, sugerează nesfârșitul.) Poate că într-o bună zi o să i se dea de capăt și lui pi, dar nu cred că atunci omenirea va fi mai fericită. Deocamdată e fascinant.

      • assabis zice:

        Daca pi ul va fascineaza, ecuatiile lui Maxwell sigur va aduc orgasmul. Bucuria voastra de a gasi frumosul in orice ma face sa cred in basme.

      • Assa, nu știu ce sunt ecuațiile lui Maxwell, n-am mai avut treabă cu artimetica dintr-a noua, dar dacă tu crezi că produc orgasm, atunci dă-le o formă cât mai literară și povestește-ni-le, că orgasmul e bun la circulația cerebrală și, majoritatea oamenilor Gării au o vârstă. Și, decât Tanakan și Betaserc, mai bine se pune sângele în mișcare cu Maxwell.
        Bagă!

    • assabis zice:

      Klaus, pi ul este suma a doua irationale, radical din doi si radical din trei, spun filozofii greci prin agora, doar doar vor ucide perfectiunea cercului (Popper – Societatea deschisa si dusmanii sai, undeva prin notele de la sfarsitul volumului unu).Cat despre fericire, sanscrita are vreo 19 cuvinte pentru acest concept, fiecare nuantand. Si cred ca in fiecare an pierdem cate un cuvant.

      • Or fi spus filozofii greci, dar nu e adevarat! √2+√3= 3,146 aproximativ, o aproximare destul de proasta, de altfel. O aproximare excelenta si foarte simpla a lasat un astronom chinez (pai cine?), sub forma fractiei 355/113, adica numarul pi cu precizie pina la a 6-a zecimala.

  5. Cârcotaşu zice:

    Renato, ce-i cu nebunia asta? Nu se-nţelege nimic decât că nu-i a bine. Ştii ceva? Cum adică referenţierea cu genericele? Păi asta aşa a fost mereu, referinţa a fost cea mai ieftină variantă. Acu’ ce dracu’ mai vor? 😯 http://www.dcnews.ro/dispar-medicamente-pentru-cardiaci-i-cei-cu-probleme-neurologice_496831.html

    • Cârco, am auzit și eu știrea. Pentru mine nu e o noutate. În ultimii doi ani cred că medicamentele de import s-au ieftinit de cel puțin patru ori. (anul trecut înghițeam Renitec de 5mg și dădeam vreo 15 lei pe el, azi mi-am cumpărat o cutie cu 4 lei. PATRU lei!)
      Să revenim la ce m-ai întrebat: ai dreptate, povestea cu referențierea e o gogoriță, adică s-a descoperit cuvântul referențiere și acum ne jucăm cu el.
      Genericul are cel mai mic preț din piață. Casa de Asigurări (CA) își rezervă dreptul ca să acopere din costul unui medicament o sumă oarecare. Până de curând această sumă era EGALĂ cu prețul genericului din piață, care era și prețul cel mai mic. Acest preț, cel mai mic, a fost denumit de CA preț de referință. Adică, dacă 1000 de producători fac pastile cu 5mg de enalaprilum și le Botează A, B, C…Z, având prețul cu amănuntul cuprins între 1 și 5 lei, CA ia în considerare numai prețul de 1 leu, îi zice „preț de referință”, îl decontează și tot ce depășește 1 leu în prețul de raft al produselor B, C, etc, se suportă de către pacient.
      Mai recent, suma decontată de CA poate fi MAI MICĂ decât cel mai mic preț existent, adică mai mic decât al genericului, care e cel mai ieftin. Deci, în consecință, și cel mai ieftin medicament conținând enalaprilum 5mg, poate fi nițel mai scump decât PREȚUL DE REFERINȚĂ.
      Și acum intrăm în contradicția de termeni legiferată: dacă tu, Casă de Asigurări care ești, ai susținut ani de zile că produsul cu cel mai mic preț din piață îți dă ție prețul de referință, și acum tu decontezi MAI PUȚIN din ce numeai preț de referință, e normal să aiurești lumea de cap și să născocești sintagma ”referențierea cu genericele”.
      Ca să nu te mai aiuresc nici eu pe tine, Cârco, ideea e că Ministerul Sănătății și CA fac un discurs fără sens, vs. buget, fiindcă, indiferent cât ar costa un medicament ”la liber”, ei decontează aceeași meschină sumă.
      Cred, doar cred, poate spun o prostie, dedesubturile acestui scandal (conflict cu producătorii) are la origine alte aspecte (taxa Clawback(?!), alte negocieri obscure (?!) – habar n-am!
      Cert e că, eu însămi sunt îngrijorată, pă persoană fizică cu anumite lipsuri la sănătate, că-mi vor dispărea câteva hapuri din meniul zilnic, și două dintre ele nu pot fi înlocuite.

      LA DRACU, Cârco!!!!!
      Nu știu ce vor!
      Vor să ne omoare lent și inteligent, fără să ia în calcul KCN, care și miroase frumos, a migdale…

  6. @klaus: n-am înțeles ce n-am trăit destul? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s