Să ne mai și râdem, ce dracu!…

Știți cum e pe net: dai un click greșit și te pierzi în pădure. Pe care n-o mai vezi din cauza copacilor. Stai și citești ce s-a scrijelit pe paișpe copaci, mai vin și alții, încă patruzeci, toți cu scrisurile lor… Acuma, sincer! Când vezi cum bulbucește prostia, parcă un diavol mic te mână să mai citești o zicere de copac, și încă una… 
Și trece o oră. Se face noapte. Se duce de suflet căutarea inițială. Lasă, mâine!
Nu vă zic ce căutam, că aș semăna cu ăia care se uită pe Euforia tv, dar, dacă-i întrebi, ei numai Mezzo, numai Discovery…
Am nimerit, din prostie, pe un forum al unui Înger D-ăsta Vindecător De Cancer În Orice Fază.
Și trebuie să vă citez unul dintre  răspunsuri, ca să, cum ziceam, ne mai râdem și noi:

 

Stimati companioni,

Sunt un om serios si va vorbesc numai cu Dumnezeu deasupra si din experienta mea.
Dl dr. C.Marginean are ffffff. mare dreptate!
Eu am stiut din auzite si din NET, ininte de a afla ca am 2B neomamar stang, ca trebuie sa apelez la cinci metode sacre:
1) sa-i spun lui Dumnezu:
„Faca-se voia Ta, Doamne; pedepseste-ma; voi rabda cat pot, dar sa nu o lasi, Doamne, la cei 8 urmasi ai mei!
2)”sa ma doara in paispe ca am acest diagnostic, deci sa nu-i dau satisfactie lui Mister Cancer ca sunt disperata, depresiva etc. si sa am un PSIHIC „de defilare”( nicio secunda nu am simtit ca am aceasta boala; mereu spuneam ca nu am eu asa ceva, desi diagnosticul a fost clar);
3) sa renunt totalmente la carne, lapte, oua, fumat, baut etc.;
4) sa ma hranesc exclusiv ca pana la POTOPUL lui NOE, adica vegetale, legume, fructe, seminte, samburi, nuci, migdale si sa beau apa, 2 l.

Si asa, din iulie 2012, cand am rezzzolvat cu inmormntarea mamei, cu parastasele ei si cu intrarea la Liceu a 2 nepoti, la 7 luni de la diagnostic, acoperind boala fata de copiii mei, am devenit vegana( am fost 16 luni pana la operaie), avand grija sa prepar, saptamanal, 3-4 feluri de mancare gatita ca sa diversific alimentatia si sa nu-mi fie greu.
Preparam o supa cu taitei si o ciorba numai din leguma, alta de fiecare data, si 2 feluri 2, adica o varza dietetica si o fasole uscata, scazuta…

Dacă ratați intrarea la primul rânjet, care e ”cinci metode sacre” dar a cincea s-a pierdut în strălucirea compunerii, puteți recupera la puctul 2).
Sau oriunde, pe parcurs.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Să ne mai și râdem, ce dracu!…

  1. ALM zice:

    Un studiu amplu al dr. Colin Campbell (Studiul China) a relevat un fapt statistic: proteinele animale favorizează cancerul (în toate formele şi stadiile), în timp ce alimentaţia „vegană” întârzie apariţia metastazelor. De asemenea, cunosc un caz de cancer (fază de început) vindecat cu Amigdalină, după ce medicii alopaţi au dat verdictul „cuţit”! Regret că n-am găsit nimic de râs, ceea ce a spus femeia cu cuvinte simple poate fi o rezolvare în anumite cazuri. Şi starea psihică este un factor care contribuie la agravarea sau ameliorarea bolii.

    Ştiu că pot deveni subiect de râs cu această replică. Nu mă afectează, ceea ce am aflat şi ştiu mă ajută să supravieţuiesc, în ciuda complicaţiilor care „se luptă” să mă despartă de familie şi prieteni.

    • Starea psihică rea este un factor agravant în orice maladie, nu doar în cancer, ALM.
      În rest, sunt sceptică. Am vorbit cu cel puțin 5 pacienți care spun că s-au vindecat de cancer cu regimuri vegane. Niciunul, din păcate, nu păstrează niciun document medical de când era bolnav. Diagnostic, investigații… Nu neg, e posibil, corpul e o uzină farmaceutică și dacă e reactiv placebo – norocul lui.
      Cunosc și câteva doamne care s-au vindecat de cancer mamar fiindcă, norocul lor, au răspuns perfect la tratamentul hormonal indicat de oncolog. Astea din urmă fac foarte puțin caz de vindecare. Deși unele au împlinit 7-8 ani și n-au recidivat. Li se pare că au avut o șansă unică ori că le-a iubit Divinitatea mai mult decât pe ceilalți. Pun accentul pe faptul că celulele maligne au dispărut de ceva timp, ceea ce la dă speranțe mari. Dar nu se bat cu pumnii în piept, nu strigă pe la colțuri ”m-am vindecat de cancer cu tratamentul clasic, prescris de oncolog pentru că l-am respectat cu sfințenie!”
      Vindecații în stil clasic nu fac caz. Își văd de viață, bucuroși, recunoscători că s-au întors la proiecte de viitor mai îndepărtat de 6 luni.
      Ceilalți, primii, ăia care doar îți zic că au avut, dar au distrus orice dovadă, și s-au vindecat hrănindu-se cumva contra naturii umane, între două semințe de in ronțăite, fac pauză, te opresc pe stradă, și-ți spun că el s-a vindecat de cancer ALTFEL:
      Sunt atât de puțini, că nici de-un studiu observațional nu ajung. Dacă ar fi măcar o mie, cu aceeași formă de neoplasm, surprinsă cam în același stadiu, tratați vegan (IDENTIC), poate că s-ar emoționa și oncologii. Dar nu sunt o mie.
      Pentru ca un experiment să devină serios trebuie să fie reproductibil.
      Iată ce îmi stârnește scepticismul, în omagiatul tratament vegan: cineva, X, a mâncat tone de sfeclă și s-a vindecat și altcineva, Y, mi-a demonstrat cu creionul pe hârtie că sfecla conține măcar un aminoacid după care se dau în vânt celulele canceroase, deci sfeclă NU, sfeclă ZERO BARAT. Păi, atunci cum de s-a vindecat mâncătorul de sfeclă? Tumorile lui erau mai sclifosite la sfeclă?!
      Să modificăm zicala: ce pe unul îl omoară pe altul îl face mai puternic? Unde e regula? Unde e norma? Unde e experimentul reprodus în condiții identice cu rezultate identice?
      Revenim de unde am plecat: nu există boli, există bolnavi.
      E posibil ca o tumoră să intre în remisie spontan (când e în fază de cuțit), doar pentru că posesorul n-avea habar că o deține. E posibil ca o investigație cu rezultat dubios să genereze un cancer galopant prin stresul produs de diagnosticul ”suspect de” .
      Absolut orice e posibil, când vorbim de viu.

      Un singur lucru n-o să mi-l scoți din cap: omul e plantivor, lactatovor și carnivor deodată. Cu mult înainte de Potopul lui Noe, omul frigea carne și o mânca. Făcea asta înainte de apariția Zeilor, ca să aibă putere să supraviețuiască până își vor face, Domniile Lor, apariția. (în paranteză, zic că dac-ar fi pe-așa, alăptatul ar fi crimă în sistem repetat).
      Aceste tratamente care te transformă în canar, papagal și sticlete, adică semințe-semințe-semințe, nu te fac să te întrebi de ce avem canini și incisivi? De ce avem măsele? De ce gura noastră nu e plisc?
      Of! O să mă urăști, ALM, pentru tot ce-am zis, dar eu, când fac un puseu de tensiune, bag nifedipină sub limbă, pentru toate motivele farmacologice pe care le-am învățat în anul IV. N-am timp de ceai de păducel, fiindcă nu confund, niciodată. terapia naturală de prevenție cu medicația alopată de urgență. Fiindcă e vorba de mine. Și vreau să crăp ceva mai târziu.

      • Cârcotaşu zice:

        Da, s-au auzit în ultimul timp voci de „vindecători” care spun că focul e malefic şi, deci, recomandă pânea coaptă la soare!!! 😯
        Mi-a plăcut metafora cu pliscul. Chiar aşa, de ce ne-a făcut Dumnezeu cu canini dacă îi este plăcut să mâncăm boabe?
        Da’ asta le-ntrece pe toate. Ui’ ce spune un studiu despre un extras din carne roşie, blamată de toţi aşazişii tămăduitori, care se numeşte sugestiv Carnitină:

        In medicina, carnitina este folosita datorita efectelor sale cardioprotectoare si datorita influentei benefice asupra profilului lipidic – efect de reducere a nivelului trigliceridelor si de crestere a nivelului colesterolului HDL (cel „bun”). De asemenea, s-a constatat ca L-carnitina are proprietati antioxidante. Acetil-L-carnitina, un derivat de carnitina a dovedit eficienta neuroprotectoare, fiind utilizata si in tratamentul maladiei Alzheimer.

        Este necesară organismului, regimul vegetarian sau vegan te lipsesc de substanţe strict necesare sănătăţii. Se spune că pentru un om normal doza zilnică necesară ar fi de 200 mg, pe care o obţine din alimentaţie. Care alimentaţie? Aia cu morcov, sfeclă, varză, fasole? Pentru sportivi, adică cei ce depun efort, se suplimentează cu până la 2 g/zi. A auzit cineva de vreun sportiv vegan?
        Dacă nu poate fi negat rolul benefic al alimentelor cuprinse în regimul vegan, restrângerea alimentaţiei doar la acestea constituie un exces. Ca oricare exces are o influenţă negativă asupra sănătăţii. Dacă un câine ronţăie cu plăcere un morcov, asta nu înseamnă că-i puteţi reduce alimentaţia la morcovi, că ăia trec prin stomacul lui ca rapidul printr-o haltă şi nu lasă nimic în urmă. Un morcov in-acelaşi morcov out!
        Aşa şi omul, orice exces alimentar, iar restrângerea regimului este un exces, îl lipsesc de o mulţime de elemente de care are nevoie. Or, să ţii regim vegan şi să te-ndopi cu suplimente alimentare cu carnitină, mi se pare suprema ipocrizie!

      • L-Carnitina, exact! De unde s-o iei?
        Performanța fizică și intelectuală se ține cu carne.

      • ALM zice:

        Cred că gura noastră nu este plisc (fizic vorbind) pentru simplul motiv că suntem mamifere. Ştiaţi că şi rumegătoarele au dinţi şi măsele? Faptul că avem doi dinţişori denumiţi canini nu ne trimite printre carnivore, fiindcă mandibula şi măselele nu pot sfărâma oasele şi nici nu pot să mestece carnea crude.

        În articolul dvs era vorba de o persoană bolnavă, depistată cu cancer. Nu era vorba de o atletă sau o intelectuală obligată să scrie cărţi non-stop. Prin alte ţări, pe unde apa caldă este ceva curent, cercetările au arătat că, de foarte multe ori, evoluţia tumorilor poate fi stopată prin reducerea drastică a cantităţilor de proteină animală. Adică, celulele cu ADN-ul modificat trebuie „înfometate” ca să nu se mai multiplice. Apoi, există şanse că tumora să poată fi extirpată dacă nu se resoarbe. Regimul cel mai simplu este cel 100% vegetarian. O să spuneţi că, mâncând legume devii legumă. Poate, dar ce devii prin chimio-terapie sau radio-terapie? Cadavru viu! Adio atletism!

        Aveţi dreptate când spuneţi că unele legume şi cereale conţin aflatoxină care, ajunsă în celulele ficatului, are „prostul obicei” de a rupe „lanţul” ADN-ului şi a intercala altă informaţie, generând (nu totdeauna) cancerul la ficat. Dar, s-a constatat faptul că, atunci când proteinele din hrană nu sunt de calitate (cele mai bune sunt cele provenite din carnea umană, urmând cele de la fratele nostru porcul) şi nici din abundenţă, cancerul se gândeşte mult dacă e cazul să se apuce de o treabă fără eficienţă.

        Nu, NU VĂ URĂSC nici pe dvs şi nici pe cei care mă contrazic, din contra! Contrazicerile sunt un bun proces de învăţare, aşa şi strămoşii noştrii au învăţat că Pâmântul nu este plat. Din contraziceri au apărut marile idei ale omenirii.

        Şi da, iar aveţi dreptate cu nifidipina şi nitroglicerina. Nu vă întreb dacă face parte din alimentaţia zilnică fiindcă aţi recunoscut că este un tratament de urgenţă. Dar, vă pot întreba dacă substanţa este de origine extraterestră sau este un izotop obţinut prin iradiere? Nu, nu este, aşa că este perfect posibil să existe şi sub formă naturală, nu numai în „nasturi”. Aici venim în sfera tratamentelor naturale: sunt lente, nu sunt pentru urgenţe dar, ce să vezi, afară de digitalină restul n-au contraindicaţii. De exemplu eu, nu am voie să iau nifidipină (bogdaproste că încă n-am nevoie) fiindcă este interzisă diabeticilor! Dar am voie să folosesc amestecuri de plante hipotensive. Aşa trec peste perioadele când Exforge lipseşte de la „compensate 100%” şi nu depăşesc 14/8. Am impresia că nu am nevoie zilnic de Exforge, dar mi-e frică să experimentez.

        Aaa, da! Mănânc şi carne, ca să nu rămână caninii fără activitate! Şi, fiindcă subiectul îmi face plăcere, aştept un nou articol în care să vă contrazic.

      • ALM, spuneți așa:„Aici venim în sfera tratamentelor naturale: sunt lente, nu sunt pentru urgenţe dar, ce să vezi, afară de digitalină restul n-au contraindicaţii.”
        Eu am învățat altceva la școală. Cursul de farmacognozie care studiază plantele ca medicament nu prea vă lasă să aveți dreptate.
        Să nu vorbim de aconitină, alcaloid extras din aconitum napellus, care tratează cu brio nevralgiile de trigemen, dar mai ales tusea aia seacă, iritativă (senzație de gâdilătură în gât la fiecare inspir). Să nu vorbim de tinctura de aconit, fiindcă a fost eliminată din toate produsele antitusive. Un mic exces în administrare te lasă fără suflare! Pe veci. Deci: omagul e o plantă otrăvitoare, mai ceva ca aia din care se extrage digitalina (Digitalis Purupureea).
        Să nu vorbim nici de rostopască, fiindcă necrozează negii, în aplicații locale, dar necrozează și celula hepatică, atunci când bei ceai de rostopască.
        Să nu vorbim de Echinaceea, care stimulează sistemul imunitar, însă, consumată fără cap, îl deprimă.
        Să nu vorbim de sunătoare, care e și ceai, și pastile, e și de stimulat bila-bilă, e și sedativ SNC pentru bila de pe umeri, se doarme bine cu sunătoare, doar că n-ai voie să te expui la soare…
        Deci, să nu vorbim de plante cu două tăișuri, să vorbim de mușețel. Nu cred să existe om să nu fi băut în viața lui un ceai de mușețel! O plantă drăguță! Distruge flora saprofită în tubul digestiv, o distruge și în vagin (spălăturile cu ceai de mușețel – sfinte pentru unele!) și văd că, de ani buni, stomatologii au prins drag de el, de mușețel, îți specifică să nu te clătești cu ceai de mușețel, după extracție. Că mușețelul se infuzează, și te clătești cu tot colbul plin de nicrobi de la marginea drumului.

        Nu, ALM. Eu înghit câteva plante medicinale sub formă de comprimate, dar le înghit după prescripția unui medic alopat. Deși sunt farmacist și aș putea să le înghit după criterii științifico-personale, care țin de ce-am mai citit, de ce-mi mai aduc aminte din școală.
        Eu îi acord medicului curant prezumția de nevinovăție pe ignoranță, până la punctul în care mi-ar fi atât de rău, că pare crimă cu premeditare. 🙂

  2. krantz zice:

    Cred că la 5 era ceva de genul: „Şi în fiecare zi spuneţi: Ha! Ha! Ha! Cancere, eşti prost!” . La care cancerul, spăşit şi umilit, îşi lua metastazele şi pleca acasă.

    • M-am folosit prea tare pentru comentariul anterior, așa că ție, Krantz, îți zic cu ultima suflare:cu cancerul nu vorbești. Negociezi pe bani. Cu cât sunt mai mulți, cu atât e mai bine.
      Dar sunt sute de milionari în dolari care au pierdut negoicerea.
      Deci, ne întoarcem de unde am plecat; Boala asta nu e lacomă la bani. Cere o negociere inteligentă, pe alt criteriu, Când oncolgii din toată lumea , plus vindecătorii fără patalama vor cădea de acord, sper că vor scrie o jalbă în proțap: băi. Cancere, vrei să erupi ca vulcanii, să te duci de unde ai venit, în Constelația Omonimă?
      Na! (incizie spre suprafață).
      Bâști d-aici!…

  3. clujanu zice:

    nici eu nu am putut rade deoarece tocmai sunt in a doua criza de guta din saptamana acesta. Am devenit si eu, in ultimii ani plantovor si putin lactovor dar nu mi-a folosit la nimic. probabil din cauza primului paragraf al doamnei. Eu il injur cam des pe cel ce prostimea crede ca salasuieste pe sus.

    • Ba ție, un post blând de fără carne îți folosește.
      Acompaniat de o cură cu brusture (capsulele se numesc Armuhep, 4 pe zi), vreo 2 luni.

    • ALM zice:

      Din câte am citit, guta este un rezultat al acumulărilor de cristale de acid uric în „încheieturi”. Poate mai sunt şi alte cauze. Dar acidul uric este un rezultat al consumului de carne şi de … lactate, provenite din laptele altei rude ale noastre … vaca. Nutriţioniştii spun că cei cu probleme la laptele de vacă (şi derivate) ar face bine să treacă pe lapte de bivoliţă sau de soia. Şi, neapărat, acompaniamentul indicat de stimata noastră gazdă.

      • Cârcotaşu zice:

        Ei, se pare că uricemia mare nu se datorează consumului cărnii, ci poate unui exces. De fapt guta este o boală de nutriţie, dar e fals că hipercalcemia provoacă numai gută. Guta este un caz, altfel pietrele la rinichi sunt altă faţetă. Regimul care se impune este reducerea consumului de carne din animal tânăr (pui, viţel, purcel), dar mai ales suprimarea din dietă a peştelui oceanic, a fructelor de mare etc, plus câte un tratament cu „Milurit”. De la medicul nutriţionist (diabetolog) citire.
        Sigur, e neplăcut să-ţi rupi dinţii într-o friptură de văcuţă care a cărat piatră la Putna, dar decât deloc…
        Cât despre regimul vegetarian, care înfometează tumora, dar şi restul organismului, tumoră care-ar trebui să moară de inaniţie, nu ştiu de ce se crede că înaintea organismului purtător, păi acelaşi efect îl are şi radioterapia, omoară tumora dar suferă şi ţesuturile din jurul ei. Rezultatele sunt însă diferite, de multe ori tumora necrozează, împreună cu o parte din ţesuturile învecinate, dar nu e vorba de întregul organism.
        Şi la urma urmelor eu nu înţeleg de ce se crede că tumora e carnivoră şi că dacă scoţi carnea din consum o afectezi cumva mai mult decât pe restul organismului!

      • Nici eu nu înțeleg, Cârco!
        Dar, dacă e să ne gândim, prostește, la tumoră ca la un animal de companie, nebunește vorbind, poate că trebuie să-i dai ce-i place, ca să te lase în pace. Vezi cum dstrugem clișeul?

      • ALM, eu cred că ne naștem pe baza unui scenariu probabilistic prestabilit și că, ceea ce ne deosebește la moartea prin cancer e o mică replică dintr-un dilalog de condolențe: păi,dac-a fost fumător vs. păi. dac-a fost vopsitor…

      • Cârcotaşu zice:

        Şi după ce recomandă călduros regimul „raw vegan”, care-ar fi nemaipomenit pentru toate alea, un adept o spune p-a dreaptă:
        Dezavantaje Dieta Raw Vegan,
        – urmata pentru o perioada lunga de timp poate pune sanatatea in pericol, deoarece se creaza carente nutritionale;
        – nu este recomandata copiilor si femeilor insarcinate sau femeilor care alapteaza deoarece proteinele esentiale de calitatea I lipsesc si astfel nu este sustinuta cresterea si dezvoltarea.
        Inainte de a urma Dieta Raw Vegan este necesar consultul unui medic de specialitate, iar in cazul in care simtiti ca aceasta va pune in pericol sanatatea trebuie sa o intrerupeti! De asemenea este important sa asociati aceasta dieta cu activitati fizice antrenante, in fiecare zi!
        Acu’ m-am lămurit şi eu că ăştia sunt ăia care „usucă” pâinea, n-o coc, totul consumă-n stare crudă, Prometeu a murit ca un prost! 🙂

      • ALM zice:

        Doamne, unul spune că afară plouă şi altul răspunde că surimi face buba. Sigur că regimurile cu hrană neechilibrată produc dezechilibre în organism, că atletismul se duce dracului şi că femeile însărcinate leapădă. Asta era tema articolului? S-au m-am tâmpit eu? Eu am mare încredere în cercetările câtorva medici americani, recunoscuţi pe plan mondial, mai puţin în Românika, vis-a-vis de Chitila. Dr. Colin Campbell şi-a petrecut timpul căutând răspunsuri la problemele cancerului şi ale diabetului, a fost chemat în diferite ţări cu populaţie săracă, dar cărora le pasă de propri locuitori şi s-a luat în piept cu concernele de medicamente care vând produse de sinteză „anticancer”, concerne care invită medici din toată lumea la „simpozioane”, trimiţându-i apoi acasă cu paporniţele pline.

        Am scris ceva în care cred, sper că în mod neutru şi lipsit de dorinţa de a face prozeliţi. Aflu acum că „veganii” sunt slabi la atletism! Ăsta da să ne râdem! Unde dai şi unde crapă!

        Unii susţin că nu există Dumnezeu, alţii sunt siguri că există. Şi ştiţi ce-i uneşte? Faptul că niciunii nu pot demonstra că au dreptate! Tocmai lipsa certitudinilor face loc şarlatanilor, indiferent că e vorba de religii sau de boli socotite incurabile.

        În toată viaţa activă am lucrat în cercetare. Şi acum, la pensie, fac la fel. Mi-am procurat aparate de măsurat şi verific „pe pielea mea” acţiunea produselor naturale. Aşa am aflat că unele sunt Vax-Albina-Crema-Puka şi că altele mi-au făcut bine. Aşa am aflat că regimul alimentar este foarte important, că interdicţia de a consuma moderat zaharuri este o prostie şi multe alte chestii care bănuiesc că nu vă interesează, fiindcă le cunoaşteţi. Şi-am încălecat pe şaua bicicletei medicinale şi v-am spus povestea mea!

      • Cârcotaşu zice:

        Stimate ALM,
        Nu, problema nu se poate pune aşa. Nu se poate impune limitarea discuţiilor numai la ceea ce afirmă unul sau altul. N-ai observat că există mai multe păreri? Că subiectul a fost deschis de Renata? Ai auzit pe vreun producător de medicamente care să spună numai binele despre un produs de-al lui şi să zică să nu-l întrebe nimeni de contraindicaţii sau de efecte secundare? Păi care-i bolnavul consştient care nu citeşte tot prospectul unui medicament şi-l ia numai că i l-a prescris medicul?
        Sigur că nu poate fi vorba de performanţă sportivă la cei ce adoptă regimul vegan, dar nu că nu vor, ci că nu mai pot. Şi asta-i o notă proastă pentru regimul respectiv, o contraindicaţie, că una-i să nu faci record pe 100 de metri şi alta-i ca după 100 de metri merşi, bătrâneşte, să nu mai ai aer. Există performanţe şi performanţe, ambele însă sunt afectate de un regim neechilibrat. Cine citeşte câte ceva despre acest regim vede că este susţinut aproape exclusiv de femei, în general tinere obsedate de slăbit, care postesc îndelung, nu din credinţă-n Dumnezeu, ci visând la silueta cu care să rupă gura târgului.
        Eu unul mă îndoiesc foarte serios că un regim de înfometare, care declarat slăbeşte organismul, poate fi propus cuiva ca panaceu pentru ceva boli. Există păreri printre medici, conform cărora defecţiuni ale sistemului imunitar al organismului determină proliferarea celulelor canceroase, care altfel ar fi distruse fiind recunoscute a fi corpuri străine. Orice tratament medical responsabil presupune, pe lângă medicaţia specifică, şi administrarea de medicamente ce fortifică organismul, sistemul imunitar. Cum să accept un regim care mă slăbeşte pe considerentul că lasă, te slăbeşte pe tine, da’ slăbeşte şi cancerul. Întrebarea mea ar fi promptă: şi care cedează primul?
        Şi pentru că făcurăţi vorbire şi de diabet. Mă îndoiesc să puteţi găsi un medic specialist în boli de nutriţie care să vă prescrie regim vegan. Diabetul nu-nseamnă neapărat glicemie ridicată. Diabeticii ştiu că nu numai că nu li se interzice consumul de carbohidraţi, dar că mai mult, este obligatoriu să-i consume. Sigur, controlat, nu la discreţie. Diabetul nu interzice consumul de pâine, ci doar reducerea sa, pentru menţinerea glicemiei în limite „normale”. Pentru că asta înseamnă diabet, lipsa autocontrolului asupra reglării nivelului de glucoză în sânge, datorită deficitullui producerii de insulină. Dar dacă am avut 400 glicemie şi nu am simţit, ţinând regim prea strict, am avut şi 55, de s-a mirat medicul că nu eram în comă. Sigur, nu eram în comă dar nici mult nu mai aveam, am ajuns cu greu în bucătărie şi-am luat 3 linguriţe de zahăr. Or, cu regimul vegan, care-şi face un titlu de glorie din a elimina carbohidraţii din alimentaţie, care cică ar fi toxici, deci totul în scopul „detoxificării” corpului, n-apucă un diabetic săptămâna, fără o criză gravă de hipoglicemie, comă şi Doamne feri! moarte de deces!
        Sigur, printre domnişoarele adepte ale regimului vegan, speriate de celulită, sunt multe cazuri de evoluţie către anorexie. Parcă nu de mult a fost un mare scandal cu o tânără care murise din cauză că, zice-se fusese exploatată de patroni, dar de fapt se înfometa temeinic. Modă domnule, nu panaceu! 🙂

  4. assabis zice:

    In bolile incurabile, cel mai puternic leac consta in puterea de a te insela. Nu vorbesc de placebo. Vorbesc de folosirea excesiva a expresiei ” viata e frumoasa”.

    • Assa, în bolile incurabile, cel mai puternic sprijin e să nu te vezi mort înainte de-a fi. În bolile incurabile lipsa de cooperare cu speranța că poate la tine va fi altfel e cel mai mare dușman.
      În fond, sunt unele care se mărită cu un bețiv pe care l-au lăsat alte trei femei înainte, pe motiv că bea, dar speră că ele o să-l schimbe.

      • assabis zice:

        Se marita nu pentru a schimba comportamentul betivului, ci pentru ca e un tip dragut, il pot prezenta la targurile de animale, sindrofii etc, pot plati polite fostilor iubiti si actualelor prietene, e un intreg mecanism ce se declanseaza in cazul betivului frumos, viciul e ultima piulita al acestui construct

      • Assa, de unde până unde ai dedus că bețivul e frumos?! 🙂
        Femeile se mărită cu un frumos, punct. Pentru motivele enumerate de tine. Unele. Care-și permit.
        Majoritatea, mă refer la femeile care chiar vor să schimbe lume și s-o facă mai bună prin măritiș, se mărită cu un bărbat pe care îl plac, se simt bine cu el, poate chiar îl iubesc, dar știu precis ce cusururi are individul și sunt sigure că ele o să-i transforme bilele negre în bile albe.
        p.s.: bile, în sensul de calități/defecte, nu…

  5. Vero zice:

    Când aud de vegani, că dacă zic că-s „vegetarieni” pesemne că domniile lor se îneacă, prin efect placebo, cu vreo vegetală aţoasă, mă-ntreb de ce naiba a înnebunit lumea. Omul e omnivor, nu erbivor!
    Eu una, dacă o să fiu vreodată nevoită să nu mai mănânc carne şi alte alimente de natură animală, presupun c-o să mor repede, ca urmare a subnutririi. Fiindcă vegetale halesc de obicei în silă, de data asta fiindcă ştiu că omul e omnivor, nu carnivor, şi fiindcă, deh, până şi mâţele mai ronţăie câte-un fir de iarbă. 🙂

    • Vero, există mii de oameni care se traumatizează zilnic cu lipsirea de carne, de zahăr, de tutun, de alcool, cu speranța că vor muri sănătoși. Mă întreb, și eu, ca un legist sătul de muncă: ce diferență e între un mort sănătos și un mort bolnav?

      • Vero zice:

        😀
        Am văzut într-o zi, la supermarket, două fete de vreo 16 ani care se uitau la dulciuri (ca şi mine). N-am fost atentă ce voia una să ia, dar cealaltă a zis: „Nu, mama zice că nu e sănătos. Mi-a interzis.” Şi, spre deosebire de mine, au plecat de-acolo fără să pună nimic în coş, iar eu m-am gândit: „Văleleu, ce copii bine dresaţi – şi stresaţi!” Eu eram în culmea fericirii când aveam un bănuţ şi-mi puteam cumpăra ce nu-mi lua mama, din motive de sănătate – de exemplu îngheţată când mă durea în gât. 😀

  6. zazania zice:

    Eu,una, de cate ori aud de o vindecare miraculoasa imi pun intrebarea daca diagnosticul initial a fost corect. Am toate motivele din lume sa cred ca sunt interese financiare sa fie cat mai multi diagnosticati cu boli cat mai costisitoare. Se schimba listele, statisticile si curg in fluviu banii. Cum dracu’se face ca ori de cate ori industria farmaceutica intra in colaps se mai descopera cate un virus mortal?

    • Zuzu, ai plesnit-o unde eu n-avean curaj!
      Așa mă întreb și eu, când văd o doamnă plină de viață care îmi povestește cum s-a vindecat de metastaze cu apă de ploaie.
      Și cum se face că virușii mortali ies pe scenă când trebuie?

  7. klaus zice:

    Mama mia, dona Clara!
    Vorbiți de proteine ca de niște bolovani de care te împiedici în mijlocul drumului.
    Domnule ALM, proteinele sunt niște complicate combinații între aminoacizi. Ăștia, la rândul lor, se împart în aminoacizi esențiali sau nu. Ăia esențiali nu pot fi sintetizați de organism, ceilalți da. Deci, ăia esențiali îi poți obține doar din ce bagi la dobă(burtă).
    N-o să contest eu studiile lui mister Colin, n-am cunoștințele necesare. Io-s mai mult cu animalele, am citit, printre altele, niște studii de alimentație facute pe purcei, studii preliminare pentru a dovedi niște influențe a unor factori în alimentația bebelușilor umani. Surprinzător procent în asemănări, credeți-mă!
    La cancer nu mă bag, chiar mă tem de complexitatea subiectului. Altceva vroiam să menționez. Profesorul meu de alimentație animală m-a lăsat mască atunci când l-am întrebat cum se stabilește necesarul de vitamine în rețetele furajere. Era o discuție tête a tête, out of record, cu voia domniei voastre! Mi-a spus că se pune cantitatea maximă care nu produce intoxicații! Dacă vrei să te documentezi cu privire la intoxicațiile cu vitamine o să ai parte de un teren semiarid.
    O altă profesoară, de fizică și agrometeorologie, a ținut un curs despre ce înseamnă rigorile unui
    studiu științific. Habar n-am de ce! Se presupunea acolo că faci măsurători cu aparate profesionale. Cu toate astea se făceau măsurători succesive, bla, bla, și se calcula și media marjei de eroare la măsurare sau ceva de genu’, nu-mi mai amintesc foarte bine.
    Convins fiind de argumentația mea dezlânată, nu iau cu titlu de lege niciun studiu științific, chiar dacă-i făcută de unu’ Colin. Nu-l contrazic, ar fi culmea, sunt doar rezervat. Cred că nu sunt bani să se facă studii care să țină cont de toți factorii
    care pot influența rezultatul final al unui studiu…. științific. Cam atât!

  8. ALM zice:

    Vă rog să mă scuzaţi că v-am inoportunat cu mesajele mele. Am vrut să exprim părerile mele, într-un cadru pe care-l credeam „democratic”. Nu am simţit nicio clipă nevoia să fiu „îndrumat” pe alt făgaş decât cel pe care l-am găsit după multe încercări. Mâncaţi fraţilor ce vreţi şi cât vreţi. Râdeţi de cei depistaţi cu tumori şi o să fiţi exact pe firul roşul descoperit (iar) de contabilul Nicolăescu. Etalaţi-vă cunoştinţele de specialitate care sunt adresate oamenilor inteligenţi, nu unor sfertodocţi ca mine. Luaţi statine de sinteză când aveţi probleme cu colesterolul, combateţi trigliceridele cu acadele Sanofi, aşteptaţi ca medicul de familie să vă descopere hipotiroidia şi, între două fleici, luaţi în derâdere studiile unor medici care şi-au închinat cariera sănătăţii umane.

    Stimata noastă gazdă se întreabă „ce diferență e între un mort sănătos și un mort bolnav”? Probabil ar fi unele diferenţe de aspect, dar strigătele unui suferind cu metastaze, în zilele anterioare exitusului, sunt îngrozitoare. Şi moare chircit ca un fetus, strigând după mamă! Mai ales dacă unu’ ca Duţă „uită” să aprobe aprovizionarea cu morfină!

    Eu cam atât am avut de spus, la care adaug că NU URĂSC pe nimeni în mod special şi nici „vegan” nu sunt. Încă! N-am fi oameni dacă nu ne-am râde de necazurile altora!

    • klaus zice:

      Domnule ALM, exagerați! Am și eu o rețetă cu statine. Pe care refuz să le iau! :).
      Și nu iau în derâdere niciun studiu. Sunt doar rezervat.
      Apreciez foarte mult ambiția dumneavoastră în a vă documenta. Eu mă tem să emit concluzii, mă simt mai bine la nivelul de emis păreri 🙂 .
      Vă cer scuze dacă v-am supărat, jignit!

      • ALM zice:

        Domnule Klaus, ultimul meu mesaj nu vă era adresat în mod special. Eu am parcurs etape de viaţă care mi-au lăsat de multe ori un gust amar faţă de urmaşii lui Hipocrat. În copilărie am fost sfătuit să accept extirmarea apendicelui, aşa, preventiv. Apoi a venit „moda” extirpării amigdalelor. Tot preventiv. Înainte de apariţia medicilor „de familie” au fost medicii de la cabinelele de intreprindere. Erau foarte amabili, în general te întrebau „ce să-ţi dau?” şi în prescriau ceva „nasturi”, eventual însoţiţi de un concediu medical. Analizele de laborator erau „rara avis” şi beneficeai de ele când ajungeai pe pat de spital. Multe nu s-au schimbat nici astăzi dar am noroc cu medicul de specialitate care, în limta „plafonului”, îmi prescrie o listă măricică de analize. Ce nu încape, merge la Synevo pentru nişte costuri modice. Din cauza îngustării vaselor de sânge mari am căpătat „claudicaţie intermitentă”. Verdict crimă! Trimitere la chirurgie pentru stenturi sau transplant. Cum nu-mi place ca să fiu ameninţat cu cuţitul, am urmat un tratament naturist care a reuşit.
        A trebuit ca medicul specialist în diabet să mă bănuiască de hipotiroidie, chiar dacă aveam o grămadă de simptome care ar fi trebuit să-l alarmeze pe medicul de familie. Am reuşit să capăt o trimitere la un medic endocrinolog, care m-a certat că am venit „cam târziu”. Aşa am ajuns să fac „lecturi suplimentare”, să-mi monitorizez tot ce se poate monitoriza ambulatoriu şi să-mi corectez medicaţia, aruncând multe medicamente alopate ce reparau într-un loc şi stricau în zece.
        Nu emit concluzii dar, ca un vechi cercetător, am încredere în statistici obţinute prin studii pe populaţii mari. Ce este rău să încerc să mă situez în grupa cu rezultate „pozitive”?

        Nu sunt supărat pe nimeni. Îmi protejez ficatul! Şi cunosc şi proverbul cu bogatul care nu-l crede pe sărac”, adaptat la tematica de acum …

  9. Și eu ar trebui să spun: Îmi pare rău, domnule ALM, că nu pot să vă dau dreptate în totalitate, dar nici nu pot fi atât de ipocrită încât să mă prefac a crede altfel decât cred.
    Sunt convinsă că viciile (consumul exagerat de grăsimi animale, fumatul, alcoolul în exces și sedentarismul împătimit) cresc riscul de îmbolnăviri grave de boli ireversibile. Mă întreb, totuși, cum își explică fata aia de 29 de ani (nefumătoare, nebăutoare, mâncătoare sănătos, că ținea la siluetă) cancerul ei de laringe? Dar copii neajunși la pubertate, nefericiți ai soartei, cu leucemii și neo tiroidian sau tumoră pe creier, care nici n-au apucat să se intoxice suficient cu aditivii din hrană și sucuri?
    Mi-e teamă că toată armata de cercetători oncologi eludează întrbarea esențială: am aflat noi ce determină apariția cumplitei boli? Nu. Se caută și se perfecționează tratamente de ținere sub control fiindcă, odată răsărită, boala asta nu apune. Cel mult intră în hibernare un număr de ani. Cât de ridicoli par acum teoreticienii micii și marii conspirații, după ce oameni a căror bogăție ar fi putut să cumpere bucăți de planetă, au murit de cancer, cot la cot cu săracii lumii. Oare nu era de crezut că un hiperpotent financiar ar fi reușit să-și mituiască doctorul ca să-i ofere acel tratament secret, antidotul cancerului, care trebuie să rămână secret ca să înflorească industria farmaceutică? Probabil că adevărul e ăsta: atâta timp cât nu determini cu certitudine cauzele, nu-i vei găsi tratamentul. Și să tot mâni turme de oameni înspre diverse feluri de viață, ca să câștigi timp. mi se pare neproductiv.

  10. klaus zice:

    Mă repet, e lăudabil să te informezi. Nu sunt de acord
    cu emiterea de axiome.
    Cu renata discutam, cu mulți ani în urmă, despre anamneză. Mai exact despre lipsa ei. Presupune o pierdere de timp din partea medicului indiferent dacă-i capitalist ori ba. Eu n-am întâlnit unul care să mă verifice cum scrie la carte. Poate nu-s destul de bolnav :). Sau poate-s ei suficienți de comozi sau nepregătiți să o facă. Sau nu i-am întâlnit eu. Oricum, rezultatul e nașpa, de mi-e permisă exprimarea. Cu finalitate în statistici morbide.

  11. Cârcotaşu zice:

    Dom-le, sunt în situaţia de a-mi face o serioasă autoanaliză, în spirit autocritic desigur. Se pare că deşi Renata ne-a servit un subiect ca… să ne mai şi rândem, ce dracu? Totul s-a transformat într-o discuţie în contradictoriu, motiv pentru care mă simt foarte vinovat. Păi vine omu’ si îşi exprimă părerile în care crede, cinstit, ca orişicare om ce-şi susţine părerea şi mă trezesc io, când era vorba de ploaia de afară să-l contrazic pe motiv că surimi face buba! Tocmai io, care nu mă iau în serios şi nici nu cred în ceea ce spun, da’ o ţin ca gaia maţu’, doar aşa, din plăcerea de a fi Gică contra. Cel mai de blamat lucru rămâne însă acela că am alterat spiritul cadrului, pe care omul îl credea „democratic” şi datorită mie, în special, alo, Klaus, evident că nu ţie ţi se adresa, s-a convins că nu e deloc aşa. Am toate motivele deci, să mă duc la oglindă şi să-mi trag nişte palme, iar pe viitor să mă abţin a mai exprima opinii în dezacord cu cineva care, cu bună credinţă, e convins că trebuie să aibă ultimul cuvânt.
    Renata, o să mă poţi ierta pentru pocinogul ăsta? Te rog! 😥

  12. Cârcotaşu zice:

    Şi ca să mai spăl din cele păcate, să-ncercăm să râdem:
    Zice că într-un sat din deltă, mare inundaţie mare. Trăia acolo un creştin; Ivan, credincios, ce mai, habotnic nu alta. Cum inundaţia l-a prins acasă, n-avea ce face şi s-a suit pe acoperiş, neîncetând să se roage lui Dumnezeu să-l ierte şi să-l salveze. De casa lui se apropie o lotcă a unui pescar care-i strigă să se coboare şi să urce-n lotca lui. Ivan, rugându-se cucernic, în continuare, îl refuză pe pescar, spunându-i că pe el o să-l salveze Dumnezeu. Între timp, Ivan o ţinea una şi bună, Doamne iartă-l pe robul tău şi salvează-l de stihie! De casa lui se apropie o şalupă cu militari, care-i spun c-au venit să-l salveze şi că să coboare în şalupa lor. La fel, Ivan îi trimite la plimbare, spunându-le la fel, că pe el Dumnezeu o să-l salveze. În fine, casa fiind din chirpici s-a topit şi Ivan a fost luat de ape şi dus a fost. Ajuns sus, în faţa Domnului, îi zice acestuia: Doamne, am crezut în time şi m-ai pierdut! La care Dumnezeu: Păi măi, Ivane, a venit un pescar să te salveze? A venit. Au venit apoi nişte militari să te salveze? Au venit. Păi pe ăia cine crezi tu că i-a trimis Ivane, dracu’?
    Şi încă unu’ tot cu Dumnezeu!
    Ştiţi că celebrul Steve Jobs a murit în 2011. Normal, a ajuns pe filieră la Dumnezeu. Acesta-l primeşte şi-i spune: Dragul meu Steve, în mod normal ajuns aici Eu hotărăsc unde te duci, sus sau jos. Dar având în vedere marele bine pe care l-ai făcut omenirii cu păstorirea IT-ului la Apple, uite, îţi fac o favoare şi te las să alegi. O să petreci o zi în rai, una-n iad şi la urmă unde vei hotărî tu, acolo îţi vei petrece veşnicia. Zis şi făcut. Prima zi, în rai. Îngeri cântând imnuri de slavă, verdeaţă multă, ce mai, plictiseală mare. A doua zi în iad. Acolo, la fiecare pas o cârciumă, un bar, un club, plin de gagici, toată noaptea la băut şi distracţie. Dimineaţa în faţa lui Dumnezeu Steve alege, normal, iadul. Buun.
    Se duce Steve în iad şi ce să vezi, departe de distracţii, băutură şi femei, cazane cu smoală, cu… rahat, schingiuiri, draci care aţâţau focurile etc. După o vreme, trece Dumnezeu pe-acolo şi Steve, cu lacrimi în ochi, îi spune: M-ai păcălit Doamne, ce nu se compară cu ce era în ziua de test. La care Dumnezeu îi bate obrazul şi-i zice: Păi bine măi Steve, trebuia să te-nvăţ eu ce-i acela un DEMO?

  13. Dimpotrivă. Cârco, mă felicit că am privilegiul să fiți aici! Mă întristează blogurile cu zeci de comentarii în care autorii lor nu fac decât să-și curețe unii altora scama de pe rever, să se pupăcească pe obrăjori, bucuroși că toți gândesc la unison.
    Un recent vizitator, assabis, zicea că e atras de Gară tocmai pentru calitatea comentariilor..

    klaus ar fi putut să ne țină o pledoarie apăsată și argumentată despre rolul decisiv al proteinei animale în alimentație. Că e școlit în domeniul ăsta. Probabil că s-a temperat, tocmai ca să nu pară un gică-contra.

    Eu, când am zis că să ne mai și râdem de prostia omenească, în cazul de față ucigașă, fiindcă sunt boli cu care nu-ți permiți luxul automedicației și curarisirilor alternative, de fapt, mi-am exprimat clar opinia. Și asta așteptam – o dezbatere.

    Domnul ALM se numără printre acei norocoși, iubiți de Dumnezeu și de astre care își poate ține în frâu problemele de sănătate doar cu dietă și tratamente fitoterapice.
    Eu, recunosc, sunt mai puțin norocoasă: dacă nu înghit hapurile antihipertensive prescrise de medic, fac 18. Pot să rad tot raftul cu păducel din prăvălie, că nu mă ajută. Da, nu înghit statine fiindcă răul pe care-l fac e infinit mai mare decât binele. Și fiindcă nu cred că noii parametri în care se definește normalitatea colesterolemiei e corectă.
    În definitiv, fiecare dintre noi e liber să trăiască și să se trateze cum crede el de cuviință și cum îi dictează organismul. Și, deasemenea, cu toții suntem liberi să ne susținem punctul de vedere care, evident, nu poate fi identic cu al celorlalți, că de-aia ne zice oameni și nu oi.

    • ALM zice:

      Srimată Renata, de fapt nu numai bancurile nu le-aţi observat, dar nici ce am scris eu n-aţi citit. De fapt nici nu era ceva obligatoriu.
      Eram hotărât să abandonez „dialogul surzilor” dar am văzut că v-aţi hotărât să vă râdeţi de mine:
      „Domnul ALM se numără printre acei norocoși, iubiți de Dumnezeu și de astre care își poate ține în frâu problemele de sănătate doar cu dietă și tratamente fitoterapice.”

      Nicăieri n-am afirmat ceea ce afirmaţi dvs! Din contra, am spus că îngurgitez Eutirox, Exforge, Glucovance şi mă injectez cu insulină. Dar, am exclus „nasturii” care mi-au fost „recomandaţi” pentru scăderea colesterolului şi trigliceridelor, precum şi alte minuni din laboratoarele concernelor de medicamente. Da, pe alea le-am exclus dar am folosit produse naturale şi nu neapărat „fitoterapice”. De exemplu, Formula Flow conţine o grămadă de extracte din organe de animale, precum şi ceva minerale şi vitamine.

      Nici măcar „vegan” nu sunt! Am scris clar în cele câteva replici, dar se pare că nu s-a observat la „cititul pe diagonală”. Chiar dacă am câteva liste cu alimente permise şi interzise, puse într-un singur tabel, se observă că aproape toate alimentele sunt interzise, cu excepţia aerului pur şi a celor doi litri de apă zilnici (vă daţi seama că nici pe astea nu pot să le respect).

      Reiterez faptul că sunt greu de supărat în spaţiul virtual dar nici rolul de mazetă nu mă încântă. Nu-mi place ca cineva să se râdă de mine, cu atât mai puţin când nu este deţinătorul adevărului absolut.

      • Domnule ALM,
        N-am avut nici cea mai mică intenție să vă supăr sau să vă iau peste picior. În contextul polemicii noastre, eu am înțeles, poate greșit, că sunteți mai degrabă adeptul unei terapii alternative celei alopate și că acordați o importanță majoră dietei fără proteină animală în bolile neoplazice. Dacă fraza pe care o citați sună ironic, iar îmi cer scuze. Eram doar „invidioasă” că puteți, realmente, acoperi cu suplimente o parte a simptomatologiei unor boli nu tocmai ușoare. Lucru care la mine, în calitate de pacient, nu e valabil.
        N-am fost acidă intenționat, chiar dacă așa pare.
        Nu dețin adevărul absolut, cum nimeni nu-l deține și nu cred că vreunul dintre co-participanții la discuție a susținut acest lucru. Oamenii au opinii. Uneori, furat de val, te trezești susținând cu mai multă tărie decât în sinea ta o anumită idee.
        Iată, eu, care pun mare preț pe terapiile complementare, atunci când sunt conduse de un medic, care a adăugat științei medicale o specializare în domeniul homeopatiei, fitoterapiei etc., mă trezesc combătând eficiența auxiliarelor într-un tratament eficient.
        Poate că, într-adevăr, am zâmbit când ați spus că vă informați atent în legătură cu un prdus sau altul. Pentru că sursele dv. de informare sunt, cel puțin așa cred, cele la care are acces publicul la capitolul informație medicală. Inclusiv studii clinice publicate. Vă informați din exterior spre interior. Spre deosebire de publicul informat, klaus și cu mine și alături de noi mii de oameni mărunți care au terminat o facultate de științe naturale (medicină umană și veterinară, farmacie, chimie alimentară, biochimie, zootehnie, agronomie – le-am enumerat pe cele care mi-au venit în cap) citesc informația din culise spre exterior și sensul e altul.
        De pildă, observația lui klaus e mai mult decât pertinentă și demnă de luat în seamă: el știe, ca și mine, cum se face un studiu clinic sau un studiu in vitro sau un studiu pe animale. Se stabilește concluzia și se triază rezultatele în sprijinul ei. În cea mai democratică și civilizată țară de pe glob, „un grup de cercetători” (urmează naționalitatea) solicită fonduri ca să demonstreze că…, ori ca să obțină un…
        Nimeni nu-și permite să pună de-un studiu – ia să luăm frunza de arțar, să vedem dacă e bună la ceva. Presiunea banului câștigă în fața științei și concluziile studiilor trebuie citite în această cheie. Ceea ce se prezintă publicului larg e o informație coafată ulterior, de producător. Molecula X e farmacologic eficientă la 2 mg, dar doza toxică pe zi e 20 de mg. Scriem în posologie 4 mg/zi. Și nu greșim! Fiindcă pacientul așteaptă ameliorarea simptomelor IMEDIAT! Toată lumea iese mulțumită. Comisia de farmacovigilență te obligă să treci în prospect o reacție adversă pe care ai întâlnit-o la 1/100 000 de pacienți. O scrii în prospect, ești acoperit. Dar foarte mulți pacienți care citesc prospectul de parcă nu medicul le-a prescris medicamentul, ci l-au inventat ei înșiși, nu-l mai iau. Și nu-i spun la vizita următoare că nu-l iau și dispare feedback-ul.
        Și totul se duce dracului.
        Eu, dacă aș fi FDA sau EMEA, aș elimina obligativitatea prezenței prospectului într-o cutie de medicament care se eliberează numai cu prescripție.
        Fiindcă eu, ca pacient care am un doctor și am dreptul la o a doua sau a treia sau a nu știu câta opinie, până la urmă trebuie să mă dau pe mâna cuiva. De încredere, pentru mine. Și din clipa aia nu mai citesc. Ascult și mă supun, ca Șeherezada! 🙂
        Sper că nu v-am plictisit atât de mult încât să nu mai treceți niciodată prin Gară!

      • Drugwash zice:

        Am citit tot şi am căutat să fiu cît mai uman posibil şi să înţeleg toate punctele de vedere.
        Am ajuns la o concluzie: nu poţi avea încredere în NIMENI! Nici în hîrtiuţa din cutia cu medicamente nici în medicul care ţi-a prescris-o Cît despre producător – mai bine tac.

        Ca atare ce dracu’ faci cînd îţi intră băţu-n cur de-ţi iese pe gură? Te informezi din toate sursele posibile şi începi să testezi tot ce consideri că ţi-ar fi de ajutor ŢIE. Fiindcă aşa cum s-a tot lătrat pe aici: nu există boli ci există bolnavi. Şi ce-mi merge MIE bine nu e neapărat identic cu ce-i merge altuia, dar asta nu mă interesează. Pot doar să îmi expun experienţa şi să sper că altul o să aibă aceeaşi baftă. Dar să-şi caute naibii ce-i mai potrivit pentru EL însuşi, în primul rînd.

        Cam asta a încercat ALM să expună. Cît despre cancer – nu doresc niciunuia să aibă tangenţe cu el nici la mîna a doua. Pe mine boala asta m-a mîngîiat aşa cum poate o foaie de şmirghel s-o facă şi pot să spun că e al dracu’ de greu să priveşti, darămite să mai fii şi subiectul ei.

        Şi mai vreau să spun ceva: să nu ai totală încredere în ceea ce ai învăţat „profesional”, fiindcă se mănîncă căcat în scop materialist mai mult decît ar putea concepe cineva vreodată. Iar cei care au scăpat cu adevărat de cancer nu au avut voie să spună asta. Nu toţi „bogătanii” au voie să supravieţuiască în proiectul ascuns al lumii. Şi evident nimeni nu deţine adevărul absolut (atîta vreme cît nu e capabil să-l accepte).

      • Dragoș, te superi dacă nu-ți răspund?! 🙂 🙂 🙂

      • Drugwash zice:

        Are importanţă dacă mă supăr…? 🙄

      • Da, are importanță!
        Așa că îți răspund.
        Sunt mie la sută de acord că nu există boli, ci bolnavi. Sută la sută de acord că ALM asta a încercat să expună.
        Doar zece la sută de acord că, spre binele tău, te informezi din toate sursele posibile, când îți intră bățul în cur. Le citești pe toate, dar le iei cu titlu de bibliografie. Fiindcă sursele nu sunt acolo, pe surse, ca să te informeze, la rece, ci la cald. La călduțul lor. Nicio sursă nu te informează spre binele tău, ci în avantajul ei.
        Dacă zici că există o hipersuper teorie a conspirației în care Jobs a trăit destul, fii sigur că membri importanți ai acestei hipersuper conspirații au un preț. Pe care omul l-ar fi putut plăti. Fiindcă indiferent de bogăția unui om, el are un preț. Excepție fac eroii din filmele americane.

      • Drugwash zice:

        Uneori bibliografia te scapă de belele. Mai ales dacă eşti o persoană cu suficientă putere de calcul în „procesor” încît să ajungi la concluziile corecte. Sau poate ai un noroc porcesc, că se mai întîmplă şi de-astea, în ciuda oricăror calcule statistice şi/sau probabilistice. În atare situaţie, subiectivitatea sau obiectivitatea surselor nu prea are importanţă.

        Crezi că Steve Jobs ar fi fost o persoană indispensabilă? Eu zic că nu. Mafia la nivelul acela e mult mai presus de o persoană iar cînd acea persoană şi-a îndeplinit scopul propus de mafie, devine „expendable”. Eu cred că nu vrei să accepţi faptul că multe lucruri inumane se întîmplă în lume poate fiindcă ai fost educată în spiritul ajutorării, nu al distrugerii. Însă acele lucruri rele se întîmplă chiar dacă nu le poţi concepe sau accepta. Iar filmele americane sînt de vină numai pentru faptul că induc ideea că „eroul” are întotdeauna cîştig de cauză cînd de fapt în realitate eroul este fie suprimat în faşă fie cooptat să „lucreze” pentru partea întunecată a Forţei.

      • ALM zice:

        Nu m-aţi plictisit şi nici nu aveam de gând să ocolesc „gara” dacă nu scumpiţi biletele de peron. Dar, nici să-i excludeţi pe cei care n-au studii de specialitate nu e bine. Se pot descoperi multe prin experimente sau „ciulind urechile” la discuţiile pe holurile policlinicilor. Nu ocolesc nici forumurile cu subiecte medicale. Aflu diferite păreri, le pun cap la cap şi-mi fac o părere. De exemplu, acum aş vrea să scot Eutiroxul din lista de medicamente. Am aflat câteva reţete naturale dar n-am cum să verific rezultatele unui tratament naturist. Analizele TSH şi FT4 necesită fie costuri măricele, fie echipamente care nici măcar toate laboratoarelel nu le au. Şi dacă nu pot să măsor, nu tai!

        Este rândul meu să fiu invidios pe dvs că aveţi un doctor în care aveţi deplină încredere. Şi eu am unul, dar numai pe domeniul bolilor de nutriţie. Restul, începând cu „medicul de familie”, m-au făcut să caut remedii naturale.

      • Doctorul meu, ALM, e o prietenă care a început ca medic de familie, a făcut o specializare în nutriție și una în fitoterapie și acum termină specializarea în imagistică. Odată, am rugat-o să mă asculte la plămâni și mi-a zis că au trecut atât de mulți ani de când n-a mai ascultat plămâni, că chiar nu vrea să mă încurce cu un diagnostic.
        De-atunci am încredere numai în ea.

  14. klaus zice:

    Dragul meu Dragoș, ce spuneam eu mai sus? Discuția cu profesorul meu de alimentație s-a desfășurat intr-un cadru privat. Dacă faci așa ceva la cursuri, ai putea să iei muie de la sistem. Bag aici o paranteză, mie mi se pare relevant: Am fost, hai să zicem prieten, cu un preot, care mi-a mărturisit ceva. Mi-a spus că el nu poate crede că un Dumnezeu atât de iubitor de oameni poate crea un iad. L-am întrebat atunci de ce nu spune asta în biserică, în fața enoriașilor. Încerc să reproduc răspunsul din amintire: „Ochiule (așa-mi spunea când credea că văd prea multe), i-aș sminti pe credincioși și s-ar goli biserica.
    Trăim într-un sistem creat de noi, oamenii, evident imperfect. Să nu ai încredere în nimeni? Să mă ierți, mie mi-e imposibil! renata sau eu, că tot veni vorba, avem o viață modestă de oameni obișnuiți pentru că scriem așa cum simțim. E clar ca locul nostru nu era în cadrul unei multinaționale.
    Ce-ai vrea să-ți spun?
    Diferența între izomerii de metionină? E aiurea! Eu nu-s Colin, doar pot încerca să valsez cu informații comune. Chiar dacă devin patetic, totul a devenit o problemă de imagine. Vândută bine, devine adevăr, chiar referință. Și asta-i foarte trist!

    • Drugwash zice:

      Dar nu crezi că sistemul ăsta defect şi imbecil ar putea – nu, ar trebui! – să ia muie de la fiecare individ de care-şi bate joc? Sistemul nu e perfect, nu a fost şi nu va fi niciodată şi am tupeul jegos să spun că nici măcar Dumnezeu – aşa cu e el văzut de profani şi de preoţi deopotrivă – nu e perfect aşa cum ar vrea unii să credem, altfel TOTUL ar fi tins (şi ar fi ajuns) la perfecţiune, nu la distrugere şi haos.

      Mie nu mi-e frică să spun adevărul aşa cum îl văd eu, ba chiar aş vrea să văd că există dovezi care să mi-l infirme. Din păcate nu cred că poate cineva să facă asta.

      Mi-aş da viaţa doar ca să văd lumea plină de Ochi, chair dacă bisericile ar deveni atunci goale.

  15. Cârcotaşu zice:

    Mie nu mi-e frică să spun adevărul aşa cum îl văd eu, ba chiar aş vrea să văd că există dovezi care să mi-l infirme. Din păcate nu cred că poate cineva să facă asta.

    Păi de ce să-ţi fie frică? De cine? De ce? Doar nu te apasă nicio responsabilitate, cum îl apasă pe Profesorul de care vorbea Klaus, sau pe preotul amintit de acelaşi. Şi eu gândesc la fel ca el, nu pot crede într-un Dumnezeu ranchiunos care pune la cale Apocalipsa. Ori e iubitor de oameni, ori îi urăşte că nu-l urmează. Nici mie nu mi-e frică să afirm asta, dar dacă-mi spui că a-i face-o şi-n biserică, iartă-mă dar nu te cred, eu unul n-aş face-o, chiar dacă nu mă apasă, la fel ca pe tine, nicio responsabilitate, chiar dacă sigur, nu poate produce nimeni nicio „dovadă” cum că n-aş avea dreptate.
    Spui adevărat, e vorba de adevărul „aşa cum îl vezi tu” şi de fapt nici nu aştepţi dovezi, te-aş putea provoca să defineşti noţiunea „dovadă”. E aici un fel de a declara, scuză-mă, că te crezi, măcar un pic, deţinătorul adevărului universal, chiar dacă declari că nu există aşa ceva.
    Altfel, pot lua afirmaţia asta a ta cum că perfect nu e nici Dumnezeu, drept teribilusmul celui ce se pişă contra vântului şi strigă la lume să vadă ce uscat e el. Altfel ai spune: Eu cred că…, şi nu că ai tupeul „jegos” să afirmi! Oricine e liber să creadă ce consideră el a fi corect, dar să afirme că aşa e corect e cam… Nu de alta, dar pe negarea absolută n-a reuşit nimeni să construiască ceva, cu atât mai puţin o lume mai bună, după care spui că tânjeşti. Şi te cred.
    În părerile exprimate aici fiecare a spus câte ceva adevărat, dar asta-i una, iar a vrea să impui întregul e cu totul alta. Până şi Renata, cea mai autorizată voce în aceste subiecte, spune: „eu cred”, „am încredere” şi ea nu poate, firesc, să nu se-ncreadă în ceea ce a învăţat. E vorba de o zestre de cunoştinţe acumulate de omenire de-a lungul a mii de ani de practică medicală şi farmaceutică, care nu poate fi ştearsă pentru că tu nu crezi în ea. Că altfel te-aş întreba: În baza căror dovezi vii tu şi o conteşti?
    Să fim serioşi! Şi eu am încredere în medicii care, în mod exemplar m-au pus pe picioare după un infarct greu. Medicul meu cardiolog mi-a scos din tratament statinele după ce, în urma analizelor a constatat afectarea funcţiilor ficatului. Tot el (ca profesie, că altfel e o ea) m-a îndrumat să încerc cu Omega3. Am încercat şi după câteva luni totul s-a remediat. Cei ce opun, ca fiind în conflict, cele două curente în medicină, cel alopat celui homeopat şi care exclud tratamentele naturiste, sau invers, greşesc. Părerea mea (cum spune un clasic în viaţă). 🙂

    • Drugwash zice:

      Mi-e teamă că am să fiu relativ scurt, se întîmplă ca astăzi să nu mă simt bine din anumite motive.

      Subiectul credinţei e prea complicat ca să-l ating acum la modul serios. Ceea ce afirm e o provocare, atîta tot. Cum pînă acum nu s-a stabilit un adevăr absolut, e foarte posibil ca orice astfel de afirmaţie să fie chiar adevărată, aşa cum poate foarte bine să fie falsă. (în) ce să credem, atunci? Fiecare după cum pofteşte, pînă ce nu apar dovezi irefutabile. Şi după cum spuneam la articolul următor, importante sînt dialogul şi coroborarea informaţiilor. Însă cum nu există doi oameni identici aşa nu pot fi nici tratamente identice pentru toţi. Se încearcă asta pe plan social. Pe plan medical nu ştiu, e cam greu, dar avînd în vedere reclamele (dacă mai există)…

      Eu unul, după dubla congestie pulmonară de la vîrsta de trei ani cînd am „plecat dincolo” de două ori, am fost bolnăvicios toată viaţa deşi nu mi s-a pus un diagnostic fiindcă probabil e imposibil. De-a lungul vieţii am fost îndopat cu antibiotice plus antinevralgice pentru durerile frecvente de dantură. Nu ştiu cîte zdrenţe au mai rămas din ficatul meu, care astăzi se pare că s-a răzvrătit. Însă de vreo şapte ani, de cînd am revenit la casă, nu am mai pus gura pe absolut nici un fel de medicament în afară de „antibioticul lichid”, adică ţuică, vin, bere, vodcă – ce pot, moderat. Alternativ, ronţăi usturoi şi ceapă, cu sau fără „garnitură” de mîncare alături. Ciudat, dar nici nu m-am mai îmbolnăvit ca înainte, din te-miri-ce, chiar şi bînd o gură de apă prea rece. Dar adevărul e că deja de mult nu-mi mai pasă dacă şi cît o să mai fac umbră pămîntului, spre deosebire de onor restul vizitatorilor de aici care înţeleg că au dorinţa de a-şi prelungi pe cît posibil şederea pe lume în containerul ce le-a fost destinat în această linie temporală.

      Ca atare, fiecare cu ce-i face bine lui personal, chiar dacă asta poate contrazice decenii de studii de specialitate. Şi fiecare cu (ne)credinţa lui, de asemenea, ca să păstrăm măcar aparenţele unei democraţii altfel inexistente.

      • Mi-a plăcut! Mi-a plăcut, Dragoș, fiecare cuvințel pe care l-ai scris.
        Cu un amendament: toți oamenii care au un copil sau un părinte de crescut își doresc să trăiască, măcar la parametrii de avarie, încă atâta timp cât se fac utili întreținutului. Nu chiar toți se agață de container, ca gechicean în filmele în care-și face singur cascadoriile, doar ca să împărățească lumea.
        Fac o paranteză, de fapt mi-ai stârnit o amintire pe care vreau s-o povestesc: bunică-mea avea 98 de ani, mama 77 și bunică-mea îmi spunea, în particular: „Fac orice! Înghit toate pastilele pe care mi le dă! Trebuie să fiu sănătoasă, ca să n-o supăr, ca să nu mor, că ce s-ar face ea singură, fără mine?”
        Poate e de râs. Poate e semnul că Babiclontz se răznise cu capul, dar eu cred că nu. Cred dimpotrivă.

      • Drugwash zice:

        Probabil bunica era mult mai lucidă decît mulţi adulţi ai epocii actuale. Şi probabil era o relaţie destul de bună între mamă şi fiică, suficient de bună încît să-şi dorească fiecare să fie cît mai mult timp lîngă cealaltă.

        Fiică-mea nu mai vrea să ştie de mine fiindcă n-am vîndut casa ca să-i dau jumătate din sumă. S-a măritat, a făcut un copil şi îl poartă pe-al doilea – din auzite ştiu asta. Are condiţii mai bune decît mine.

        Poate că sună ingrat însă eu m-am considerat orfan de părinţi încă din copilărie, după anumite faze suficient de „grele”. Am uitat de mult însemnătatea şi pronunţia cuvintelor ‘mamă’ şi ‘tată’.

        N-am fost niciodată în ăştia aproape cincizeci de ani capabil să mă întreţin pe mine măcar la modul supravieţuire, darămite să întreţin pe altcineva. Nu din rea-voinţă, ci din cauza conjuncturii în care starea labilă de sănătate a jucat rolul principal.

        Ca atare pot spune liniştit că nu am motiv să-mi doresc să supravieţuiesc în continuare – că de trăit cu adevărat nici nu s-a pus vreodată problema – decît poate dacă îl consider pe dl. PAM singura rudă care să merite asta. Iar cu viitorul sumbru pe care-l prevăd (nu în globul de cristal ci în cel de pe umeri) chiar aş vrea ca Moşul să-mi îndeplinească cît mai curînd dorinţa aceea scrisă cîndva prin 2003 sau 2005 şi care se află şi pe blog ca „Scrisoare pentru Moş Crăciun”.

      • Eu cred, Dragoș, că are și virtualul metehnele lui, dar are și câteva calități. Pentru noi, ești un SCRIS al dracului de viu și, ceea ce în scenariul meu nu se potrivește e că tu ai avea o fiică atât de puțin cunoscătoare a propriului tată, încât să îl privească oarecum ca pe o piedică în realul ei material.
        Poate că nu te cunoaște. Poate că nu te-ai străduit să-i explici că „tată” e mai presus de „casă”. Doar gramatical sunt două biete substantive comune.

      • Drugwash zice:

        Lucrurile nu sînt niciodată atît de simple precum ar părea. S-au făcut greşeli cîndva demult, s-au făcut altele şi pe parcurs, totul a condus la starea de fapt curentă. Şi frustrant e că nici nu ştiu ce, cum sau dacă aş schimba, dacă prin absurd m-aş putea întoarce în timp la discreţie.

        Aici da, sînt un scris. Pentru unii sînt şi o voce, pentru doi-trei sînt un chip. Dar dincolo de asta, la fel ca la oricine, e partea care nu se vede şi nu se spune. Şi vezi, tocmai acolo sînt adunate şi ascunse motivele de aruncat cu ouă clocite. Iar pentru cine scormoneşte dinadins şi dă de ele, magia dispare brusc de parcă n-ar fi fost vreodată. Am încercat să evit asta, dar nu se poate întotdeauna.

        N-am fost niciodată un tată decît pe hîrtie, la vremea cînd trebuia să livrez o sumă de bani pe care nici măcar n-o cîştigam eu din sudoarea frunţii aşa cum ar fi fost omenesc şi normal. Tot ce a ştiut despre mine erau vreo două casete audio unde mă înregistrasem cu cîteva cîntece, compoziţii proprii adolescentine şi puerile şi pe care pretindea, cîndva, că le ascultă uneori. După aceea am devenit o potenţială sursă materială care, atunci cînd nu s-a putut „produce”, a fost abandonată. În lumea în care trăim nu e ceva deosebit şi n-o pot condamna. Îmi pare doar rău că nu m-am putut ridica la înălţimea aşteptărilor ei. Sper ca familia actuală să-i ofere satisfacţie şi împlinire. Şi dacă nu se va întîmpla ceea ce ar putea să se întîmple curînd, atunci cînd voi da colţu’ va moşteni şi ea casa aşa cum am moştenit-o şi eu de la un tată cu care n-am vorbit timp de douăzeci de ani. History repeating…

      • O, știu atât de bine, cum nici nu poți să-ți imaginezi, Dragoș, că în spatele omului virtual e întotdeauna o poveste de nespus. De fapt, aia îl și face atât de viu și incitant. Partea nevăzută pe care doar o presupui sau o inventezi ca să dai, în sinea ta, volum și greutate și densitate personajului. (cred că scriu sub influența ulimului comentariu pe care l-a făcut assabis, unde e vorba de ceva geometrie plană 🙂 ).
        De-aia îmi place mie ferestruica asta care se luminează numai când apeși pe „on” și-ți arată numai ce vrei să vezi.

      • Drugwash zice:

        Dar geometria plană nu ştie de volum, greutate şi densitate – doar cea în spaţiu (şi timp) cunoaşte adevărata măsură a vieţii. 🙂

        De ne-am putea trăi vieţile exact ca aici, eliminînd prin nerostire tot ce e rău şi nedorit în vieţile noastre… O, de-am putea!

      • Drugwash zice:

        Ca să completez tabloul: adineauri m-a sunat maică-mea să-mi spună că fiică-mea a născut mai devreme la urgenţă însă din păcate a pierdut copilul – ceva cu cordonul ombilical înfăşurat, congestie cerebrală etc. Momentan rămîn cu un nepot de patru (?) ani şi ceva şi o fiică traumatizată pe care n-o pot ajuta în nici un fel.

      • Dragoș, o poți ajuta, dacă vorbești cu ea, dacă acceptă…
        E genul de știre în care rămâi obnubilat. Nu știu ce să zic și, ca să nu fiu ipocrită, trebuie să recunosc – pentru mine, personal, pierderea unui copil la naștere care, dacă ar fi trăit, ar fi fost tarat, nu e cel mai groaznic lucru. Dramatic era dacă trăia. Dar eu n-am copii, deci n-am instinct matern, deci nu știu ce se petrece în capul unei femei care pleacă fără copil din maternitate. Maică-mea, deși a pățit asta de două ori înainte de-a mă naște eu, relatează foarte sec și scurt evenimentele, ca pe niște chestii care nu i s-au întâmplat ei. Așa că am experiență zero.
        Îmi pare rău că treci prin asemenea întâmplări. E tot ce pot să zic.

      • Drugwash zice:

        Ce i-aş putea eu spune, care sînt 99% un străin pentru ea…

        Ai perfectă dreptate cu alternativele, chiar astăzi – cumplită coincidenţă, dacă există aşa ceva! – am scris la Adelina despre un cuplu amic ce se chinuie de ani de zile să crească un copil-legumă născut în exact aceleaşi condiţii.

        Şi maică-mea a pierdut cîteva sarcini înaintea mea (şi una după) şi ca să fiu sincer mi-aş fi dorit să mă piardă şi pe mine. Am avut ghinion – am supravieţuit doar ca să mă chinui într-un mediu complet ostil gîndirii şi principiilor mele.

        Părerile de rău ar trebui îndreptate către Oana, căci eu voi supravieţui cumva. Pentru ea e cel mai greu acum. Mulţumesc.

  16. klaus zice:

    Dacă eram Cârcotașu’, măi Dragoș, măi, îți dădeam în cap cu , citez „cunoaște adevărata măsură a vieții :).
    Și cred că dacă treceai peste mândria ta și serveai o pălincă de la mine, putea-i să-mi explici, părintește, situația virgulelor din prima propoziție. Așa stau, te citesc, și tac.

    • Drugwash zice:

      Nu cred că e vorba de mîndrie ci mai degrabă de o teamă – înnăscută sau educată – de a nu fi niciodată dator nimănui. A primi ceva fără să fi meritat sau să pot oferi ceva la schimb m-ar face să mă simt jenat. Prelung şi apăsat. ^^’

      Măsura vieţii pare a fi cam tîrziu s-o mai cunosc acum – mi-e teamă (din nou blestemata asta de teamă!) că s-ar putea să prind din nou drag de viaţă tocmai acum cînd am ajuns să ne urîm reciproc suficient de puternic încît să ne putem despărţi fără nici un fel de regrete.

  17. J. F. zice:

    Ce ai scris in ultimele zile nu a fost intamplator. Nu ne deschidem inima oricand si oricum.

    Cu cat moartea se vadeste mai absurda, cu atat mai autentica devine viata. Iar viata e pretul pe care il platim pentru moarte, si nu invers. Cu cat ne e mai rea viata, cu atat platim mai mult; cu cat e mai buna, cu atat e mai ieftina.

    Imi pare foarte rau, Dragos! Si nu te uita doar inapoi. Si sa nu-ti fie frica sa privesti doar inainte!

    • Drugwash zice:

      Mulţumesc. Privirea mi se îndreaptă încotro simte ea nevoia, cumva din proprie voinţă. Dar mai des înapoi decît înainte şi cred că ştie ea ce ştie, ce mulţi alţii nici nu-şi imaginează.

      Singurul lucru de care mi-e frică la ora actuală e să nu cumva să trăiesc mai mult decît îmi pot permite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s