Mai scriem și noi ceva? Câinele.

Nu i-am zis niciodată „câinele nostru” sau „câinele meu” fiindcă un veterinar îmi explicase că orice câine, când ajunge adult, pune problema exact invers: nu tu ești cel care are grijă de el, ci el e cel care se ocupă de tine.
Și i-am zis, când vorbeam despre el, fără să-i rostim numele – Câinele. Asta ca să nu-i zicem pe nume, că ar fi însemnat să-l întrerupem din filosofeala lui câinească, tocmai când se afla pe buza prăpastiei dintre veghe și somn și făcea planuri de weekend, cum să ne scoată din casă, cum să pară ca a fost ideea noastră… Mă rog! Manipulări de-astea mizerabile de-a lungul unei întregi săptămâni, când descui ușa marți seara și găsești un rucsac în mijlocul holului. Gol, firește. Îl arunci în debara. Miercuri îl găsești iar în drum. Nu cerți pe nimeni, fiindcă știi cine scotocește în sacul de rufe murdare și lenevește pe canapea împreună cu un pulover de-al tău. Joi…
Cât de prost să fii joi, să înlături din nou rucsacul din drum, fără să-ți pui întrebări.
Vineri la amiază păpușești câteva hanțe ca și cum ai avea de gând să le calci. Lași rucsacul afară, doar că-l rezemi de perete și scoți tu, cu mâna ta, o mare geantă de voiaj și-o pui alături. Sâmbătă dimineața, foarte devreme, rucsacul și geanta plesnesc de umplutură, câinele plesnește de bucurie, rezemat de ușa apartamentului.
Urcă primul pe bancheta din spate. În portbagaj sar geanta și rucsacul și lădița frigorifică.
Centurile. Viteza-ntâia, a doua, a treia, orașul, autostrada.
– Avem Câine? întreabă Șoferul.
Mă uit înapoi. Stă cu botul ridicat, spre niște zări care n-au cum să se vadă încă. Adulmecă muntele ce va să vină.
– Nu știu, zic.
Și-mi pun mâna pe spătarul scaunului și aștept confirmarea.
Un nas umed de câine îmi atinge degetele, cu toată grija de care e capabil un câine, la drum întins.
Și numai după aia zic:
– Avem Câine!
Și cauciucurile ling asfaltul ca patru câini flămânzi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, literatură, strict autentic și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Mai scriem și noi ceva? Câinele.

  1. klaus zice:

    ren, îmi place la tine, enorm, cum poți picta cu cuvinte, banalități.
    Mi-a murit un câine cât eram plecat pe meleaguri străine. Rotten von Brozen, așa scria în pedigreea lui. Știu și că ți-am promis că voi scrie despre el. Adevărul e că n-am avut curaj. Îmi este frică încă de puținătatea cuvintelor mele față de noblețea lui.
    Și mai știu cât de puțin însemna faptul că, de la mii de kilometri i-am șoptit la urechea rece, prin telefon: Iartă-mă, dragul meu, iartă-mă!

  2. Cârcotaşu zice:

    Nu i-am zis niciodată aşa. Max a fost şi este pentru mine căţelu’, chiar dacă-i ditamai dulăul.

    • A, să nu crezi că eu nu-l strigam, câteodată: cățelușuleee! Doar ca să-l văd cum se oftică și cum își sumuțește botul ăla prelung, care semăna uneori cu un plisc. Aveam o prietenă care, din pricina moacei ăleia de ofensat pe care și-o lua câteodată, îl poreclise Săgeată. Să nu crezi că nu-i plăcea! Imediat își întindea urechile spre spate (atunci îi ziceam Băsmăluță) și își rezema căpățâna pe genunchiul ei, și își aduna numai harfe și viori în ochi, de parcă ar fi cerut-o de nevastă.

  3. zazania zice:

    Iuri a murit asta primavara. N-am sa-mi iert niciodata ca am plecat in sambata aceea nenorocita la munte desi l-am vazut cam mohorat. „”Ne intoarcem maine, nu fii trist”, i-am aruncat peste umar grabita. Cand ne-am intors a doua zi , Iuri nu ne astepta la locut stiut si atunci am simtit ca o gheara in inima. Imparatul a chemat degraba veterinarul si nu i-am putut impiedica sa-l chinuie cu perfuzii , pe cand el ofta, mi se uita trist in ochi si cerea sa fie lasat in pace. Stiam ca se duce si l-am urat pe Imparatu pana in ultima fibra a fiintei mele ca nu l-a lasat sa moara linistit si demn la umbra unui tei , asa precum voia.

    • Uite, exact de-asta n-o să-mi mai iau niciodată nici măcar o broască țestoasă. Că, până la urmă, vine ziua aia blestemată.
      Lachi a plecat pe nesimțite; s-a culcat în pat pe locul meu, a pus capul pe perna mea, s-a învelit și n-a mai vrut să răspundă niciodată. Bine că n-am fost acasă! Nu-l visez decât alergând pe-o cărare, prin pădure. Exact cum și-l visa și Nono pe prietenul lui. 🙂

      • assabis zice:

        Incercand sa explice cosmologic o teorie, Hawking si Hartle au dat timpului proprietati geometrice. E o a patra dimensiune a spatiului nostru vital. Fiinta rationala, Renata nu opereaza cu aceasta dimensiune transcedentalâ si isi ia un caine, caine care in spatiul tetradimensional va defini suprafata tridimensionala, finita ca marime, dar fara margini. Acest caine ii va permite Renatei sa cocheteze cu infinitul si sa fie pedepsita de zei. Acestia ii reamintesc Renului ca tristetea nu e numai o boala de print.

      • Habar n-am ce zici!
        Pe mine, Zeii nu m-au pedepsit. Mi-au dat dreptul să văd trecutul ca pe un prezent-viitor. Ceea ce e un dar, pe axa timp. Pentru un muritor care nu înțelege ecuații.

    • klaus zice:

      Off!
      L-ai băgat pe Iuri în sufletul meu și abia acum cutezi să spui că nu mai e?

  4. zazania zice:

    Pot sa-mi imaginez viata fara oamenii din jurul meu. Fara relatiile moderne , fara telefon sau internet. Dar nu-mi pot imagina viata mea fara „animale de companie”, cu ne-am obisnuit sa le spunem. Am nevoie de o pisica, de un caine sau macar de niste vrabii carora le dau mancare.

  5. sorry ! stiu ce inseamna . N-am mai indraznit sa iau alt * caine* de frica sa nu-l las orfan . Animalutele au * jacobson’s organ* . Asa stiu ele cand e duminica si mergi la rau , la munte la plimbare lunga .
    https://windwhisperer.wordpress.com/2011/09/24/all-the-small-things/

    • Am citit textul! Doamne!… Am ajuns să plâng din orice. E bătrânețea de vină? Nu, textul ăla cu italice… I-aș face blog și l-aș lăsa numai pe el să vorbească și să facă woof-woof…
      Superb!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s