Anunț matrimonial: e ger – femeie singură.

Firește că niciun site de matrimoniale nu preia cu inima ușoară și cu ochi buni un asemenea anunț. Ba, cred că nu-l preia deloc. Că una e să ai 26, 36 și alta e să ai 76 – 86.
De când e ger, Prăvălia s-a transformat în agenție matrimonială: ne logodim zilnic, din vorbe, cu babele și cu moșii de pe strada noastră. Nu le dăm inel, că n-avem de unde. Le dăm sfaturi: aveți grijă, că alunecă! De ce ieșiți pe vremea asta? Nu puteați să dați un telefon?!
Doctorița noastră ne-a zis: Băi, faceți și voi rost de pacienți mai tineri că, biologic vorbind, o să rămâneți fără.
Are dreptate! Dar e atât de frig, încât nu poți face nimic. Și nu trec pragul Prăvăliei decât acești bătrâni, pe ducă.
De rușinea lor, Prăvălia se deschide în fiecare dimineață la opt fix, că știți cum sunt bătrânii: fie iarna cât de rea…, câinele trebuie scos.
Și e un ger, că nu poți da nici măcar un câine afară din casă!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, d'ale Prăvăliei, experimente, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Anunț matrimonial: e ger – femeie singură.

  1. Cârcotaşu zice:

    Scuze, off topic.
    S-a înmaronit dreptunghiul ăla din dreapta sus a ecranului, semn că cineva m-a-nvrednicit cu f’un like sau mesaj pe wordpress. Era un like, surpriză, pentru un comentariu făcut de mine acilea, la postarea „Când te ţine cineva la uşă”. Neţinând minte ce z’sesem acolo, m-am dus să văz, ocazie cu care am citit şi alte comentarii, care la vremea respectivă mi-au scăpat şi cărora vreau să le zic ceva.
    1. Dragoş, diacritice a avut şi Windows 3.0, eu le-am instalat de atunci, secolul trecut! 🙂 Ai dreptate cu ambiguităţile, că fără diacritice tata, tată, ţaţă, ţâţă se scriu la fel, tata.
    Ca să poţi folosi diacriticele nu era şi nu e suficient să instalezi limba română, trebuia şi trebuie să instalezi şi tastatura specifică. Pentru fiu-meu, am scrijelit pe prima tastatură maparea tastaturii româneşti. Aceasta fiind albă, după prima folosire scrijeliturile deveneau vizibile cu grăsimea de pe degete. Pe el nu l-a interesat, anglofon convins, nu-i convenea schimbului între Y şi Z. De fapt tot lene. Scuza unora că tastează cu un singur deget tot lene se cheamă, că cu un deget poţi apăsa la fel de bine pe tastele ăîşţâ la fel ca şi aista. Cunosc o profesoară de română, pensionară, care la 68 de ani a rupt pisica, a învăţat şi scrie numai cu diacritice. O găsiţi rar pe bloguri, cu numele „Criticos”, acum are peste 70 ani. Comutarea tastaturilor nici nu e necesară, poţi scrie foarte bine în engleză cu tastatura românească, nu există decât un inconvenient, locul tastei Y, care-n engleză este frecvent folosită, spre deosebire de română unde e total nefolosită, dar când tastezi cu un deget nu e nicio problemă. Este regretabil că în România nu a existat niciun comerciant care să comande şi să aducă tastaturi româneşti, din moment ce acestea au fost definite de Microsoft încă de pe la o mie nouă sute iulie.
    În Franţa, Ungaria, Germania, n-ai să găseşti tastaturi americane nici la comandă specială. De altfel un francez s-ar uita foarte ciudat la tine dacă n-ar avea diacriticele şi accentele specifice, ăla ar refuza să cumpere aşa ceva. Culmea, în R.Moldova nu se găsesc decât tastaturi ruseşti. Pe bloguri există şi comentatori de la Chişinău. îţi dai seama cât efort au depus ei ca să se acomodeze cu folosirea grafiei româneşti pe acele tastaturi?
    Ce să mai spun? Că există bloguri şi site-uri oficiale care nici nu primesc diacriticele? Păi pe alea nici eu nu le frecventez. Păi cum să fii tu IT-istu’ lu’ peşte care administrezi domeniul unui minister, al administraţiei publice locale sau altă instituţie de stat şi nici nu te-ai obosit să instalezi limba română?
    2. Renata, orice discuţie referitoare la Academia Română e nesemnificativă. Cineva trebuie să dirijeze o orchestră. Sigur, e adevărat că nu pe toţi îi cheamă Graur, sau Arthur Rubinstein, dar dacă n-o fac ei (Academia) nu există decât o perspectivă: anarhia, adică ceea ce se manifestă azi, când totul poate fi contestat, nu mai sunt recunoscute competenţe şi strada schimbă guverne! Fiecăruia îi e lene să se adapteze, de fapt, scrie cum a învăţat el în şcoala primară, argumentaţia constituie numai motivaţia lenei, rezistenţei la adaptare.
    Aducând în discuţie argumentul etimologic, mi-am dat seama că nu ştii că-n istoria limbii române a existat un asemenea curent care s-a autoridiculizat în asemenea hal încât ajunsese ţinta tuturor ironiilor. Şi aşa limba noastră are o gramatică, ortografie absolut imposibile, dacă am promova şi o scriere etimologică nu s-ar mai înţelege om cu persoană în scris. 🙂 Or, printre altele, interesul ar fi ca o limbă să poată fi cât mai uşor învăţată. De aici derivă universalitatea limbii engleze, cu cea mai simplă gramatică, cele mai puţine şi clare reguli. Ştiu, sunt mulţi nostalgici ai limbii franceze, dar ei doar cu nostalgia…
    Pledoaria mea este: lăsaţi fraţilor lenea la o parte, învăţaţi şi folosiţi diacriticele, niciodată nu-i târziu!

    • Drugwash zice:

      Windows 3.1 e doar o faţată pentru MS-DOS, aşadar capabilităţile regionale sînt prezente şi acolo. Am stat prea puţin pe DOS şi 3.1 ca să le analizez, însă începînd cu 95 OSR2.1 m-am ambiţionat şi am rezolvat. Acum e floare la ureche faţă de ce-a trebuit să fac atunci.

      Trebuie să recunosc că am avut un foarte mare avantaj încă de atunci, şi anume tastatura IBM model M, foarte veche şi foarte grea, care pe fiecare tastă are căpăcele interschimbabile; a înlocui pe Y cu Z dura vreo zece secunde maxim. Deasemeni era făcută pentru o limbă alta decît engleza, astfel încît multe dintre semnele de punctuaţie se găseau direct pe tastele corespunzătoare layout-ului românesc, ceea ce m-a ajutat foarte mult la învăţarea noului layout.
      De atunci am căutat şi am făcut rost de încă vreo trei tastaturi identice, toate fabricate la sfîrşitul anilor ’80, pe care le folosesc şi acum fără probleme (inclusiv pe aceea prima).

      Principalul motiv pentru care nu s-au produs şi comercializat tastaturi cu layout românesc cred că este faptul că nu s-a comercializat nici o versiune de Windows în română în mod nativ. De la bun început au fost în franceză, italiană, spaniolă, germană, poloneză şi alte limbi inclusiv nordice, ceea ce a împins industria să producă şi tastaturi specifice acelor limbi, însă româna nefind o limbă extinsă pe o arie geografică importantă nu a fost băgată în seamă nici măcar de către mici producători autohtoni. Au fost la un moment dat abţibilduri cu diacritice de lipit pe taste, dar nu rezistau mult – în rest, nimic.
      În ce priveşte alte sisteme de operare, ele nu au avut deschidere în România decît cel mult la nivel industrial, ca servere (BSD, Unix, Linux etc.) unde nu se impunea folosirea diacriticelor şi acele sisteme erau mult mai greu de setat pentru o limbă diferită de engleză. De fapt chiar şi acum Linux are o mare problemă în a reflecta exact layout-ul românesc, chiar şi în varianta Winkeys.

      În ce priveşte instalarea şi configurarea, din păcate nu numai lenea e de vină ci şi prostia cruntă. Marea majoritate habar n-au ce e un sistem de operare şi ce pot face ca să şi-l aranjeze cît mai potrivit nevoilor lor. E drept că nu toţi pot fi IT-şti, e natural, dar dacă tot nu ai fost capabil să-ţi instalezi singur sistemul atunci cel puţin să-i fi cerut individului care-a făcut-o să ţi-l pregătească pentru limba maternă. Şi aici nu mă refer (neapărat) ca tot sistemul să apară în română, fiindcă traducerea e de multe ori ridicolă şi deseori imposibilă din cauza spaţiului restrîns (nu intru în detalii tehnice), ci măcar la layout-ul tastaturii şi „language for non-unicode programs” (e o setare în Regional and Language Settings).

      Am scris destule detalii despre asta în tutorialele mele, dar numai vreo două persoane care au intrat acolo au avut şi bunăvoinţa de a aplica modificările şi de a se adapta folosirii diacriticelor. Ştiu însă că dragoste cu sila nu se face aşa că am renunţat să mai insist şi să mai critic. De fapt, oamenii au din ce în ce mai multe griji pe cap şi efectiv nu mai găsesc timp pentru a mai schimba şi altceva în stilul lor de viaţă, fie ea şi virtuală.

      Îmi cere scuze pentru comentariul lung, tehnic şi complet off-topic. ^^’

      • Cârcotaşu zice:

        Vorba aia, încă una şi mă duc.
        Dacă nu s-au comercializat înseamnă că nu s-au comandat. Producătorii, la cerere, pun tastele unde ceri tu, client. Româna, totuşi, ca folosire, măcar în Europa ar fi a şaptea limbă. Ce să mai vorbim de flamandă, bulgară, ungară? Am vorbit cu comercianţi care au rămas surprinşi când le-am spus că e suficient să ceară, au fost însă foarte reţinuţi, părerea lor era că nu s-ar vinde! În rest, n-am înţeles necesitatea tutorialelor pentru Windows, configurarea era aceeaşi la Win 3.1 ca şi la Windows 7 sau 8.1. E adevărat, până la Win 95 trebuia să ai varianta Eastern Europe, ceea ce pe vremea aia poate era mai dificil. Eu le-am avut. Acum nu mai vorbim de acele fineţuri, Windows-u’ a devenit universal. Linuxu’ nu l-am agreeat, în principal tocmai pentru acest motiv, la fel ca şi Open Office şamd. La fel, OSX, care pe deasupra mai cere şi resurse imposibile!
        A, şi mai era ceva. Spuneai că nu calci pe bloguri moderate. Eu m-am fript şi am recurs la o soluţie oferită de WordPress, moderare la prima apariţie. Am avut prea multe surprize şi nu totdeauna unele la care te aştepţi. A postat unul un comentariu decent, da’ mi-a strecurat un link pentru un site porno. WordPress-u’ m-a suspendat imediat. Discuţii, parlamentări, oricum nasol, timp de f’o săptămână. Am observat apoi că toate commenturile cu linkuri porno le găseam în spam, da’ dacă cineva bagă f’un link cum am eu obiceiul cel prost „citiţi aici”, nu ştiu dacă funcţionează politica WordPress, aşa că paza bună trece primejdia rea, aşa că pentru prima dată când văz şi eu cu cine am a face, stă un pic la moderare. După aceea e free! Auguri!

      • Drugwash zice:

        Lipsa comenzilor e un concurs de împrejurări care ar necesita multe explicaţii, or aici nu e locul.

        Configurarea nu e chiar atît de simplă, există o setare anume (cea menţionată mai sus) care de multe ori e omisă din neatenţie şi face ca aplicaţiile traduse să arate incorect. În plus, denumirile unor opţiuni au fost modificate, metodele de acces s-au modificat şi ele de la o versiune de Windows la alta şi cine nu ştie unde şi cum să intre ar renunţa uşor sau ar face setări incomplete. De aceea tutorialele. Dar m-am oprit la Windows 7 fiindcă ce urmează e doar o bătaie de joc cruntă, nu sisteme de operare (în special Windows 10 care e un sistem de spionaj pe faţă).

        Am avut şi 95 Pan-European dar era versiune mai veche decît cea Western, aşa că instalam Western apoi copiam setul de fonturi de la Pan-European, făceam setările în autoexec şi config şi ce mai era nevoie şi gata. Recunosc, nu era ceva simplu ce ar fi putut face utilizatorul obişnuit. Începînd cu 98(SE) a devenit mai simplu, dar trebuai făcută instalare Custom şi bifate anumite opţiuni de la bun început. În fine…

        În opt ani de WP am avut şi eu cîteva mici neplăceri dar niciodată grave. Mi-a fost suspendat o dată, relativ recent, nu ştiu din ce motiv dar am reclamat imediat şi s-a rezolvat rapid, fără discuţii. Moderarea îmi miroase a aroganţă ,chiar dacă ar putea fi justificată – după cum spui – aşa că prefer să las totul liber. Fiindcă dacă vrei să primeşti încredere trebuie întîi să o oferi. Pînă la urmă nu e ceva vital – am pierdut în viaţă tot ce îmi era mai important şi mai drag, aşa că un blog e absolut insignifiant în comparaţie.

        O seară caldă şi liniştită!

  2. Cârcotaşu zice:

    Ş-acu’ ceva on topic.
    Păi Renată, io ies acu’ mai răruţ din casă, pe frigu ăsta, da’ mai ales de când nu mai e Oprescu şi Piedone, Bucureştiu’ şi-n special sectoru’ 4 sunt de tot râsu’, patinoar gratuit. Dar să mă crezi că printre moşi şi babe sunt unii/unele care nu mai judecă. Am dus muncă de lămurire cu maică-mea, 85 de ani, să stea la locul ei în casă, că mă duc eu să-i duc ce-i trebuie. Ea, nu, că nu vezi ce soare e? Şi dacă e s-o iei aşa eu sunt mai pe ducă decât ea, care-n afară de scleroză nu suferă de nimic, ori lista mea o ştii deja. În seara asta, ieşind cu Max, la plimbarea obişnuită, m-am întins cât sunt de lung pe jos, ce mai, gheţuş splendid. Ce-i drept, dacă vreau să mă încălzesc un pic intru în piaţă, da-i cu restricţie, că cu Max, săracu’, n-am voie! Altfel, iarna nu-i ca vara ce-i drept, da’ vara oferiţi un pahar de apă ş-acu’ un pic de căldură. Deh, să vă dea Dumnezeu sănătate.
    Aud în stânga şi-n dreapta, că las’, că n-apuc eu pensia etc. Ba culmea c-o apuci şi vei avea ocazia să-ţi dai cu tesla-n… că te-ai bucurat să lucrezi la „gri”, ba apuci să ajungi şi babă sau moş, şi-o să citeşti pe f’un blog ceva asemănător cu cele de faţă! 🙂 🙂 🙂

    • Cârco, dacă ieși cu Max, ține-te, bre, de lesă! Câinele nu cade. 🙂
      Nu vreau să vorbim despre pensie. La mine se apropie. Am de gând să lucrez până crăp, fiindcă nu vreau să fac infarct, când aflu cât e pensia.

      • Cârcotaşu zice:

        Ehe, mă ţin io de lesă, da’ ce te faci dacă vede Max o pisică? Sigur, el nu cade, da’ dacă m-a găsit neatent şi smuceşte odată, mă dă cu zgaibaracele-n sus de nu mă văz!
        Cu pensia, vrei-nu vrei, vei afla câtă este, chiar dacă rămâi să lucrezi cât vei putea. Băieţii o calculează şi-ţi comunică decizia… da’ ce crezi?

  3. Zazania zice:

    Pe strada mea, intre cele doua farmacii: a mea si a concurentei, se afla o biserica. Aproape saptamanal se afiseaza la poarta bisericii un nume si o fotografie inramata in negru. Eu trec si ma uit : e de al meu sau de al concurentei ? Daca e de-am meu zic „Dumnezeu sa-l ierte. Daca e al concurentei imi zic „”Doamne,iarta-ma „”.

  4. assabis zice:

    E frig si in alte gari. Interesanta Pravalia ta. Ma amuza commurile offtopic. E un univers straniu. Marquezian , pe alocuri. Nu cunosc povestea, banuiesc ca tu ai construit o asa si ti e bine in universul asta. Pana la urma, folosesti arealul acesta pentru inspiratie sau pentru respiratie?

    • Îl folosesc pentru că, până și alpiniștii, când urcă la 8000 de metri, au nevoie să știe că undeva mai jos e o tabără. Un refugiu. Gara e un loc sigur, poți bea o cafea, te poți încălzi, poți afla cât e ceasul, ai unde să faci un pipi civilizat, nu e nevoie să-l depui între două mașini parcate…
      Nu cred că e un univers straniu. Când ai nevoie să simți un acoperiș deasupra capului, nu te mai uiți după stranietăți.
      Da, e de respirație.

      • assabis zice:

        Ca sa urci la 8000 m iti trebuie un serpas bun. Restul, cafeaua si un vin fiert , se pot face si cu cei de duzina. Uneori urcam pe munte doar pentru a bea un vin fiert. Drama apare cand te ntorci si nu retii decat fatza cabanierului. Pentru ce urcam un munte?

      • Pentru ce urcăm muntele? Iaca, nu știu. Pentru că putem? Da, așa cred. Eu de-aia mă cocoțam. Ca să-mi dovedesc că mai pot, și când ajung la capătul puterilor și aș renunța. Și fiindcă undeva, pe la jumatea drumului, dacă intri în miezul pădurii, te pătrunde o liniște și o stare de bine cum numai în viața intrauterină cred că mai trăiești. Mai urcam muntele pentru că îi plăcea câinelui. Parcă întinerea brusc și-i lucea blana, ca și cum i-ar fi ieșit fericirea prin piele.

      • assabis zice:

        Pentru liniste si caine…raspuns politically correct. Ai observat ca nu exista pe piata ” Ghiduri de utilizare a linistii”? .Ce munti colindai?

      • Ce munți colindam? Munții Carpați. Unde ne-am rătăcit, unde am rămas fără apă, unde era să crăpăm, unde m-a ajutat câinele, unde l-am salvat eu pe el, unde am făcut focul pe gheață… Asta trebuia să mă întrebi. 🙂

      • assabis zice:

        Nu cred ca asta voiam sa intreb. Aici toata lumea raspunde, eu par un pic ciudat intreband. Inca incerc sa inteleg mecanismele de comunicare, mi se par oameni de buna calitate cei care poposesc p aici si n as vrea sa fac vreo gafa. Imi place stilul tau literar si modul de a fi.N o incadra la platitudini.

      • Ba, cred că eu am fost nițel tăioasă! 🙂 Poți întreba orice. Nu pari ciudat întrebând. (măcar am stabilit sexul dumitale, fiindcă din nickname…) 🙂
        Da, am cititori puțini, dar buni. În cele mai bune sensuri ale cuvântului bun. Și vechi. Unii sunt mai vechi decât gara.
        Ultima afirmație o încadrăm la aprecieri, nu la platitudini.
        Assa, ești binevenit în gară, oricând și te așteptăm cu plăcere!

  5. clujanu zice:

    La noi la Cluj-Napoca nu e prea frig, adica nu pot spune ca e ger.
    Dar pentru a alunga plictiseala unei zile prea scurte am langa mine un pahar de tuica de pere facuta de un vecin cu care mai fac un schimb de produse alcoolice, de noi produse.
    Ale mele inca nu sunt „fatzate”, adica nu sunt fierte a doua oara. Aceasta informatie este mai ales pentru un trecator prin acesta gara caruia ii transmit ca prin februarie voi trece prin jud.Bihor si in acea perioada voi lua legatura cu dansul.

    Stimata doamna pentru dumneavoastra am o poza pe care va invit a o cauta la adresa; https://an1954.wordpress.com/ , pentru a vedea ca nu sunt degeaba povestitor!

  6. clujanu zice:

    Si un PS care uitai sa-l asez in postul de mai sus. In urma citirii, mai ales, a comentariilor l-am rugat pe cel mic al meu sa-mi instaleze si mie diacritce pe comp. Sa intru si eu in randul celor care scriu romaneste!

    • Drugwash zice:

      Baftă, să fie într-un ceas bun! 🙂
      Dacă ai neclarităţi, treci prin tutorialele mele, sper să poată lămuri cîte ceva; dacă nu, întreabă-mă (numai să nu fie despre Windows 8/10, că nu mă ating de nenorocirile alea nici c-o prăjină de rufe). 😉

  7. papagigli zice:

    Daca ti la farmacia ta, zic sa le urezi batrinilor viata lunga si sanatate subreda. Urarea poate fi considerata morala, intrucit „sanatatea subreda” se anuleaza cu „viata lunga” si uite asa-ti scutesti si constiinta de-o mustrare 😉

  8. Renata, nici nu ştiu ce-mi place mai mult la blogul tău: articolul sau comentariile! Cred ca ai deschis aici o Pravalie pentru spirit in care trec pragul doar „clienţi” de calitate. Şi ma bucur sa stau şi eu într-un colţ si să casc gura, doar-doar m-oi mai deştepta puţin (asta apropo la duelul sau duetul dintre Dragoş si Cărcotasu, in care pe mine ma cuprinde ruşinea cand aud de diacritice şi alte chestii complicate)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s