În numele Tatălui și-al Soțului și-al Micului Compromis: uite că nu ne naștem egali!

Citii articolul ăsta. Citiți-l și voi!
Ca să nu vă munciți cu artimetica, am făcut eu calculele:
Veronica de Drăgan (?!) s-a născut în 1975 sau 76. Cam pe-acolo, dacă are acum 40 de ani.
S-a născut exact așa cum s-au născut jde mii de copii în România anilor șaptezeci – într-o maternitate. Numai că pe taică-su îl chema Ștefan Gușă.
Caraghios nume, este? Gușă.
Normal că abia aștepți să te măriți, să nu te mai cheme Gușă! Noroc că tăticul tău a devenit Șeful Marelui Stat Major între timp și, oricât de hilar ți-ar fi numele de familie, nu-și permite nimeni glume pe seama lui. Termini liceul la 18 ani și intri la Drept, ghiulea.
În 1995, boboacă de anu-ntâi, te măriți, fiindcă, deși tata Gușă e mare, parcă tot ai vrea să te cheme altfel. Nu, nu Popescu! Geme cartea de telefon de Popești. Mai bine Gușă, fata Generalului, decât doamna Veronica Popescu. Cum ai vrea să te cheme? Mm?
Nu contează. Nu mai contează, din moment ce la 19 ani te-a pălit prima iubire. O să te cheme ca pe Alesul Inimii Tale: Drăgan.
Sunt și Drăgani destui în cartea de telefon, dar pe ăsta de care te-ai îndrăgostit îl cheamă Iosif Constantin. Îl cheamă dublu sfânt, deodată. De dragul primei iubiri, o să te cheme Drăgan. Lasă și Gușă, că nu se știe niciodată când sună bine, în viață.
Deci, ai 19 ani sau 20 și te-ai îndrăgostit lulea de un tip pe care-l cheamă Iosif Constantin Drăgan. Orice fată cuminte se mărită cu prima iubire. Nu contează că are 78 de ani. În iubire, abia dacă mai contează sexul, darămite vârsta! E normal să nu conteze sexul, când soțul tău e mai răsărit cu doar 58 de ani ca tine.
Mergem înainte. Termină facultatea și, la 22 de ani  (aici e corect, Dreptul are numai patru ani),  deja lucrează.
Autorul articolului nu spune unde și ca ce. Probabil în aria de acoperire afaceristică a iubitului soț.  Care decedează în 2008, cu cruzime, și o lasă văduvă la 32 de ani, stăpâna unui morman de bănet pe care abia poți să-l gestionezi afectiv.

Până la urmă, articolul vine de se leagă. Scribul textului a făcut slalom la sânge, ca să pară obiectiv și onest. Micul Compromis e o invenție de-a mea, răpciugoasă.

În fond, ne naștem egali.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la În numele Tatălui și-al Soțului și-al Micului Compromis: uite că nu ne naștem egali!

  1. Drugwash zice:

    Nu-mi bat capu’ să citesc de-astea. Ştiu bine că marea majoritate dintre noi ne naştem egali. Cu zero.

    • Eu cred altceva: că la naștere, câteva scenarii sunt deja scrise acolo sus, în stele. Pentru fiecare dintre noi. E nevoie de curaj și intuiție ca să-l alegi pe cel mai potrivit ție.

      • Drugwash zice:

        Hm, aşa ar vrea unii să ne facă să credem. Cum ar veni, vina să cadă tot asupra noastră fiindcă n-am ales corect, nu fiindcă n-am avut de ales. Nah, io la asta nu pun botu’. 😉

  2. Cârcotaşu zice:

    Bietu’ Virinel, Virinel Columbeanu. Ce ţeapă a luat! 🙂

  3. krantz zice:

    Dintotdeauna, averile s-au făcut şi s-au păstrat în familie. Liberte, egalite, securite!

    PS La mulţi ani!

  4. Pai de ce, bre Renato, imi strici tu mie predispozitia de sarbatori cu aceasta drama antica care a devenit fata vaduva la nici 33 de anisori; tinara si nelinistita din cauza la banii ramasi de izbeliste ca o tigara uitata intr-un colt pe etajera!
    Si sa nu mi-o spui p-aia cu empatizarea omului de catre om, ca la mine nu tine, ca stiu si eu legea lu om!

  5. ALM zice:

    Articolul, ca articolul, dar comentariile la el ne dezvăluie, până la nud, fibra poporului „dac”. Par egzamplu: „Pe scurt: O prostituata, fiica de comunist imputzit, care s-a maritat cu un mosneag de 80 ani si a ramas cu averea”! Asta da cultură, EvZ de la început până la sfărşit!
    Eu am ajuns la nişte concluzii simple:
    1. N.ar exista prostituate dacă n-ar exista bărbaţi pofticioşi.
    2. Nu contează cine a fost Generalul Guşă, important este că a fost „comunist” şi, după părerea „scribălăului”, nu prea se spăla.
    3. Democraţia permite căsătorii fără limită la diferenţa de vârstă. Am avut cazul cu bunica Israela şi nu l-a înjurat nimeni pe tânărul amorez (Liviu ?). El nu a avut atracţie la milioanele de dolari ale babei, el era mort după pârşele ei! Păi asta nu e discriminare? Adică unii da şi alţii ba?
    4. Chestia cu averea ne arată că unii, în afară de faptul că au luat diplomele pe la Spiru Haret, au rămas şi proşti de behăie! Probabil că a existat un testament şi acesta nu a fost în favoarea Elenei Udrea şi nici măcar un dar către PIB-ul costeliv al României. Totul a fost firesc, aşa cum află tot omul dacă a avut părinţi absolvenţi de clase primare. „Operaţiunea” se numeşte moştenire şi este supusă impozitării! Na, ca să te linişteşti Alexandru Mihalache!

    • La mulți ani, domnule ALM!
      Avem păreri divergente. 🙂
      La punctul 1 – prostituate există fiindcă există bărbați dispuși să facă sex contra cost. Că așa, pofticioși, sunt absolut toți. A, probabil că există unii care nu recunosc.

      • ALM zice:

        La mulţi ani, doamnă Renata! Trăiam cu impresia că am făcut această urare la momentul potrivit. Aşa că trebuie să alătur şi nişte scuze.
        Dacă numai punctul 1 este în dispută, atunci este în regulă. „N-am găsit altă rimă” pentru o remarcă cu tentă sexuală. Adică o formulă de perdea.

  6. M-a pus si pe mine necuratu’ (sau amoru’) sa ma cheme Iliescu. Doar ca n-am ales un Iliescu mai de vaza (sau de varza?). Da’ oricum si ala era „sarac si cinstit”, cu mare lucru nu ma alegeam… Stii cum e cu egalitatea in viata: unii pot avea succes, altii se pricopsesc cu…succesuri!

    • Mda.
      Succesul vine greu, gâfâind, ca un prunc de-ăla cu nu știu ce prezenatație…
      Succesurile cad pe capetele alese ca ploaia torențială, de vară.
      În ultimă instanță, pluralul face diferența. Și acordul. Și declinarea.

      • klaus zice:

        Ce dracu’ înseamnă succesul? Fără un răspuns acceptat de majoritate, vorbim, vorbim…..
        Mi-e frică să mă întrebe cineva ce înțeleg prin majoritate.

        Dragoș, contezi! Cel puțin pentru mine. Egal cu zero?? Afirmația ta ar trebui să mă reducă la zero. Sunt orice, niciodată zero! Logic, nici tu! 🙂

      • Drugwash zice:

        Îţi mulţumesc, cel puţin fiindcă ai citit şi luat în considerare spusele mele. Ar fi prea complex să analizăm şi discutăm ce înseamnă ‘a fi egal cu zero’ în accepţiunea mea iniţială. Sigur că în societate, pe parcursul vieţii, putem avea însemnătăţi diverse în funcţie de cine ne analizează/clasifică. Dar clasificărie astea individuale nu au mare valoare faţă de clasificarea globală, hai să zicem doar la nivel naţional nu internaţional.

        Nici eu nu aş şti să dau definiţia corectă a succesului – cel puţin nu în contextul secolului ăstuia – aşa că poţi fi liniştit în privinţa asta. Nu că aş fi eu o autoritate în materie, ci că nu eşti singurul confuz. 😀

    • ALM zice:

      Şi v-aţi dus?

  7. Cu scuze ca revin ca riia: Veronica de Drăgan se citeste Veronic dio Drăgan ?

  8. klaus zice:

    ren, pagina mea de fețe-buci e luată cu asalt :). Se dorește intens schimbarea parolei :)).

  9. clujanu zice:

    io zic ca la noi sccesul ar putea fi definit cam asa; cel ce dupa o vreme se bucura de avere si recunoastere fara a fi bagat la puscarie!

  10. sorin zice:

    dragan a fost creat de secu’ si n’a fost un lucru rau facut. dimpotriva. era normal ca sa ramana in familie agoniseala lui. daca actualii acoperiti ar putea multiplica avutia nationala fara s-o externalizeze ar putea fi tratata cu prezumtia de nevinovatie si rezidenta de pe insula unde isi foloseste banutii. dar nu e cazul. sristii updatati nu se mai indestuleaza cu bugetele anilor anteriori ei se dezvolta ca o tumoare, cersind cu tot mai cu succes , subventii suplimentare…

  11. Hercule zice:

    Si damele coapte vor… trufandale, nu numai „mosii”. O celebra damă (nu din România) se specializase pe dezvirginarea sau iniţierea amoroasă a adolescenţilor. Nu le cerea ca plată decât câteva smocuri de „puf” pubian, pe care îl smulgea chiar ea. Nu vroia să folosească foarfeca, fiindcă vroia ca ei să-şi amintească c-au trecut prin mâinile ei. S-a descoperit când a murit ce făcea cu „puful”: umpluse o perniţă pe care ceruse să i se pună sub cap, în sicriu.

  12. Hercule zice:

    Totusi, real. La batranete se culca cu baieti de 20, probabil vroia „esente tari”. La randul ei, se culcase la 22 cu Ion Barbu (atunci, la 52), care, ca si ea mai tarziu, „rupea tot”. Aici, o referinta, desi citisem altundeva chestiunea:

    Ion Barbu nu ierta nimic

    La rândul său, poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a bucurat de dezmierdările a cinci mii de femei. Moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. Era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului era slăbit din pricină că se droga cu eter – obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter. Ion Barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. Una dintre tinerele nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă Nina Cassian, o fată destul de urâţică și care, la finele anului 2010, s-a autocaracterizat astfel: „Până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!”. Mare amatoare de plăceri trupeşti, Nina ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.

    https://draculagirl.wordpress.com/2011/02/25/a-iubi-e-omeneste-iubiri-de-scriitori-i/

  13. Hercule zice:

    „Muierea spre 40”, dezlantuita. 😀

    Cand cea mai de calitate piele se preumbla dinainte-mi, mainile stiu sigure rostul. Una alearga de nebuna peste imperiul asta exclusivist, cautand cantitate. Pielea intinsa ca o harta prezinta forme geografice de inalta clasa. Si uite cum cireasa devine o vilegiaturista a carnii putin impanate. Exploreaza cu nesat, se pierde, isi ia repede avant. Reuseste sa gaseasca cu greu drumul inapoi, in lumea celor care cuvanta.

    Pe mana asta o gasesti cand pipaind, apucand, strangand. Cand odihnindu-se bolnava de atata ravna, pe unul dintre dealuri.

    Cealalta mana o ia de nauca in sus. N-am grija ei, stiu ca se descurca. De obicei se afunda habauca in parul ca matasea si isi face de treaba acolo pana la ore mici. Daca nu e chemata inapoi sau scoasa cu forcepsul, nici ca-si mai baga mintile in cap. Asta daca nu cumva se duce degraba sa se reuneasca cu cealalta. Si sa se aseze inapoi pe harta. Pe celalalt deal.

    In timpul asta nasul, viclean copil de casa, se bucura ca e nebagat in seama. Pitit in umbra amusina festinul. Zburda precum un porc bine anternat in cautarea trufelor rare, ascunse prin tarini si paduri. Cine sa-i mai puna lui acum zagaz. Cine sa-l mai controleze si sa-i explice ca trebuie sa ramana decent. Infundat in carnea proaspata, el exulta singur si nelinistit.

    Cu narile dispuse sa traiasca intens, cireasa isi plimba fata aproape lipita de pielea vrajita. Ce nevoie sa mai aiba ea de aer. Mai bine nasul se ocupa cu ce stie el sa faca mai bine. Sa inspire direct de la sursa fire de luna impletite in perechi, ca niste ciucuri de covor. Cat despre parul curat merita dezmierdat cu toate trei echipamentele din dotare. Doua maini si un nas.

    La ce si-or folosi altii mainile si nasul, zau daca stiu. La ce si-or folosi altii mainile si nasul, zau daca-mi pasa. Eu le-am gasit fisa postului perfect. Trimit mereu la treaba acesti angajati constiinciosi, parte integranta din corpul acoperit cu pielita subtire de cireasa. Asa carne, asa delir.

    https://injurde40.wordpress.com/2010/12/20/delirium-erogemens/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s