Țiganul Nostru Preferat

Uite-l că se-ntoarce!
N-ai cum să nu zâmbești când îl vezi intrând în Prăvălie pentru a doua, a treia sau a nu știu câta oară, în aceeași zi. Probabil că e singurul care își freacă insistent tălpile pantofilor pe covorașul de la intrare, chiar dacă e august și n-a plouat de două luni. Stă acolo, pe preș, rezemat în cazmaua mâinii stângi de clanță, cu toată suta lui de kilograme și, hîș-hîș-hîș, bate moonwalk, pe loc, conștiincios, până ți se acrește.
Prima dată când a intrat la noi, atâta s-a șters pe picioare, că șuvoiul de sânge care-l bufnise pe nas a făcut o baltă cât China.
Știu că m-am gândit așa: mamă, ăsta moare-aici! Ori e înțepat cu cuțitul, ori l-a împușcat careva, Doamne, fă să nu cadă acum, Procuratură și restul!…
M-am repezit să-l ajut. Să-l ajut să nu se prăvale. Ca și cum eu aș fi putut să țin pe picioare un magraon de o sută de kile…
S-a întors, în aceeași primă zi, cu o botniță albă de tifon la nas, legată pe după urechi, marca Spitalul Colțea.
Era speriat, recunoscător și ușor neinteligibil, din pricina pansamentului nazal obstructiv. A cumpărat antihipertensive, după rețetă, cam cât pentru un elefant.

De-atunci vine mereu. Vine, cumpără, stăm de vorbă, îl cert, se lasă certat, pune bot, face promisiuni pe care le respectă… până la mâncare. Când vine vorba de mâncare, stă să plângă, zice domnița mea, îngerașele mele, dar  până la ardei iute și usturoi!…

Poate că e momentul să vă zic cu cine seamănă: cu  Baloo. Aceeași burtă, aceeași freză, aceleași plăceri strict necesare. Nasul e cât un bot de urs.

S-a întors cu o paporniță de rafie. În ea, două ligheane de sticlă, pline cu castraveciori murați  și gogoșari umpluți cu varză tocată și conopidă. Cam cinci kile de murături, în total.
Și zice:
–  O să vin mâine, după boluri, că știți cum e femeia!… Deși  mă port cu ea cu atâta gingășie, cum v-am mai esplicat.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, d'ale Prăvăliei și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Țiganul Nostru Preferat

  1. klaus zice:

    Unii țigani sunt atât de fascinanți….. parcă te încearcă în prezența lor, rușinea că ești rumân.
    Am și io unul, David, scoate ciurda (turma) de vaci din sat. Da’ n-am io cuvintele la mine pe cât de uluitor e el. Și mă mulțumesc cu temenelele nemărturisite pe care i le fac în gând. Și, al dracu’ pielea pe el, parcă înțelege. 🙂

  2. Drugwash zice:

    Auzi, da’… fură bune murăturli? 🙄

  3. Un tigan care foloseste cuvintul „gingasie” nu-i tigan! Sigur nu-i! O fi sub acoperire, ceva…

  4. Nu cumva Gingasie o chema pe nevasta-sa? 🙂
    Avem si noi un tigan de-asta, baiat bun si de treaba, politicos si saritor si i-am dat mobila veche din casa, cand ne-am mutat; a luat dulapul, patul, alte chestii si-i zic la sfarsit; ia si masa asta, ca e buna! Nuu, domnita, ca mai am acasa doua mese-aproape trei! Si acum stau si ma gandesc cum pot sa arate „aproape trei mese”!
    Auzi, da’ toata lumea va aduce numai muraturi, friptura n-aduce nimeni? 🙂

    • Cârcotaşu zice:

      Ce te bagi, soro? Păi dacă-ţi aduce lumea murături ai scăpat de-o muncă, toamna, pe lângă cheltuială. Ehe! 🙂

      • Cârco, poate ai senzația că pacienții alcătuiesc un convoi, care cu butoaie, care cu bidoane de murături, la ușa noastră. Nu e chiar așa! Și pe urmă, nu le luăm, bre, acasă. Le mâncăm la sediul social.

      • …si iarba grasa si verde ca-n cimitire nu-i nicaieri! 😉
        Dar inca nu-ti urez paste fericit ca zice lumea ca am incurcat Pastele cu Craciunul.
        (poti sa folosesti sare de Himalaia, cica nu produce hipertensiune, are mai putin sodiu decat cea normala)

    • Oamenii se orientează după cum îmi sticlesc mie ochii de poftă, când aduc ei vorba de mâncare. La fripturi nu reacționez. La prăjituri cu frișcă adevărată, glanda salivară începe să picure. La negrese de casă, plăcintă cu mere de casă, găluști cu prune, curge în fir continuu. La murături, bălesc mai rău ca cea mai băloasă rasă de câine și ochii îmi sclipesc ca beculețele de brad..

      • Cârcotaşu zice:

        Ehe, şi io aveam cam aceleaşi preferinţe, pe primul loc murăturile. Nevastă-mea mi-a zis că am plăceri de beţiv! 🙂 Acu’, ce să mai zic, verboten savarine, că deh, diabetu’, verboten murături de când cu regimu’ hiposodic şi-n general cică păscutu’ ar fi cel mai sănătos! 😯

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s