Cumpărături și gafe

Astă seară m-am dus la acel tip de megaimage care frige pui și coace pâine.  N-aveam treabă cu puii fripți și nici cu chiflele calde. Am cumpărat vreo șapte chestii care nu merită amintite.
Când am intrat, în fața ușii era un câine metis, negru, cu bot cărunt. Undeva, printre străbunicii lui se aflase un fox și bunica maternă era caniș, fără discuție.
O mamă cu copil de trei-patru ani profita de bunăvoința cățelului, ca să-și obișnuiască odrasla cu alte specii. Stătea pe vine și cu-țu, cu-țu. Ăla mic întindea mâinile în față și scotea niște chicote de mai mare dragul.
Când am ieșit, cățelul era tot acolo. Se uita fix la ușă, ca orice câine de pripas către un supermarket cu raion de măcelărie.
Cumpărasem 3 cârnați țărănești (așa mi se întâmplă când mi-e foame, cumpăr ceva ce se poate prăji, total nesănătos, dar erau de Angst) și am desfăcut pachetul, am rupt o juma de cârnat și l-am strigat:
–  Cățelușuleeee!..,
A lăsat ușa în pace și a venit la mine. La al doilea dumicat, un tip care n-avea treizeci de ani a ieșit din magazin și l-a întrebat:
– Ce te faci dacă te vede mămica ta?
Cățelușul a halit al treilea dumicat și s-a făcut că plouă. Practic, i s-au lăsat perișorii din spâncene mai jos, dar a continuat să mestece.
Cel care abia ieșise din magazin mi-a zis:
– Stăpâna lui e la coadă la casă… Al meu, dacă făcea asta, o încasa.
Am zis:
– Vă rog să mă scuzați, n-am știu că e al cuiva, că n-are…
Zgardă, idioato! Asta am zis în gând, că nu găseam cuvântul. Cățelușul mânca al cincilea dumicat și se trăsese în umbra unui Megan aflat în parcare. Baiatul mi-a zis:
– Stați liniștită, că n-o să vă pârască niciodată!  Acum, dacă tot ați sacrificat cârnatul…