Cu alb pe alb

Ați observat cum scârțâie toamna asta, ca o balama neunsă? A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… Scîîîîrț!… Se duce dracului poezia.
Uite, îmi zic, uite galbenul ăla incandescent al teilor din fața blocului. Sunt zilele alea, puține, în care frunzișul luminează mai bine ca soarele, prelungește amurgul, trage de ore, îți lungește viața, băi, îți lungește lumina zilei înaintea somnului de noapte care nu e decât repetiția morții… stop! Șterge cuvântul incandescent. Dacă reporterii de teren continuă să zică atmosferă incendiară, măcar tu șterge incandescent . Din respect pentru familiile morților și răniților.  Of, din respect pentru familiile lor, ar trebui să opriți contorul deceselor. Ar trebui să ungeți balamaua și să așterneți tăcerea până când ultimul mort e mort și ultimul rănit e externat și, abia atunci să faceți bilanțul, deși nu folosește nimănui, nimănui altcuiva decât audienței.

Nici nu știu la ce să mă gândesc mai întâi. Că, brusc, mi-am amintit replica celebră a mareului Caramitru – „Mircea, fă-te că lucrezi!”, într-un context neutru, luminat prin reflexie de frunziș. Că băieții străzii au defluit Piața, ca la o ejaculare ante portas și ne-au lăsat neterminați, cu Cioloș și un posibil  guvern, atât de curat și tehnocrat, încât pe nimeni n-o să mai intereseze cine e la Învățământ, atâta vreme cât manualele te învață cum să urăști Literatura, Fizica și Chimia.
Pe mine, chiar nu mă interesează cine e la Învățământ. Sunt atât de bătrână, încât nu mai învăț, ciupesc. Că veni vorba: am vizionat vreo treizeci de minute din film și-am citit aproape o sută cinzeci de pagini din cartea omonimă și-am ajuns la concluzia că, dacă ești cu desăvârșire proastă și nehalită și lipsită de umor, scrie cu vampiri, cu vrăjitoare, dar nu scrie cu inegalabilul Grey, fiindcă e ca și cum ai mânca iahnie de fasole ca să scapi de cufureală. Și totuși viața reală ne dă cu tifla, chiar și povestea asta de necitit prin plicticoșenie – filmul îi ține isonul – a reușit să facă bani mulți.

Deci, în ultimă instanță e vorba de bani, nu de tei, nu de lumină incendiară.
E vorba despre bani și despre pârghiile care aduc în primul rând oameni care pot face atât de mulți bani pentru ei, că rămân îngrozitor de mulți și pentru alții.

Și da, pe sursă directă din celula de criză, am înțeles azi că ar fi trebuit să cerem ajutor și să-i expediem în alte spitale de arși pe arșii minori, care nu riscau să moară la transport, ca să-i degrevăm pe medicii noștri de ei și să-i lăsăm să se ocupe de gravi și critici.
Da, a fost un exercițiu disperat de imagine.
Dar, când mă pregăteam să trag o concluzie personală, cu teii bătrâni luminând penultimul etaj al blocului în care locuiesc, am auzit că ungurii îl propun pe Attila Cseke la Ministerul Sănătății. Cu tupeu. Cu tupeul politicianului cronic.
Și-atunci: pot să zic și eu, vorbind despre teii mei, galbenul  ăla incandescent?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, o ţară frumoasă, păcat că e populată, părerea mea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Cu alb pe alb

  1. krantz zice:

    Da, poţi! Dar numai dacă iei în calcul şi portocaliul ăla fosforescent arzător. De trei ori. Haţ,haţ,haţ!

  2. Toamna nimic nu merge, toate scârțâie, doar romancierii încă-i mai caută nuanțe pseudoplăcute..

  3. Tocmai ma gandeam si eu azi: ma, de ce naiba tooot bocim noi dupa fiecare mort? In afara de faptul ca plansul cica face ochi frumosi (ceea ce nu cred!), nu foloseste nimanui, nici celor plecati care, daca mai pastreaza o legatura cu lumea asta, sufera si mai tare fiindca i-au indurerat pe cei dragi, nici celor ramasi neconsolati, care ar avea nevoie de incurajare si optimism, ca_cu durerea se descurca si singuri. Asa ca au vreau sa-mi iau cetatenia daca si credinta aia stramoseasca, sanatoasa, ca mortul trebuie condus cu ras si voie buna, sa-i usuram trecerea.
    Cat despre zvonul ca-l pun iar pe Cseke la Sanatate…m-a luat subit cu rau si greata. Daca asa o sa fie, zau ca pun de-o revolutie, gasesc eu ceva, macar o greva foamei, sau trec direct la voodoo, stric toate acele de sringa pe o papusa care sa-l intruchipeze.

  4. sorin zice:

    Inscriptie pe o zi de toamna
    (de Vasile Voiculescu)

    „Au inceput sa fie iar arborii de aur
    si tremura minunea paletelor de foi.
    Se parguieste vremea intinsa pe coclauri,
    Divinitati streine au poposit la noi.
    ……………………………………………….
    Tu strans lipeste obrazul de ziua care trece,
    E ce-ai mai drag sub cerul atator spulberari…
    Obrazul dulce-al zilei, mai tras si tot mai rece,
    incet se departeaza, intors spre alte zari.”

    🙂

  5. Drugwash zice:

    Asta nu-i toamnă, e iarna umanităţii… 😦

  6. Cârcotaşu zice:

    cam aşa ar fi alb pe alb?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s