După…

Nițel după prânz, a intrat în Prăvălie o asistentă din spital. A cumpărat ceva pastile de răceală și nu-știu-mai-ce. Am întrebat-o ce fac Arșii. Pe bune, știu că trebuia să blurez nițel adevărul, că scriu pe blog, nu în jurnalul personal, și ar fi fost de bun simț elementar, dacă nu cumva obligatoriu, să pretind că am întrebat-o: Ce fac cei șapte pacienți care au suferit arsuri grave și au fost aduși la voi?
Nu, adevărul e că exact așa le-am zis – Arșii. Scriu cu literă mare fiindcă așa am gândit.
Și ea mi-a zis că au fost transferați la Spitalul de Arși. Și încă niște lucruri triste pe care nu vreau să le transcriu. Pe urmă a început să plângă și mi-a spus că unul dintre băieți, care era cel mai bine când l-au adus, a zis, înainte de-a intra în comă: „Doamne, ce i-am făcut lu’ mama, și eu, și frate-miu?!…”
Și a intrat în comă.
Asistenta a plătit paișpe lei și-a plecat.
După, din punctul meu de vedere, nu s-a mai întâmplat nimic important. Din punctul de vedere al Prăvăliei s-au mai bătut niște bonuri mari, există atâția oameni care se îngrijesc atent, își previn deshidratarea pielii, inerentă – cu trecerea vârstei, își catifelează călcâiele și  își apără ficatul cu silimarină fiindcă mai beau, din când în când, o bere, un vin.
După, am funcționat  normal, adică am satisfăcut aproape toate cererile celor care aveau așteptări mici, normale.

Puștiul ăla care a intrat în comă după ce a zis vorbele pe care le-a zis, nu știe că fratele lui e deja mort. Nu știe că Ponta și-a dat demisia. Că primarul sectorului care l-a ajutat să-i facă maică-sii cea mai de nefăcut treabă din lume, a demisionat și el. Nu știe nimic.

Important ar fi fost ca el să fi știut toate astea, înainte de-a intra în comă.

Adică, așa cred eu, că un sistem care se urnește după ce îți mai intră în comă un  puști, ar fi trebuit să nici nu existe.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, d'ale Prăvăliei și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la După…

  1. psi zice:

    of, renata… of… 😦

  2. Acu’ pe bune , renata. Ca suntem intre noi si ne stim de atata vreme asa ca-mi permit sa fiu al dracului de sincera. Ce vina are guvernul sau partidele sau pizda ma-sii ca tinerii astia se duc ca oile cu sutele in niste spatii insalubre sa se imbete ca porcii, sa fumeze in draci si sa urle din toti bojocii ? Crezi ca daca le inchide bombele sau interzice fumatul or sa fie mai fericiti ? Eu chiar nu inteleg vanzoleala asta : daca ieseau in strada sa-l usuiasca pe nesimtitul de Oprea cand a murit baiatul ala, da. Dar acum, sa-i martirizezi pe niste copii ca s-au dus sa bea intr-un club? Fireste ca-i compatimesc dar altceva inseamna sa fii erou.

    • Nu sunt eroi. Sunt victime. Eroi sunt cei care au intrat din nou, să mai salveze pe alții.
      Tu, pe vremea ta, te duceai în discotecă. Eu n-am fost decât o dată. Am stat 5 minute și-am plecat fiindcă era pra mult zgomot, prea multă aglomerație. Nu era genul meu de distracție, dar pentru sute și mii de copii de 20 de ani era. Asta nu înseamnă că nu erau normali. Buba era la mine. Acum le zice cluburi. Fac exact ce făceau și generațiile noastre acum 40-50 de ani.
      Spațiile în care se duc acum sunt insalubre fiindcă altele salubre nu există. Nu știu dacă se îmbată ca porcii. Știi tu? Eu cred că n-au luat foc de la băutură, fumat și țopăit.Deși buretele ăla s-ar fi putut aprinde și de la o țigară.
      Aceeași nenorocire se poate întâmpla într-o biserică, la o mare sărbătoare. S-a și întâmplat…
      Polițistul ăla n-a murit fiindcă Oprea s-a plimbat prea mult cu coloană oficială, ci pentru că în carosabil era o groapă de la o lucrare lăsată neterminată și nesemnalizată.
      Nesimțitul de Oprea nu avea ce să caute în guvern. În niciun guvern. Dar l-a pus Ponta.
      Simpla dorință de-a intra în politica românească a oricui, mă face să-l suspectez pe omul respectiv că vrea la ciolan. Orice om întreg la minte știe că se bagă într-un sistem care funcționează murdar, numai pe bază de corupție pe care, dacă nu-l acceptă, acesta, sistemul, îl va rejecta.
      Compromisul începe de la primul pas. Ecaterina Andronescu a candidat pt. PSD acceptând să fie alăturată pe un afiș electoral cu Vanghelie care garanta pentru ea. Dacă tu ai fi fost doamna prof. univ. ai fi stat să te crediteze analfabetul mafiot Vanghelie? Eu cred că nu. De la compromis la corupție e un pas. De-aia cred că sunt toți la fel, chiar și cei care, aparent, par oameni de onoare.
      Sunt de acord că va fi un haos total. Dar din haos s-a născut și Lumea.
      Să vedem ce se mai întâmplă.

      • Maria zice:

        De 2 zile te citesc si rad si plang dar mai ales ma bucur aproape tremurand ca te-am descoperit om de om, nu gasesc cuvinte acum, n-am rabdare oricum, vreau sa citesc mai departe…Ma opresc insa fiindca aici nu te inteleg si am nevoie sa inteleg un om pe care il respect, il admir si care ma bucura. Cum crezi tu ca se poate schimba politica actuala? Sau „actuala clasa politica”? Uite, eu nu cred in tanara generatie. Nu pot. Dimpotriva, constat cu disperare ca cei batrani au fost – unii mai sunt – mult, dar mult de tot mai buni, cel putin profesional, decat tanara generatie. In domeniul meu, tinerii sunt o catastrofa, poate fiindca sunt lipsiti de cultura, poate fiindca sunt superficiali, materialisti, nu stiu, poate pur si simplu totul e schimbat si gata, alt film, alt joc. Pui o intrebare si am de gand sa-ti raspund si eu la ea, desi nu mi-e adresata : da, as fi stat sa ma crediteze analfabetul daca stiam ca sunt in stare sa fac ceva bun pentru multi si ca fara creditarea asta riscam sa nu mai ajung in pozitia din care sa pot face ceva bun pentru multi. Iti dai seama ca daca omul onest, profesionist, nu accepta compromisuri, politicul se umple de neonesti si neprofesionisti. Cum se rezolva situatia asta? In ’90 am fost foarte vehementa impotriva lui Iliescu si ai lui. Acum vad altfel lucrurile. Dupa ce s-au dat in stamba toate partidele si orientarile, ma tem cu oroare ca Iliescu a fost raul cel mai mic. Si cand nu ai niciun bine, raul cel mai mic e tot ce poti sa-ti doresti.
        Desi nu ne cunoastem (se poate remedia, cred ca voi cauta Pravalia!), te imbratisez cu drag si iti spun asa: CU CERTITUDINE ti-ai iubit parintii! Maria

      • Maria, clasa politică nu se poate schimba. Nu doar aici, nicăieri. Nu oamenii aleg să facă politică, ci politica își alege reprezentanți corespunzători. Oamenii care știu că nu pot face compromisuri, nu pot lua mită, nu pot să poarte botnița sistemului nu se duc în politică. Își văd de viața lor. Și, la rândul ei, politica îi ignoră.
        Eu îl detest la fel pe Iliescu acum, ca și atunci. Îl admir doar pentru că, școlit la academia frunzelor kaghebiste, stăpânea perfect arta de-a vorbi fără să spună nimic. Țăranul sas, Johannis, școlit în civilie, cum deschide gura, cum scoate o prostie.

  3. Daca faci un pomelnic cu numele celor 32 de morti , e dureros ; dar daca faci un „vitraliu” cu povestea vietii celor 32 e sfasietor. Si daca mai adaugi si secvente din vietile celor care se zbat (cu sanse sau fara) pe un pat de spital iti dai seama cum se traieste Apocalipsa, chiar daca nu-i un cataclism planetar. Nu s-a sfarsit LUMEA, s-au sfarsit 32 de lumi. Eu numai la asta ma gandesc, nu la lista cu nume.

    • klaus zice:

      Oare ce-o simți LUMEA-mamă despre cele 32 de lumi-copii, copiii ei?

      • Nu stiu daca a simtit ceva, poate nici n-a bagat de seama. Alaturi de clubul ala nenorocit e o maternitate; nu stiu cati copii au venit pe lume in noaptea aia dar s-ar putea ca LUMEA sa fi facut recensamantul de dimineata si sa fi zis ca are inventarul complet.
        „Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul”, vorba Poetului…Doar ca si mustele au cate o poveste si pe cineva care le-o fi iubit.

      • Adelino, să nu exagerăm! Cu excepția șopârlelor, pe muște nu le iubește nimeni. Poate păianjenii, dar într-un mod pervers.

    • Norocul nostru, cinic sună, dar asta e, este că nu-i cunoaștem. Sunt niște entități care nu mai sunt. Regretul, furia, empatia sunt abstracte pentru noi. Pentru familiile și prietenii lor e un dezastru ca o… arsură veșnică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s