O altă întâmplare cu un câine

1813_3a42b8d6 Am terminat de citit, acum două ceasuri, cartea asta.
Acum două ceasuri eram pe cheiul Dâmboviței și consumam benzină de stat pe loc. Și am terminat cartea, deși nu citesc niciodată în mers, fiindcă după câteva paragrafe îmi vine să vomit. E o chestie de O.R.L., niște pietricele și grăuncioare care decodează senzația de mișcare se bâltâcâie greșit…
Dar, dacă e să ataci Cheiul vineri după amiază, mișcarea devine atât de staționară, încât orice problemă cu echilibrul ai fi avut cândva în urechea ta internă, acum ești un împuțit/o împuțită de isteric/isterică, fiindcă numai în speranțele tale te miști! În realitate staționezi.
Nu țineam cartea pe volan, cum țin ăștia cu tabletă, tableta, o țineam pe locul mortului și-o citeam indirect, subversiv, adică îl lăsam pe Subconștient să creadă că nu fac nimic din ce nu se face în mișcare, dar când prindeam două-trei minute de stat pe loc, citeam. Așa, doar cu ochii  aruncați spre scaunul din dreapta, orice participant la trafic ar fi putut să jure la tribunal că nu făceam nimic altceva decât să mai înaintez un metru jumate la câteva minute. Cu mâinile înțepenite pe volam la două și zece, ca începătorii.
În realitate, citeam la cartea asta.

Și vă sugerez s-o citiți, chiar dacă stilul e naiv-arid, fiindcă personajul principal și autorul sunt totuna, și relatarea e a unui adolescent de 15 ani, care suferă de o anume formă de autism. Și dacă vă trece prin minte că nu vă interesează cum gândește un puștan autist fiindcă nu vă interesează, normali fiind, dați năvală și citiți-o! Discursul autorului, la persoana întâia, descâlcește ghemotoacele de gândire ale normalilor de noi, care ne simțim stresați, uneori, și băgăm foarfeca în încurcătură sau luăm pastile.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în literatură, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la O altă întâmplare cu un câine

  1. I AM WE ARE zice:

    Mi-a facut placere sa citesc articolul. Imi place umorul tau.

    • Mă bucur să te am aici, printre boschetarii gării.
      Speram să zici – o să caut cartea asta, nu că îți place umorul meu.
      Concluzie: nu mă pricep la advertoriale. 😦

      • I AM WE ARE zice:

        Sa caut cartea? Io, plm, nu citesc decat bloguri. Daca citesc beletristica imi curge sange pe nas…

      • Mmmmm!… „Dacă citesc beletristică îmi curge sânge pe nas…”
        Uite o afirmație care merită studiată! De doctori, firește. Vasăzică lectura are efect antiagregant plachetar. Chiar exagerat, după cum spui, dacă te bufnește sângele pe nas. Deci, cititul de carte reduce riscul de accident vascular și de infarct miocardic mai bine ca o aspirină pe zi.
        Sfat: citește puțin, ca să nu dai în hemoragie. Două pagini? Trei? Cu atenție, însă, există cărți pe care nu le mai lași din mână, odată ce-ai trecut de pagina a doua. 🙂

        În altă ordine de idei: și Borges zicea că n-a citit în viața lui decât 1000 de cărți, și pe urmă le-a tot recitit. (Să nu mă întrebi „cine plm e Borges?”, că nu te cred. 🙂 )
        Există bloguri și bloguri. Dacă-l citeai pe-al lui Daniel Bejan (în plm, că l-a închis!), era ca și cum ai fi citit literatură. Mai am exemple, dar nu-mi vin acum în minte…

        Nu căuta cartea. Se găsește. Când o fi să te reapuci de citit, o să vină cartea la tine. 🙂
        Mai treci pe-aici!

    • I AM WE ARE zice:

      Stiam ca te voi soca profund cu replica asta. Sa iti dau aceasta replica si sa treaca neobservata…era putin probabil, stiu. De fapt eu probam umorul tau. Eu judec omul, printre altele, dupa calitatea umorului. Nu ma asteptam sa dedici un articol intreg „motto”-ului meu, dar nici nu ma deranjeaza. Ai avut material pentru ziua de azi, cititorii tai fideli au apreciat, s-a ras…totul este ok.
      Acum vreau sa iti zic care este motivul pentru care nu citesc beletristica. Numele meu mjlociu este „teoria conspiratiei”. Studiez intens (medie de peste 2-3 ore/zi) de peste 10 ani diverse teorii din astea si consider ca am ajuns destul de departe. Acum, ca am constientizat ca suntem sclavi si controlul planetei a fost deturnat de catre forte ascunse, nu mai pot sa ma prefac ca totul este ok si sa citesc poezii. Ma simt obligat sa continui studiul, sa aflu, sa analizez. Sunt dependent, nu ma pot opri.

      Mama mi-a deschis ochii si inima catre spiritualitate. Am studiat si acest domeniu foarte atent, am citit peste o suta de astfel de carti, daca le putem numi asa. Cartea mea de capatii a fost „Din tainele vietii si ale universului” – scrisa de Scarlat D. Recent am constientizat ca tot domeniul a fost inventat de catre cei care ne conduc si nu mai are nicio impornanta pentru mine. Reincarnare, karma, scopul vietii, ascensiune… toate astea sunt la misto. Am aruncat „spiritualitatea” la gunoi si am ramas cu teoria conspiratiei.
      Ti-am mentionat de mama pentru ca tu ma duci cu gandul la ea. Semenati si aveti aceeasi varsta. Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu mai intelegator si tolerant, sa ma port cu tine cum as vrea sa se poarte cineva cu mama.

    • I AM WE ARE zice:

      Citeam blogul lui Mihai pentru ca suntem prieteni si consideram ca e normal sa il ajut. Acum nu mai consider asta. Acum te citesc pe tine, desi nu parem compatibili si nu cred ca va merge. Incerc.
      Citesc blogul Oliviei Steer, dar scrie rar. Mai demult citeam ci la Cristian Margarit, dar acum nu mai pot. Ultimul blog la care ma mai uit din cand in cand este blogul lui Krantz, dar acum nu ma voi mai uita din cauza glumei lui cu padurea salvata 🙂
      Ba voi mai citi, am glumit!

      • Ce chestie!… Bine că sunt de-o vârstă cu mama ta. Am un prieten a cărui mamă e mai tânără ca mine.
        Nu trebuie să fim compatibili cu totul, că nu ne facem transplant de organe unul altuia! 🙂
        Suntem compatibili la teoria conspirației. Am moștenit-o de la tata. Totuși, n-o studiez,, că vine ea peste mine, zilnic.
        Pe Olivia Steer n-o plac. Da deloc! Se bagă în chestii pe care nu le cunoaște. E urechistă. Poți să-ți dai o părere, în cazul ei, nu să mâni oamenii pe căi greșite. De fapt, n-am citit de ea decât teoria antivaccin. Și eu sunt împotriva vaccinului-moft, antigripă, antipojar… dar sunt pentru vaccinul antipolio și toate cele 3-4 vaccinuri pe care le-am făcut eu și maică-ta în copilărie. Spițereasă cum sunt, știu ceva mai mult despre molecule noi, despre cum se testează ele, despre cum se escamotează reacții adverse, cum nu se pun în balanță binele și răul pe care-l fac, dar asta discut la o bere, nu creez psihoze pe fb, fiindcă trebuie să ai dovezi și statistici, ca să susții o teorie de genul: statinele ne omoară mai repede decât colesterolul. De exemplu. Ca să nu tac…

        Ar fi trebuit să interpretez nuanțat și corect de ce ai specificat tu că nu citești beletristică. Mea culpa! Deși mi-am scris textul pornind de la cuvântul ăsta, am asimilat afirmația parțial – că nu citești. Ceea ce e, observ, total greșit.
        Totuși articolul n-a fost chiar ofensator, recunoaște!
        Dacă ai studia viața pietrelor, adică să fii un nebun de-ăla care ține un bolovan pe masă în sufragerie și-l cântărește zilnic și scrie timp de 365 de zile, într-un caiet de observații, că piatra lui are 845,13 g, și continuă s-o cântărească și analizeze, de-a lungul vieții, tot ai avea toată admirația mea.
        Arheologii nu sunt cu mult mai utili decât conspiraționiștii, atâta vreme cât își politizează descoperirile (altă teorie a conspirației, în care cred) și nu dau publicității decât ceea ce se integrează scenariului unanim acceptat.

        p.s.: și totuși beletristica bună e ca un pahar de alcool și-o țigară, după o zi turbată. E Panic Room. Unde nimic rău nu ți se-ntâmplă.
        alt p.s.: da, pe Krantz îl citesc și eu. Și l-aș citi și dacă tu nu l-ai mai citi, din pricina glumei cu pădurea salvată.

      • I AM WE ARE zice:

        Multumesc pentru raspunsul amabil. Se pare ca am avea multe de vorbit. Textul tau nu a fost ofensator la maximum, ai fi putut mult mai mult, e clar 🙂

      • Da. De fapt, e un text prost, probabil. Ideea era că mai bine să știi ce e aia beletristică și să nu citești, decât să fi citit un singur roman, și ăla prost, și totuși să nu știi cu ce se mănâncă beletristica. Era de bine pentru tine, Oaie!
        O să-ți zic Oaie, fiindcă nickul actual mă scoate din sărite și am hotărât să-ți dau o poreclă la nick. 🙂

    • Exact. De-acolo am luat poza!:)

      • Cârcotaşu zice:

        Da. Şi tot de acolo poate fi şi cumpărată. Sunt două oferte. Şi zi boschetarii gării! 😯

      • Păi, îi vrei în ordine alfabetică sau aleatoare?
        Toți cei care-și pierd câteva minute din când în când, pe peron. În orice listă, eu aș fi prima. 🙂 Din motive tehnice, lesne de înțeles.
        p.s.: n-a fost un peiorativ. A fost o declarație de dragoste, de apartenență la cauză. Vezi, tu? Dragoș cam venise cu nuielușa. Și ăsta a fost un truc stilistic nevinovat ca să-i domolesc încrâncenarea. Că, adică, toți ăia care s-au distrat cu cățelușul trucat sunt niște expirați, niște vai de capul nostru. Boschetari mi s-a părut termenul cel mai bun, pentru toată lumea. Boschetar conține B, de la boem și A de la anacronic.
        Vrei să-ți construiesc acum o teorie din care să rezulte că mai bine boschetar decât prinț?

        Ești de acord?

  2. Cârcotaşu zice:

    Acu’ depande de un’ te uiţi. Da’ oriş’cât, la ceva de mijloc nu te-ai gândit? Ei? 🙂 Ş’acu’, dacă tu ai făcut o glumiţă, noi ăştilalţi, avem interdicţie? 🙂

  3. psi zice:

    ok, ok, te cred pă cuvânt, am văzut și linkul. rezolvăm cam greu cu cetitu-n trafic dar ne străduim. la nevoie mă sui în sensu’ giratoriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s