Marțea celor trei ceasuri bune

Primul ceas bun a fost la cafeaua de dimineață. Am stins aragazul, am deschis calculatorul și am aflat că Google sărbătorește descoperirea apei pe Marte. M-am bucurat. M-am bucurat sincer, dacă nu pentru noi, ăștia care suntem,  măcar pentru urmașii urmașilor noștri.  Chiar dacă se va găsi un investitor român care să preia apa marțiană (ca Videanu, marmura) și s-o exporte pe pământ în flacoane tip Chanel No.5 , tot e posibil ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, în Abecedarele copiilor de clasa-ntâia, bătrâna, celebra și inepta propoziție „Ana are mere.” să fie înlocuită cu strănepoată-sa: „Marte are apă.” Care va dăinui cel puțin  tot atâta amar de ani cât idioțenia cu Ana, dacă Planeta Roșie are destulă apă.

***

Al doilea ceas bun a început la șapte și douăzeci și s-a sfârșit la opt fără un sfert, în aceeași dimineață.
La șapte și douăzeci, luam un viraj stânga pe o alee dintre blocuri și din fața mea venea o altă femeie cu o mașinuță cât un cozonăcel care voia să ia viraj dreapta, dar nu l-a mai luat, a venit în diagonală și s-a oprit în mine. Ne-am dat jos fiecare pe unde a putut. Ne-am uitat la mașini, fiecare la a ei, de jur împrejur, cam ca atunci când vrei să cumperi un porc viu de Crăciun, și habar n-ai cum ar trebui să arate porcul care merită cumpărat.
– Am permis de două zile, zice. Mă omoară al meu!
– Și-al meu m-ar omorî, dacă ar fi fost vina mea, dar n-a fost.
– E ziua lu’ fii-mea, zice. Mă duceam să-i comand un tort.
– Nu cred că te omoară de ziua copilului, zic.
Se scotocește prin buzunare și zice:
– Am doar o sută de lei la mine.
Asta mi-a plăcut. Dacă zicea „am decât…”, zău dacă nu-i luam banii! Așa, i-am cerut o copie după asigurare. Ne-am dat întâlnire după amiază și, la ora la care scriu, ne-am întâlnit deja în piață, la noi, mi-a dat copia, am dat o raită împreună prin magazinul de pantofi și am așteptat-o să-și cumpere niște ghete din piele întoarsă, cu talpa cusută. Ea m-a așteptat să-mi cumpăr o curea. Am condus-o acasă cu mașina, adică vreo șapte sute de metri.

***

Al treilea ceas bun a venit imediat după al doilea. Am intrat în Prăvălie, cu întârziere,  și am citit ultima pagină din Observator cultural, o publicație despre care habar n-aveam că există. O lăsase un pacient, drept șpagă.  Dar ce șpagă! Ultima pagină – versuri de Șerban Foarță. Mi-e imposibil să nu vă las și eu, la rându-mi, măcar un comision, de dragul ceasurilor bune:

 

Dulciuri

Ronţăind alune, lunea,
marţi, lingând un marţipan
(care are moliciunea
unei catifele panne),
uiţi de vineri şi de izul
ei de vinete pané

Dacă ţi s-ar cere-avizul
despre ziua care-ţi e
cea mai dragă, ai răspunde
că nu-i vorba de o zi,
ci de câteva secunde
când se poate-ntrauzi
geamătul reginei-nopţii
care năduşeşte-n cercuri
de parfum, la miezul nopţii
dintre joimâine şi iericuri.

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, autoturisme și alte chestii personale, citesc şi-mi place, d'ale Prăvăliei, strict autentic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Marțea celor trei ceasuri bune

  1. Daca se anunta ca Marte are bere cu lamaie m-as fi bucurat si eu. Asa, cum apa nu prea beau… 🙂

  2. klaus zice:

    Faza-i superbă! Ești sigură ca s-a petrecut pe aste meleaguri?

  3. psi zice:

    constat că-i amiabil constatul. 😀

    • Cârco, îți înțeleg disperarea. Noi am oprit rețete în farmacie pe care le-am onorat parțial, fiindcă nu aveam toate medicamentele pe stoc. Azi nu mai pot să introduc rețeta fiindcă două poziții au ieșit din lista care era valabilă ieri. Pacientul n-are nicio vină. A fost dispus să plătească în avans și să aștepte două zile, până-și ia toate medicamentele.
      Sunt în aceeași situație: cu rețeta lui mă șterg la fund. Am dat produsul de pe raft și-o să plătesc totul, 100%, la liber, din buzunar. De ieri pe azi s-au strâns 700 de lei. La noi în Prăvălie suntem 3. 700/3. Ca o penalizare la salariu.

      Într-un fel, mă bucur că se întâmplă așa. Vreau să-i văd ăe pacienți spărgând geamurile farmaciilor și rupând dinții medicilor de familie. Dar nu se va întâmpla. Suntem un popor blând, mioritic.

      • Cârcotaşu zice:

        Din întâmplare nu farmaciştii şi nici medicii de familie nu sunt de vină în situaţia asta, ci modul absolut iresponsabil în care se iau hotărârile la CNAS. Şi cred că nu e singura „minune” la care asistăm acum, făcută de un factor „responsabil”. Poate propune cineva să fie sanctificat! Cât despre disperare, aş numi-o mai degrabă indignare.
        Şi mai e ceva: sfatul cu o nouă vizită la medic nu are nicio valoare, medicul s-a înregistrat deja cu o prescripţie pe două luni, inclusiv în cardul de sănătate, deci nu mai poate repeta prescripţia.fără a risca să fie luat la întrebări!

      • Cârcotaşu zice:

        Cum nu prea ştiu multe, conform unei sugestii ale unui coleg blogger, am adresat o petiţie Avocatului Poporului. Textul poate fi citit ca o completare la articolul despre care vorbim. La o nouă vizită poate fi citită actualizarea.

  4. Mda… asta e problema. Medicul s-a înregistrat deja cu o prescripție.
    La farmacie, anularea rețetelor și reintroducerea lor, în aceeași zi, a devenit o operațiune respinsă de soft. Poate așa e și la doctori, Habar n-am!… Știu – dar-ar dracii! – că avem de plătit fo 500 de leuți din buzunar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s