Mândria de a fi bercenar (2)

Dacă m-ar întreba cineva:

  1.  De ce  ai devenit bercenar?
  2. Și totuși, de ce bercenar?

Răspunsurile ar fi:

  1. De frig. În Ghencea, o centrală termică, inițial construită pentru 4 blocuri, încălzea 17. Tot atâtea încălzește și acum. De Bobotează, când intrai pe ușă,  trebuia să iei doi gâți de tărie ca să ai curajul nebănuit să-ți dezbraci paltonul și să-ți pui moltonul de casă. Fularul rămânea la gât. Și apreschiurile, cu care te deplasai pînă la botoșeii ecosez și te uitai la ei. Încă o gură de vodcă. Două minute să-și facă efectul. Abia după aia urma schimbul.
    A trecut revoluția, a răsărit domnul Iliescu pe cer în pofida Soarelui și, de Bobotează, era la fel.
  2. Am văzut zeci de case în tot Bucureștiul. Cu un agent imobiliar hiper-ambițios. Toate vizionările alea sunt tot atâtea romane nescrise. Luam câinele cu mine de fiecare dată. M-am certat cu agentul imobiliar model, fiindcă îmi zicea că proprietarii poate n-ar vrea un câine în casă și eu îi spuneam că, dacă vrei să scapi de casă, te pot vizita și canguri, și vampiri, totul e să obții cel mai apropiat preț de cel fixat.
    Era cinci după amiază și agentul a parcat în colțul unui cenușiu de bloc cu zece etaje. Câinele a coborât primul. A făcut un pipi ultra-scurt și a pornit-o pe aleea dintre cei doisprezece tei. Agentul a zis: aș vrea să vedeți mai întâi apartamentul din blocul de vizavi și după aia pe ăsta.
    Ei, am zis, câinele a schimbat ordinea. Să ne ținem după el.
    Agentul a mai bâiguit ceva despre ore prestabilite. Am urcat toți trei la primul etaj, pe scări, și erau patru apartamente pe palier. Câinele s-a așezat pe coadă, pe preșul de la numărul 7. Agentul s-a uimit puțin, că uite ce coinidență!

Și acolo m-am mutat, fiindcă așa a vrut câinele.
Nu e vorba de mândrie, e vorba de instinct.  Acolo a ales câinele să locuiască.

Așa că titlul e greșit.

Îmi cer iertare!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, cronici, experimente și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mândria de a fi bercenar (2)

  1. Drugwash zice:

    Bercenar sau Mercenar? Mă gîndesc poate-oi fi răcită… 🙄
    De fapt aşa-s io, jigodie. Da’ de data asta m-ai făcut să rîd cu alegerea lătrătorului aşa că te iert. Dar numai de data asta. 😉

  2. Cârcotaşu zice:

    Păi nu câinele a ales să fii bercenară, el săracu’ a ales, să zicem, numai un apartament din Berceni, anume apartamentul 7 dintr-un bloc. Aşa că titlul nu e greşit!

    • Da? Posibil să ai dreptate, într-un fel. Doar că la toate celelalte vizite câinele s-a ținut după mine. A fost singura dată când a luat-o înainte și m-a condus.
      Nu e mai puțin adevărat că mă număr printre idioții care cred că te poți baza pe instinctul unui câine.

      • ALM zice:

        Păi cam are dreptate! Dacă vă duceaţi, de exemplu, în Balta Albă şi căţelul vă trăgea în Berceni atunci el „era de vină”. Dacă a luat-o înainte, este posibil să fi fost vreo „chestie” olfactivă …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s