Violul ca experiment

Judecătorii le-au dat retardaților ălora, tunși ca niște farfuriuțe pe care ai pus grâu la încolțit, niște pedepse adevărate, dar simbolice. Unul singur a luat, clar,  opt ani și patru luni (dacă se pune un scenarist pe scris și un regizor pe făcut film, n-au de ce să mai caute un titlu potrivit, că e cuprins în sentință). Ceilalți au încasat ceva mai puțin de jumătatea aritmetică a celor 15 ani. Ăia trei care au recunoscut: „Da, domnule Președinte, am futut-o în timp ce o țineau șase”, au luat 30% din pedeapsă. Poate că așa e legea în România, miloasă față de cei care mărturisesc în Instanță că nu pot fute nimic, dacă obiectul exercițiului lor sexual nu e contenționat în șase puncte, ceea ce e cu două mai mult decât în laboratorul de farmacologie, unde, la comanda: „Contenționați animalul!”, patru disperați legau sforicele de labele unui iepure și le înnodau strâns de piroanele cu care era prevăzută științifica placă de contenție, al cincilea făcea injecția cu beta-blocant, iar al șaselea punea stetoscopul pe inimioara iepurașului și cronometra numărul de bătăi pe minut. Da, domne, la trei minute după intravenoasă, ritmul cardiac scade cu  10%! Am dovedit și noi, încă odată, ce s-a bătut în cuie științifice acum juma de secol!
Al șaptelea scria în foaia de observație a iepurelui, care luase oral albastru de metilen plus diuretic cu un sfert de oră înainte de mizeria asta, scria repede, să apuce să-i pună pâlnioara la puțulica iepurească și să culeagă în eprubetă câțiva mililitri pe pipi albastru.
După experimentul ăsta, Moha plângea, Osama bora în veceu, eu luam Meprobamat, iepurele se întorcea în cușcă și primea un morcov bine curățat și multe mângâieri din partea grupei.
Din punctul meu de vedere, experimentul ăla inutil,  care se numea, elegant, lucrare de laborator, era  un viol, fiindcă, absolut sigur, iepurele nu ne ațâțase cu nimic, nu-și umflase vena inghinală ca să ne provoace să-l injectăm, nu făcuse nimic, amărâtul de el, în afară de faptul că se arătase netemător față de noi, care-l mângâiam și-l îndopam cu bunătăți pe furiș, ori de câte ori treceam pe lângă cușcă.
Ghinionul lui era că se născuse iepure.

Cred că altceva am vrut să scriu: că i-aș împușca în genunchi pe toți ăia și pe toate alea care cred că, până nu saltă cățeaua coada…
Și le-aș chema, imediat  SMURDUL,  să-i ducă la spital, să-i facă la loc.
La un spital din Vaslui i-aș duce!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Violul ca experiment

  1. Comparatie: instanta romaneasca, in marea ei intelepciune si blandete, le-a dat intre 5 si 8 ani de puscarie pentru isprava lor, un roman care a violat o femeie in Italia a primit 18 ani de puscarie! Oare n-am putea importa niste judecatori italieni?… Dar ma consolez ca anii petrecuti de asta in parnaie n-or sa le fie deloc usori, li se vor parea o eternitate. Si cred ca vor afla pe pielea lor ce inseamna un viol!

    • Nu judecătorii lipsesc, ci legea.
      Asta nu e în regulă, să afle pe pielea lor în pușcărie ce e ăla viol. Înseamnă că au aflat-o și alții, care au intrat pentru alte infracțiuni.
      Scena aia din „Cel mai iubit dintre pământeni”… Pur și simplu nu pot să trec peste ea.

  2. Nicolae Nicu zice:

    Îmm…da… Este, dar este şi că nu este! Punctul tău de vedere, Renata, se susţine pe argumente solide (aici, aş exemplifica cu o întrebare: cei care violează bătrîne – unele îngrozitor de bătrîne, sau îşi violează mama – unele copleşitor de mame, ori îşi violează copila sau… copilul(!), pot invoca şi ei existenţa unei provocări din partea victimei?! Haida-de! Faţă de asemenea cazuri, eu nu văd decît o soluţie profilactică social: GLONŢUL!). Dar… Dar, este întrucîtva şi chestia asta cu provocarea sau tentaţia „irezistibilă”. Dacă vreţi, inclusiv cu ceea ce am putea numi „tentaţia infracţiunii”, a lucrului interzis, asemănătoare cu tentaţia riscului extrem manifest în cazul multor altora. Nu dezvolt acum, căci e o întreagă analiză de făcut şi explicat, nu spun că şi de justificat absolut. Cum oamenii sînt diferiţi, cu siguranţă că şi capacităţile lor de a rezista tentaţiilor şi provocărilor de tot felul, inclusiv de a rezista unora de asemenea factură, sînt diferite de la individ la individ.
    Pe de altă parte, există în lumea contemporană, dar parcă mai ales la noi, românii, orientarea deloc corectă de a pedepsi unilateral reacţia şi de a sub-pedepsi, ori chiar de a absolvi cauza, fapta sau circumstanţa în care s-a produs reacţia. Cel care răspunde la provocări este pedepsit imediat şi drastic. În jocul de fotbal, şi mai ales la noi, cînd unul răspunde la faulturi grosolane şi repetate, la înjurători şi insulte pe teren pe care arbitrul se face că nu le aude sau că nu le înţelege, va primi imediat din partea acestuia, „judecătorul jocului”, cartonşul roşu, iar provocatorul, adică agresorul real, va primi cel mult galben şi va fi felicitat de antrenorul şi colegii săi pentru că… a provocat(!) scoaterea unui adversar din ecuaţie, asigurînd superioritatea numerică a echipei sale asupra adversarului.
    Să n-o mai lungim: între alte aspecte, ce caută o fătucă – la vîrsta în care fierb hormonii în ea – cu decolteu generos şi fusta pînă la cur, ori cu pantaloni scurţi intraţi cu totul în fofoloancă, alături de şapte băieţi – la vîrsta cînd se scurg hormonii din ei – înghesuiţi într-o maşină sau într-o cameră? Sau pe un cîmp în puterea nopţii? Să mai îndrăznesc să întreb şi ce caută ea afară din casă la ora aia şi în aşa vestimentaţie? Să mai spun şi cum vorbesc puştoicele din ziua de azi cu băieţii şi, bineînţeles, băieţii cu fetele astea? Ştim cu toţii, părinţi, profesori, trecători pe stradă. Şi? Ce dacă ştim?
    Sigur, am expus aici doar un aspect al problemei.

    • Știu ce zici. O fătucă mai dezbrăcățică, așa, și-o caută cu lumânarea.
      Totuși, chiar și o prostituată care nu dă de înțeles, ci se oferă contra cost, tot are dreptul să alegă ce servicii oferă. Orice „autoservire”, cu japca, din partea clientului, se cheamă viol și e tratat ca atare.
      Și oricât ar da hormonii pe dinafară, când auzi primul țipăt de durere (sper că putem fi de acord că, oricât ar părea de asemănătoare, urletul de durere și teroare sună altfel decât ăla de plăcere), ți se taie ceva, nu știu, în creierul mic, în creierul mare și te oprești. Asta dacă nu ești un animal drogat sau beat sau bolnav psihic.

      De ce n-au încercat avocații inculpaților să aducă probe și martori că fata era o nenorocită de provocatoare nimfomană, căreia nu-i mai ajungea tot satul?

    • radus zice:

      Greu de raspuns la non-sensuri sau slab-sensuri nea Nicule. Provocator este doar o notiune iar valoarea ei este definita personal. Iar tinuta tine de gustul personal al celui care se imbraca nu de gusturile altcuiva. Dar morala e altceva. Iar asta lipseste pentru unii. Auzi mata: tentatie. Ba aia e crima(as vrea sa pot folosi cuvantul „omule” aici dar e mult pentru tine). Este egal cu a omora pe cineva doar pentru ca poarta cercei de aur si tu ii doresti. Ca doar te-a provocat, nu. Ti i-a aratat. Provocator…
      Auzi si mai am o intrebare pentru matale: tare provocatoare e o femeie tinuta de alti 6? Trebuie sa fie macho tare. Nu-i asa? Ia mai judeca. Doar cu 3 neuroni nu cu toti.
      Ca sa nu mai zic de comentariile referitoare la tinuta morala a fetei. Pai tata daca si la o „prostituata” te duci cu altii dupa tine pai mai bine ti-o tai. Asa ca toate tatele care incearca sa motiveze violul utilizandu-se de moralitatea fetei o dau cu mucii rau de tot. Dar asa e romanul: logica este facultativa si noi traim si fara. Mai zice-ti tare ca e o prostituata si n-am putut sa o am decat daca am mai plecat ca vreo cativa haidamaci dupa mine.

  3. Nicolae Nicu zice:

    Renata, ai categoric dreptate, în privinţa asta. Am şi precizat în finalul comentariului meu că am expus doar un aspect al problemei, aşa încît, în privinţa eventualelor circumstanţe presupus atenuante pe care le-ar invoca făptuitorul, el nu poate fi absolvit de vină, iar fapta trebuie pedepsită în raport cu gravitatea ei concretă, în raport cu gradul de pericol social pe care îl prezintă ea ca speţă infracţională. În plus, eu nu m-am referit în concret şi neapărat la cazul de la Vaslui, căci nu cunosc în detaliu desfăşurarea faptelor şi circumstanţelor care au condus la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii respective, iar relatările presei nu mi-au putut elimina destule motive de nedumerire.

    Încolo, pentru cine are un dram de judecată şi un minimum de cultură juridică, ştie că nici o faptă nu se judecă drept decît în contextul circumstanţelor multiple, a tuturor elementelor conexe în care ea s-a produs. Pentru că legea se aplică în litera ei şi, deopotrivă, în spiritul ei. Pentru că legea nu are numai rostul de a pedepsi, ci are mai ales rostul de a crea nişte raporturi de relaţionare umană şi corectitudine RECIPROCĂ între membrii societăţii. Prin urmare, misiunea judecătorului este să judece fapta persoanei, pe baza tuturor elementelor probatorii şi a circumstanţelor (împrejurărilor, condiţiilor, caracteristicilor etc.) în care ea s-a produs şi care i-au implicat pe cei doi subiecţi ai infracţiunii – subiectul activ, făptuitorul, şi subiectul pasiv, partea vătămată. Prin soluţia sa, judecătorul urmăreşte să facă dreptate (îndreptarea relaţiilor sociale afectate de producerea faptei), să despăgubească cu justă măsură, moral şi/sau material, partea vătămată şi/sau prejudiciată, să pedepsească pe vinovat cu dreaptă măsură, astfel încît, prin toate acestea, soluţia hotărîtă să aibă şi caracter exemplar pentru ceilalţi membri ai societăţii. Dreptatea este imposibilă dacă judecăm faptele oamenilor lăsîndu-ne mînaţi sau animaţi de instincte subiective, emoţionale.
    Respect pentru toţi de-aici.

  4. Nicolae Nicu zice:

    Apropo. Mi-am adus acum aminte de un caz asemănător cu cel de la Vaslui, petrecut prin anii ’70 în Bucureşti. Ştim, era epoca „minijupei provocatoare”, cum se mai numea. Într-un bloc de pe Şos. Giurgiului trăia o fătucă la vreo 16 ani, o adevărată bombă sexi, pe care părinţii deveniseră incapabili să o dezamorseze. Apărea asta prin cartier cu nişte fustiţe şi nişte mini-bluziţe, altfel curate şi elegante nimic de zis, de îi paraliza pe toţi flăcăii. Cînd se aşeza pe-o bancă din scuar, roiau băieţii în jurul ei, căci îi puteau vedea şi dateluţa chiloţeilor! Şi fetele se uitau după ea, chicotind şi şuşotind, care admirativ, care invidioasă sau mai ştiu eu cum. Într-o seară, inevitabilul s-a produs. Invitată de nişte amici din zonă (unii dintre ei fiind minori) la un ceai, cum se numea pe atunci sindrofia tinerilor, într-o cameră de apartament al unuia dintre ei, fata a pus-o cu toţi şapte! După un timp, din cine ştie ce motive, domnişoara i-a acuzat pe toţi de viol. Suspecţii au fost reţinuţi de miliţie, cercetaţi şi trimişi în judecată. La proces, între altele, victima a declarat cu guriţa ei, prosteşte, uluindu-şi pînă şi avocatul, că „dacă ar fi fost doi-trei, i-aş mai fi înţeles, dar şapte…?”!! Judecătorul nu şi-a putut reprima gestul de a-şi prinde o secundă capul în mîini, spunînd cu tristeţe doar atît: „Acum înţeleg…”. Sentinţa a fost dozată pentru fiecare dintre autori la minimul pedepsei.
    P.S. – A nu se înţelege că eu aş fi avut vreo legătură cu cazul acesta sau cu altul asemănător. Eram, doar, vecin de cartier cu toţi.

    • Păi, la minimul pedepsei să fi fost dozată și la Vaslui, dacă apărarea violatorilor dovedea cu fapte că provocarea a fost mai presus de orice.
      Ca si dumneavoastră, am spicuit povestea asta, atât cât a dat presa. Adevărul poate fi altul. Dar uitați-vă nițel la băjeții ăia… La cum arată.
      Măcar fata, pe televizor, arăta obnubilată și nițel retardată.

  5. zazania zice:

    Despre violul din Vaslui doar printul Charles nu si-a dat cu parerea asa ca ma asteptam sa zici si tu ceva. Ma asteptam sa dai cu bata in baieti ca bla,bla,bla…tipatul de placere nu e durere. Iubito, o fetisoara la anii astia ar trebui sa stie la ce se expune ca doar are atatea mijloace de informare.
    Nu te apuci sa zici nu la mijlocul intromisiunii dupa ce ai zis da ,ca nu te crede nici Cutu. Cred ca au fost magari dar nu cred ca a fost viol . Parerea mea.

    • Zuzu te pup cu drag și respir ușurată că nu taci chiar de tot pretutindeni…
      Întrebare: ai trecut vreodată printr-un viol? Răspuns, tot eu: firește că nu. Așa că ia-ți opinia cu titlu de ipoteză, că nu știi cum e și nu te poți pune în locul victimei.
      Discuția nu e pe caz concret, e de principiu.

      Și totuși, în legislația Lumii Civilizate, ai voie să zici NU în orice moment. Și poate la orice, nu doar la intromisiune.
      Altminteri, ca să revenim la oile noastre, ce zici de CTP? Cum și de ce o fi părăsit terenul?

  6. zazania zice:

    Pai lumea zise ca nu s-au inteles la bani, nu e niciun mister. Adevarul e ca eu nu prea intelegeam ce cauta CTP si nici Lelia la ziarul ala care se americanise, se jdovise se…orice, doar a ziar romanesc nu mai parea. Eu una nu-l mai citesc de mult.
    Cat despre viol , o sa razi chiar am fost victima unei tentative. Dar mi-am cautat-o cu lumanarea : eram studenta si m-am lasat agatata de un necunoscut cu care m-am dus la o plimbare romantica in Gradina Botanica din Iasi la ceas de seara. Iar dobitocul s-a dat la mine adica m-a trantit jos si mi-a rupt hainele de pe mine . Cand am incercat sa ma apar mi-a dat un pumn in barbie, am si acum o cicatrice. Doar ca eu am lupta pe viata si pe moarte si l-am ranit si am urlat iar el s-a speriat de paznicul care se apropia , mi-a luat geanta de pe jos si a fugit. L-au gasit pentru ca a trebuit sa mearga sa-si oblojeasca ranile. Stii ce a fost cel mai murdar lucru din toata povestea ? Faptul ca a trebuit sa dau zeci de declaratii la politie cu toate detaliile si-i vedea pe aia salivand in dosul birourilor murdare . Merci ca mi-ai dat ocazia , nu ma spovdisem de mult.

    • Zuzuleeee! Într-un miliard dă ani n-aș fi crezut că te-ai lăsat agățată.
      Da frumoase amintiri, nu?

      Io am avut o tentativă de ceva, că nu se poate numi tentativă de viol, la 31 de ani lucram la un spital de copii în Ploiești și-am făcut oreion. L-am sunat pe tata, i-am zis că arăt ca un bec cu dulia în sus și că mă înțeapă în urechi groaznic. Îl aud c-o-ntreabă pe mama : ”Auzi? Aia mică a făcut oreion?” S-a pus maică-mea să-l spurce, că el niciodată n-a știut că are copil, umbla teleleu,,, până la urmă i-a zis că nu. Lipește tata gura de microfon și zice – ai oreion. Zic: vino să mă vezi. Zice nu, că nici io n-am avut, cheamă salvarea.
      Chem salvarea. Un amețit de vreo 25 de ani, ochelarist, buimac. Zic nu te-apropia de mine, că am oreion. Dă-mi scutire de trei zile, s-o duc la personal, că lucrez în provincie. Zice că nu, c-o fi c-o păți… că trebuie să mă consulte, că să mă-ntind pe-o parte, cu ochii închiși, să respir profund. Io, idioata, mă întind. Îl auzeam că tot amușină la capul meu, dar am crezut că umblă în geanta aia neagră, cât un dric, cu care veneau salvariștii pe vremuri. Aud odată „poc” așa, sec. Și imediat înc-un „poc”. Suna ca unul care-și scoate pantofii. Mă-ntorc din poziția indicată și, ce să vezi, tocmai se urca de-abușilea în pat. Mă dau jos pe partea ailaltă, cam greu, că-mi bubuia capul de febră și de nervi. Zic; ce paștele mă-tii te-ai urcat în pat? Am crezut că vrei să-mi iei tensiunea. Zice, dobitocul, păi vreau. Da de ce te-ai descălțat? Cretinu, tot în patru labe, ziceai că-i ogar afgan, cu cărare pe mijloc, lațe și ochelari rotunzi de tocilar., zice așa mi-a venit.
      Așa ți-a venit, futu-ți gâtu mă-tii de stagiar împuțit? Ce credeai tu, boule, că nu-mi găseam nimic de futut și-am chemat salvarea? Zice – vă rog să mă scuzați, nu mi-am dat seama. L-am dat afară. Din ușă. zice: vă rog să nu mă spuneți la Dispecerat.
      Și-n nervii ăia, a plecat fără să-mi scrie certificatul medical.
      Ți-ai imagina că cineva poate să fie așa cretin? Nu la el mă refer, ci la mine. Că m-am pus pe-o parte, docilă, cu ochii închiși, cu respiră adânc, cum a ordonat don doctor! , .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s