Grund

Poarta. Gangul. Pivnița. În gang e întotdeauna răcoare. Mergi pe dreapta! Merg pe dreapta. Sunt un copil ascultător. Merg pe unde mi se spune. Deși pivnița e întotdeauna închisă. Încuiată cu lacăt. Cinci ani și jumătate am trecut pe lângă pivnița aia zăvorâtă, înainte și-napoi, și niciodată n-am surprins-o deschisă. Fiindcă nu mai conține nimic, e un hău negru, o gaură în pământ.
Uneori, Bunicul se apleacă așa, ca din întâmplare, și zgâlțâie lacătul. Blocat. Bun! Așa și trebuie.
Cândva, acolo-și ținea el butoaiele cu vin de Tohani. Deasupra, la stradă, era prăvălia. Cârciuma, ca s-o zicem pe-a dreaptă. Cârciuma și magazinul de coloniale. Acum e magazin de pantofi. În vitrină stau pantofi bărbătești stângi, pe niște suporturi care-i fac să arate ca și cum ar păși mai departe. Spre numărul 23. Unde stă Speriosu’. Unde mă uit eu, de la fereastra dormitorului meu la el în curte, unde n-am ajuns încă. Speriosu’ are o curte adevărată, numai bălării. Dacă mi-aș lua vreodată inima în dinți să intru pe teritoriul lui, iarba și tufele mi-ar gâdila genunchii. Nu știu cum umblă el prin curtea lui, că n-a făcut cărare. Uneori îl visez noaptea, plutind peste florile de păpădie și lucernă, până-n fundul curții unde-și are atelierul. O dărăpănătură, cam ca magazia noastră de lemne, cu șopron, unde-și ține tata motocicleta. Speriosu’ are și el șopron, doar că n-are motocicletă. Are șevalet.  Doamne, am cinci ani și nu știu aproape nimic, dar știu cum se cheamă alea trei lemnișoare gălbui, unite între ele, pe care-și ține Speriosu’ picturile când dă cu grund.
– Acum ce face, Papisule?
Bunică-miu îmi strecoară în gură ceva dintr-un castronaș, ceva oribil, cu lapte, o mizerie de-aia de gustarea-de-la-ora-cinci și-mi răspunde:
– Dă grundul.
N-am îndrăznit niciodată să-l întreb: ”Adică, cum?”
Fiindcă treaba aia din castron, torofleașca de după-amiază, mă deprima groaznic. Și n-aș fi mâncat-o niciodată,  dacă nu l-aș fi iubit atât de mult și dacă grundul n-ar fi sunat atât de misterios și mârșav, ca un început de lume. Chit că era maroniu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Grund

  1. Io-s mai de la țară. Mă pun ăia să mă autentific la o listă. Și nu știu unde.
    Mai învață-mă nițel, și mă uit la el, că mi s-au lungit urechile de când îl caut.

  2. Q_sound zice:

    scz, credeam ca daca-ti dau linkul , nu ti mai cere autentificare.

    contul-qsound
    parola-pinkfloyd19

  3. Q_sound zice:

    Din ce zona rurală a țării, mai precis? Ești updatată la limbajul argotic, ce n-am văzut. Dintre pastile sau de pe net? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s