Cum mi-am ucis dimineața

Aveam planuri, pe bune. Casnice. Utile. Nu zic de vase, că astea se rezolvă printre picături. Până fierbe apa de cafea, până întorc friptura…

Era opt și-un pic dimineața, eram liberă ca păsările cerului până peste zece minute, când tre’ să plec la Prăvălie, eram plină de bune intenții și încrezătoare și-mi beam cafeaua zgârmînd cu mausul pe blogurile prietene. Și mă pune dracu să intru la Ratzone. Care zicea despre un film. Și m-am gândit: băi, dacă te-apuci acum de uitat la filme… Ia, uite că nici nu-l găsești! O fi un semn, că nu e cazul să pierzi dimineața cu zgâitul la filme. Lasă, că-l cauți sâmbătă…
Eram c-un picior în bucătărie deja, când  – click! – dau de el. Și mă uit. Și mă uit. Și nu-mi venea a crede că băiatul lui Florin Piersic ăl Bătrân e așa sculă de băiat deștept și bun. Da’ bun, nene, în meseria lui.

Acuma, ce să fac? S-a ales praful de dimineața mea liberă. Că după ce vezi filmul ăsta, nu prea-ți vine să te repezi la șmotru. Stai ca proasta cu ochii-n gol și te gândești: ce bun e, mă, Juniorul lui Piersic și cât tam-tam se face pentru filme de doi lei, și ăsta, zău!…
Ăsta film!

Îl găsiți aici. KILLING TIME.

http://cinepub.ro/site/killing-time-2/

Ă? Cum vi s-a părut?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în filme și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cum mi-am ucis dimineața

  1. Q_sound zice:

    ‘QED’ ai vazut? alb-negru , cu acelasi junior…

  2. Cârcotaşu zice:

    Junioru’ e într-adevăr e maaare. Un fel de trei în unu’, că nu ştii ce să admiri, regia, scenariul sau interpretarea. Dialogul elevat musteşte de informaţii referitoare la „dotările” celor doi „eroi”, Superman şi Spiderman. Aş zice că titlul ar fi mai corect spus Killing the Time. Ar fi fost şi mai reuşit dacă ar fi învăţat de la ta’su’, măcar să spargă seminţe.
    Păcat că nu mai avem un critic de flim de talia Ecaterinei Oproiu! Oare ce-ar zice ea?

    • Mi-e teamă că Ecaterina Oproiu n-ar gusta filmul.
      În ordinea plăcutului, mie mi-a placut: 1 CAMERA (care e tot o indicație regizorală, bănuiesc, și foarte strictă:, 2 Cum joacă Piersic în general și în special scena din baie, 3 Moldoveanul care nici măcar nu e actor profesionist, 4 Cum îi curg mucii lu aia, care sta să moară și o știe 5 COSTUMELE.
      Și da, înainte de orice – dialogurile.
      Și așa-zișii timpi morți perfect justificați în economia scenariului.

      Am vrut să văd cândva io ând vreau să fluier, fluier, și m-am oprit cu văzutul în scena unde pușcăriașul se duce spre poartă în timp real și cadrul nu se schimbă nicio secundă, și cum lungul drum al pușcăriașului până la poartă, în context, mi s-a părut – scuzați! – o bășină, m-am oprit din vizionat. Poate m-am grăbit. Poate nu eram în ziua mea cea mai bună, dar lungelile de dragul axpresivității și-a metaforei și- hau-hai-hau din filmele românești actuale, când n-au justificare mă plictisesc.
      Excepție de la regulă: „Polițist, adjectiv”. Acolo e timpul măsurat cu biureta, la picătură. Și jur că nicăieri nu s-a pus vreo secundă în plus.

  3. Știi cum se spune? Intenția contează. Să-ți fie de bine filmul, m-ai făcut curioasă! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s