Fetele lui Vasilescu

Vasilescu ne regalează azi cu un clip.
M-am dus să amușin pe youtube și am găsit dovezi de necontestat că fetele sunt temeinic bune. Și când zic asta, zic că au mâncat muzică pe pâine ca să fie atât de subtile și originale. Zic că mănâncă pe pâine ritm, contrapunct, armonie și cântat a cappella, așa cum mănâncă americanii unt de arahide. Zic că elimină cu doar un bobârnac toată cântarea româniei, cu varianta ei modernă – vocea româniei, și românii au talent,  și factorul X, și orice scălămbăieli televizate care oferă pacea și extazul unor disperate care își închipuie că dacă bagă voce de piept,  și cântă ca și cum ar fi înghițit un burlan, și se perfecționează cu Brenciu, cu Smiley și cu grasa aia care poartă circul Klutzky pe cap, ajung artiste de cursă lungă și adevărate.

Uitați-vă la clipul Vasilescului, dar uitați-vă și la bijuteria asta:

Acest articol a fost publicat în bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, concert, cronici și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Fetele lui Vasilescu

  1. Q_sound zice:

    daca pe Vasilescu il puteam suspecta ca ii plac fetele, pe tine trebuie sa te cred, Renata. 😀 parerea mea este ca fetele au voce pt. alt gen de muzica, dar e interesant coverul.

    • Coverul e, după părerea mea, să cânți același faimos cântec într-o interpretare personală.
      Dacă n-o fi corect ce spun, să luăm muzica clasică. Păi, toți soliștii fac coveruri după coveruri după concertul în sol minor de mendelsohnn, să zicem. Și totuși pe unii îi recunoști după varianta audio, după 16 măsuri. Și-n comă l-aș recunoște pe Richter cântând concertele de pian ale lui Beethoven vs. Gilels, de pildă. Dacă tot am ajuns cu discuția aici, uite ce vreau să zic:
      Să luăm celebra sonată Waldstein.
      Gilels: https://www.youtube.com/watch?v=CDAFvdhIKI4
      și ”CTP-ul” interpretațiunii rusești 😉 , Richter:https://www.youtube.com/watch?v=eSWwn6fNaGI

      Acuma, gusturile nu se discută. Dar Gilels abuzează de pedală și se bucură de armonicul situației, poetizează, pe când jigodia de Richter bușește tot ce-am învățat noi la școală despre clasicismul muzical dar, DAR, merge fix pe semantica discursului muzical cu structură clară a vocii care vorbește și, în lumina asta, sunt sigură că Richter ar putea să-ți citească „Nemul Șoimăreștilor” în rusă ( cu condiția ca să fie tradus și tu să știi rusă!!!), și te face să devii susceptibil de a scrie rezumatul acelei ruine de roman.

      • Q_sound zice:

        numai tu putea sa explici cuvantul ‘ cover’ printr-un exemplu din muzica clasica. si nu oricare, ca doar esti Renata, asa ca ai ales Beethoven. ma intreb daca te-ai amuzat, adica inca ma intreb…
        cre’ ca in ‘ Arta de a avea intotdeauna dreptate’ am citit ca unul din tertipurile cu sanse de castig este de a aduce disputa(dialectica) pe teritoriul pe care te simti net avantajat. in fine,,, io cred ca doar pasiunea ta pentru muzica culta, Beethoven in special, te-a facut sa-mi scrii acest mesaj.
        al doilea link e gresit, neam de Richter acolo, nema CTP. ( ziaristul pe care-l admiri adica?)
        l-am cautat(ti-am zis ca-s constincioasa) pe CTP-ul „interpretațiunii rusești”( interpretațiunii ?), si-mi place mai mult Giles, mult mai mult. e exact cum ai zis- poezie versus lumina clara,- dar este tot Beethoven, n-ai cum sa te inseli! si inca ceva f. important : instrumentul de cantat este acelasi in ambele interpretari- pianul.

        dincolo e o piesa rock celebra, interpretata aproape a cappella, pt. ca exista o chitara zdranganita , parerea mea iritant, pe fundal. altfel spus, nu mai e nici urma de rock acolo, si da, fetele sunt f. bune, lectie de canto curata. cum am zis, e interesant coverul sau inedit, insa e pacat de vocea lor sa si-o iroseasca pe rock. io le vad cantand jazz sau soul. nu stiu de ce s-au apucat de coverul pe Eagle, poate sa frapeze; in definitiv, piesa este f. cunoscuta si indragita, iar ele sunt niste necunoscute cu voci bune, dar anonime inca.

      • Există o carte ”arta de-a avea întotdeauna dreptate?” Mmm!
        Exemplul mi-a venit pe moment. Fiindcă e logic. Numai clasicii muzicii se cântă și se recântă de milioane de ori, în sute de ani.
        Forțat e termenul cover. Aici am fost măgăriță.
        Băi, cu interpretațiunea mi-am permis o licență, că nu poți zice de ruși că interpretează, că sunt prea perfecți, prea exacți, nici că execută, că sună peiorativ.
        Un secret: integrala concertelor lui Beethoven o am cu Gilels, nu cu obsedatul de Richter.

      • Q_sound zice:

        „Interpretațiune” mie îmi suna a termen vechi , folosit undeva înainte de 1900 (cum este „trebuie”, pe care l-am întâlnit conjugat ca verb pesonal în scrierile din sec. xx , „O moarte care nu dovedește nimic”, de exemplu, care desigur că m-a surprins, însă asta nu a diminuat cu nimic din valoarea romanului), dar dacă spui că este o licență pe care ți-ai permis-o, sunt de acord, nu ridic nicio obiecție. În schimb, la absența majusculei primei litere din titlul cărții lui Schopenhauer protestez vehement! Și asta pentru că și așa a avut ( și cred că mai va avea) o soartă crudă… Io am cumpărat-o de la o gheretă, la capătul blocului meu, îndesată cu țigări, ziare, reviste și cărțulii care te sfătuiesc cum să fii fericit, bogat, calm la serviciu etc, adică cum nu ești și ai vrea, unele în roz -diverse nuanțe- de amor împărtășit, desigur. Pe lângă toate astea, într-un colț este și un aparat de cafea care face un capucino tare bun, cu care mă delectez în unele dimineți. Cum s-a întâmplat într-o dimineață când am dat cu ochii de ea, de carte, de credeam că de somn văd atât de bine chiar și ceea nu există, pentru că mintea mea refuza să creadă că l-aș putea găsi pe Schopenhauer la o tarabă acoperită- proaspăt vopsită, e drept. Printre romanele roz-lucios, bombonică, era și neamțul ăsta- fiind subțire, a putut să se strecoare- într-o editură de muzeu („Muzeul Literaturii Române), așa că am zis „s-o fac lată”( sau groasă, că prea are puține pagini ) și s-o cumpăr lângă cafea și țigări. Doamna care se ocupă de acel chioșc a făcut ochii atât de mari încât m-am simțit obligată, pentru a-i șterge expresia dezaprobatoare din ei, să-i spun că este pentru tatăl meu, bătrân și bolnav, adică are circumstanțe atenuante.

        „Băi” fără bestie sună incomplet, aproape frustrant… Nu-mi rămâne decât să mă bucur că-ți place și ție Giles, dar mai ales că mi-ai destăinuit acest secret.

  2. krantz zice:

    Eh, ştii cum se spune: fete frumoase, deştepte, talentate, dar n-au avut noroc…

  3. ALM zice:

    Dar cubanezii ăştia ce părăre vă fac?

    • ALM, sună minunat și corect față de original, dar asta și-au propus, să înlocuiască instrumentele cu voci. Nu pun nimic în plus atmosferei, stilului…

      Uite ceva mai interesant: human rain.

      Cum ți se pare? 🙂

      • ALM zice:

        Mulţumesc, cred că am o copie pe undeva, pe hard disc! Pentru mine „human rain” este o curiozitate, ceva interesant, care nu-mi scoate din suflet Eagles şi inconfundabila lor virtuozitate când interpretează Hotel California. Don Henley, Glenn Frey şi Don Felder, nişte Paganini ai chitarelor …

  4. Q_sound zice:

    constiincioasa* , scuze, ca e o stiinta de sine a bipedului – una in forma de con.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s