Despre cum ne integrarăm în Europa, dar și în Univers

Una dintre babele maniacale a scris un articol foarte deștept, zic eu, care asmute câinele curiozității românești și spre alte meleaguri, ceva mai îndepărtate decât Pasul Prislop și Mormântul lui Arsenie Boca. Practic, atât de îndepărtate, încât românul normal nici nu-și bate capul cu zero-urile cantității de kilometri.
Dacă erau milioane de euro, atunci poate că da, punea punct din trei în trei, ca să vadă cam despre câte sute de milioane ar fi vorba, ca să știe dacă Justiția a lucrat corect și a dat arestul  la domiciliu cuvenit sau a făcut abuz de putere și i-a dat un an cu suspendare.
Dar așa, când vorbim de patru miliarde de kilometri, nici măcar pătrați  –  să-ți faci o idee unde construiești vila, ca să fie și aproape de lac, dar și aproape de supermarket, nu merită efortul.

This July 13, 2015 image provided by NASA shows Pluto from the New Horizons spacecraft. On Friday, July 17, 2015, scientists said they found vast frozen plains spanning a couple hundred miles in the heart-shaped area of Pluto, next door to its big, rugged mountains of water ice. (NASA via AP)

Bun. Deci e o planetă bej, cu nume de câine din desene animate, căreia i s-au făcut poze dintr-o sondă spațială „de dimensiunile unui mic pian de concert” – după cum zice AGERPRES (asta mi-a plăcut foarte, cum ar fi să trimiți în Spațiu un pian cu coadă mică!…), nu plânge mir, nu scrie pe feisbuc, vasăzică nu se manifestă în sensul în care ar trebui  s-o băgăm în seamă. E o piatră în cer. O chestie care pe noi, românii, ocupați cu decolteuri incendiare pe burtierele posturilor de știri, mai rău ne-ncurcă.

c_sand_07823400Slavă Cerului că a purtat Prima Doamnă, Carmen Johannis, niște sandale Ferragamo, de culoarea Planetei Îndepărtate, și ne-am mai împrietenit cu marginile sistemului nostru solar, pe bază de picior, ceea ce înseamnă 30, 48 cm, în sistem internațional.
Vă dați seama cât de departe suntem și vom rămâne de Pluto?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, o ţară frumoasă, păcat că e populată, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Despre cum ne integrarăm în Europa, dar și în Univers

  1. BadDragon zice:

    Baba Renata, dacă îmi permiți o corecție pe care am fost nevoit s-o permit și eu la un moment dat, nenea Boca n-are nimic a face cu Pasul Prislop, ci cu mănăstirea cu același nume de pe undeva de prin Hunedoara, lîngă Hațeg. Nu că ar fi extrem de important raportat la distanța pînă la Pluto.

    • Mulțumesc, Dragoane! Bănuiam io că, deși sună bine, nu-i adevărat. Mai ales că, de câte ori am trecut pe-acolo (prin Pas) nu era nici urmă de coadă la mormânt. Dar s-o lăsăm cum a căzut, cu voia domniei tale. Că numai în cer contează o eroare de 0.0288%. Pe pământ nu se bagă de seamă.

  2. krantz zice:

    Nu-s io vreun estet într-ale mergătorilor, dar după ce mi-a trecut rana provocată de înţeparea retinei la vederea papucilor primei doamne, mă întreb şi eu jucînd între degete moţul de la bască: există oare vreun protocol la curtea aia regală care precizează că madamele tre să vină nici încălţate nici descălţate?
    Nu de alta, dar a noastră a trecut testul. Ole!

    • Punct ochit, punct lovit, Krantz. Firește că la curtea aia regală există un protocol (Prințesa avea degetele încălțate și mânecă lungă), dar proaspăta noastră primă doamnă, că de tânără nu mai poate fi vorba, n-are habar că la întâlnirile la cel mai înalt nivel te duci îmbrăcat și încălțat și urmezi întocmai protocolul, care e scris pe hârtie, și nu doar o vagă bănuială.

  3. Cârcotaşu zice:

    Cine-a zis că nu-i bine să baţi mingea la peretele casei?

  4. Q_sound zice:

    mai ca-mi vine sa dau vina pe jurnalisti… cum sa minimalizezi o astfel de stire?! insa, pt. ca-mi place sa fiu fair, zic: nimic nu se vinde fara cerere. e vorba de apetenta unor subiecte versus altele, iar stiinta se face doar la scoala, daca se face, si ajunge cu invatatul si tema pt. acas’, ne relaxam acum- vrem sa citim/ vedem care cu cine se combina ( Renata, sa nu spui o vorba: mie verbul asta, a se combina, imi place de mor) sau descombina ( si antonimul imi place la fel), adica in general ce fac VIP(very Impostor person), in detaliu daca se poate. abia apoi, vin subiecte din politic, religie si alte culte precise.
    sigur ca exista si jurnalisti formatori de opinie, mai mult pe politic-e greu sa restructurezi cititorul de rand si sa-i bagi pe gat ceva care nu e simplu, nu provoaca rasul, nu are samanta(macar) de scandal.
    … ‘ de dimensiunile unui pian mic’, si mie mi-a placut. un pian intre stele. 🙂

    sandalele sunt frumoase, insa ele sunt un accesoriu vestimentar: exista site-uri pt. aceste produse- intri, vezi ce-ti pace si cumperi sau nu.
    stii ce nu pricep? astfel de sandale in mod sigur sunt cateva sute de euro- majoritatea femeilor nu si le permit: de ce dracu’ se holbeaza la ceva ce nu au acces? ca sa vezi ca si masochismul se vinde…

    • Și mie îmi place verbul ăsta. Și la diateza reflexivă, și la activă. Și-mi mai place cuvântul „combinagiu”!
      Sandalele nu-mi plac. Fiindcă nu-mi plac în general botinele, care fac orice picior de femeie, oricât de frumos, să amintească de copitate.

  5. Pe mine, Renato, chestia asta cu pianul m-a racorit. Ca, adica, ie-te, dom’le, cum un pian cu coada miiica a dat in fapt o planeta cu coada maaaare! Cit despre integrarea in univers, un simplu moft, dupa ce ne integrataram noi in ditai absolutu, nici la mondene nu se mai califica!

    • Augustine, mie mi-a plăcut textul cu machidoanca tenismenă la tine pe blog, dar nu știu ce mecanism ocult mă împiedică uneori să comentez acolo.
      Când mă gândesc că era să mă cert pe vecie cu cea mai bună prietenă, fiindcă eu eram amorezată de Halep când a luat prima bătaie bine mediatizată de la Șarapova, și aia îmi zicea că cum poate să-mi placă de-o țărancă suficientă și plină de fumuri, și eu ziceam că și Brâncuși s-a dus în opinci la Paris…

      Noi, românii, avem un fel anume, nerăbdător, de-a ne declara „fruncea” mai devreme decât e cazul. Nu știu dacă vor fi având și alte nații zicala cu să nu-ți ridici poalele până n-ajungi la râu dar, faptul că la noi există, înseamnă că, statistic, asta facem.
      Când o iubeam eu pe Halep, încă nu-i afișase Dedeman pe toate megapanourile publicitare din oraș nasul cărnos, de bătăuș, prin tot orașul. (Nas de machidoancă! După cum mă știi, l-am moștenit și eu din tată-n fată, dar asta nu înseamnă că mă mândresc cu el.) Cică a semnat cu Dedeman pe juma de milion de euro. Să fii tu Zâna Rachetei și să faci reclamă la cărămizi și material de șapă, asta zice multe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s